Editura și librăria Bookzone a lansat recent noua carte a unuia dintre cei mai cunoscuți neurologi români, prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan. „Calea vindecării. Pacea dintre minte și inimă” este un volum – interviu care redă dialogul între jurnalista Florentina Fântânaru și autor, provocându-i pe cititori să conștientizeze puterea gândurilor și emoțiilor, pentru a face inteligența să lucreze pentru sănătate.
Este o carte de care avem nevoie, care îndrăznește deopotrivă să abordeze marile întrebări despre OM, Dumnezeu și Univers, dar și să coboare în planul concretului și să ofere sfaturi pentru gestionarea emoțiilor negative din viața noastră de zi cu zi, pentru cultivarea bucuriei și a calmului.
prof. dr. Vlad Ciurea
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile cardinale. Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Despre „Calea vindecării. Pacea dintre minte și inimă”
„În inimă se află rațiunea de dincolo de noi”.
Savant vizionar, neurolog, psihiatru și scriitor, prof. univ. dr. Dumitru Constantin Dulcan pune în dialogul purtat cu Florentina Fântânaru esența cercetărilor și a experiențelor acumulate de-a lungul vieții. Rezultatul este un ghid de sfaturi practice pentru o viață trăită în armonie și sănătate.
Concepte din biologie, medicină, fizică cuantică și psihologie fuzionează în răspunsurile profesorului Dulcan pentru a îndruma cititorii pe calea vindecării, calea întoarcerii spre interior, spre a dobândi puterea incredibilă de a ne transforma pe noi și lumea în care trăim, cu ajutorul propriei minți. Cele mai importante întrebări care-și găsesc răspunsurile în „Calea vindecării. Pacea dintre minte și inimă” sunt
Care sunt secretele longevității?
Cum putem folosi subconștientul în procesul de vindecare?
Ce influență au gândurile și emoțiile negative asupra sănătății?
Contribuie rugăciunea la vindecare?
Cum putem lua decizii dificile?
Cum ne putem recupera energia după o zi stresantă?
Dumitru Constantin Dulcan (n. 6 noiembrie 1938, Mârghia de Sus, Argeș) este medic neurolog și psihiatru și autor de literatură filozofică și metafizică. Cititorii îi cunosc lucrarea Inteligența materiei, care a fost inițial publicată în România sub o formă cenzurată, în timpul regimului comunist, dar republicată integral și cu adăugiri după Revoluția din 1989.
Inteligența materiei a fost distinsă în 1992 cu premiul Academiei Române pentru filozofie „Vasile Conta”. În această carte, autorul arată că „știința deținea, deja, dovezile existenței lui Dumnezeu, manifestat în toate formele vii”. Profesorul susține că sistemul nervos nu este singura structură capabilă de a prelucra informație la nivelul organismelor vii și admite existența, la nivelul tuturor celulelor, a unei structuri care suplinește funcția sistemului nervos
Autorul este profesor universitar la Universitatea „Titu Maiorescu” din București.
Florentina Fântânaru este jurnalistă de televiziune, realizatoarea emisiunii de interviuri De-a Viața Ascunselea.
Scriitor & cititor este o serie de interviuri care-și propune să întoarcă autorii români pe fața lor nevăzută, cea de cititor. Descoperim împreună ce resorturi intime îi fac să citească, ce amintiri de cititori poartă în bagaj, pe cine și de ce citesc și orice alte lucruri faine ne vor lăsa să aflăm.
Petronela Rotar este scriitoare, psiholog și blogger. A fost jurnalist vreme de optsprezece ani pentru câteva dintre cele mai renumite posturi TV. A devenit cunoscută prin blogul petronelarotar.ro și a debutat în urmă cu opt ani cu volumul de poezie, O să mă știi de undeva. De atunci, a publicat șase cărți – poezie, proză scurtă și roman, cea mai recentă, Ajută-mă să nu dispar, în 2019. Petronela participă în prezent la un stagiu de formare cu medicul și autorul Gabor Mate, ca parte din pregătirea sa de psihoterapeut.
La editura Trei a fost publicată recent ediția revizuită a cărții sale Privind înăuntru, un volum de non-ficțiune care oferă cititorului o descriere a călătoriei anevoioase către acceptarea și împăcarea cu un sine rănit. Este povestea zbuciumului sinelui care se apără de realitatea uneori insuportabilă folosind mecanisme de protecție care-l ajută să supraviețuiască, dar îl izolează de realitate. Este și povestea luptei — în ani de terapie, individuală și de grup — cu aceste mecanisme și povestea vindecării eului rănit și a dificilei împăcări cu sine.
„Am adunat în cartea aceasta drumul meu spre sine și lecțiile mele. Poate vor mai fi de folos cuiva, drumeț rătăcit pe calea vindecării. Este darul pe care îl întorc vieții, că m-a îngăduit și așteptat să mă întorc cu fața spre ea.”
Petronela Rotar
Pe Răsfoiala am scris anul trecut o recenzie a romanului Orbi, un ghid în ficțiune despre toate acele lucruri care nu sunt Iubirea.
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile cardinale. Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Cea mai faină amintire cu o carte / lectură din adolescență
Romanul adolescentului miop – îmi amintesc că am început să-mi doresc să mă duc la o mănăstire unde să stau și să citesc așa cum o făcea adolescentul miop, nu știu de ce îmi imaginam că doar într-o mănăstire aș putea duce o astfel de viață dedicată studiului și lecturii.
Prima carte pe care-ți amintești s-o fi citit cu gândul “Vreau să scriu”?
Eu scriam deja – toată adolescența am scris și publicat în revista liceului, poezie. Cred că poezia și proza scurtă a lui Cărtărescu avea acest efect asupra mea în vremea aceea.
Prima carte cumpărată fiicei tale sau cea care i-a adus cea mai mare bucurie
Nu îmi amintesc – am cumpărat atît de multe cărți pentru ele și sînt atît de mari încît nu mai știu care a fost prima sau care le-a adus bucuria cea mai mare. Ce pot spune e că fetele mele sînt ambele mari cititoare, iubesc să citească, îmi fură cărți din bibliotecă, îmi trimit liste cu cărți pe care să le comand, iar pe mine asta mă face foarte fericită.
Cum citești? Ai ritualuri? Salvezi pasaje pentru mai târziu? Împarți unul cu noi?
Îndoi mult pagini, copiez pasaje în telefon, scriu apoi recenzii, salvez pasaje. Uite un pasaj:
„Este ușor să plîngem viețile pe care nu le trăim. Ușor să ne dorim să fi dezvoltat alte talente, să fi spus da la diferite oferte. Este ușor să ne dorim să muncim mai mult, să fi iubit mai bine, să ne descurcăm mai bine cu finanțele, să fi fost mai populari, să fi rămas în trupă, să fi plecat în Australia, să fi spus da la cafea sau să fi făcut mai multă yoga.
Nu este nevoie de nici un efort să ne fie dor de prietenii pe care nu ni i-am făcut și de munca pe care nu am depus-o și de oamenii cu care nu ne-am căsătorit și de copiii pe care nu i-am avut. Nu este greu să te vezi prin prisma altor oameni și să-ți dorești să fii toate versiunile caleidoscopice ale tale pe care ei și le-au dorit să fii. Este ușor să regretăm și să continuăm să regretăm, la infinit, până când timpul nostru se termină.
Dar nu viețile pe care regretăm că nu le trăim sunt adevărata problemă, ci regretul în sine. Regretul este cel care ne face să ne uscăm și să ne ofilim și să ne simțim ca cel mai mare dușman al nostru și al altora.
Nu putem spune dacă oricare dintre acele alte versiuni ar fi fost mai bune sau mai proaste. Viețile acelea există, este adevărat, dar și tu exiști și această existență e cea pe care trebuie să ne concentrăm.” (Biblioteca de la miezul nopții, Matt Haig)
Ții jurnal? Te ajută la scris?
Nu jurnal. Dar scriu mereu, uneori public, alteori doar pentru mine. În capul meu scriu mereu, e o forfotă continuă pe tema asta – așa m-am născut, așa mă știu pe mine dintotdeauna.
Ai un cititor ideal? Un om căruia îi trimiți primul draft?
Da, pe Ana Barton – dincolo de faptul că e un cititor profesionist, e și un editor excelent, ea m-a ajutat cu toate manuscrisele mele, e omul în care am încredere că îmi spune adevărul, că vede dacă undeva e nevoie să intervină. Îi sînt foarte recunoscătoare pentru asta.
Care dintre cărțile tale crezi că e potrivită să fie prima pe lista celor care nu te-au citit încă?
Cred că oricare. Dar mi-ar plăcea să fie Ajută-mă să nu dispar.
De ceva vreme ești, pe lângă scriitoare, psiholog. Există o carte pe care o recomanzi recurent celor pe care îi ajuți?
Sînt multe. Dar Mitul normalității al lui Gabor Mate o recomand cel mai des în ultima vreme.
Știm că ai participat la o sesiune de formare cu Gabor Mate. Care dintre lucrurile învățate de la el a fost cel mai relevant pentru tine ca om și profesionist deopotrivă?
Tocmai am încheiat o formare de un an, urmează alte cîteva luni în programul lui de mentorship. Ce mi-am luat cel mai mult, dincolo de instrumente și tehnici, este un model de terapeut extraordinar de uman, de imperfect, de plin de compasiune în persoana lui Gabor, care m-a ajutat să mă raportez altfel la mine și la toți cei aflați în suferință.
Citești autori români de azi? Care sunt preferații?
Citesc, da. Îmi place mult în continuare Mircea Cărtărescu, îi citesc cu mare bucurie pe Ioana Nicolaie, Ana Barton, Cristi Fulaș, Bogdan Coșa, dar citesc și scriitori care abia au debutat.
Există o nișă de cititori care refuză literatura noastră contemporană. De ce crezi că fac asta? Cine ar trebui să medieze / întrețină aceste întâlniri ale scriitorilor de azi cu cititorii?
Cred că au rămas cu o imagine învechită asupra literaturii române. Cred că e datoria fiecăruia dintre noi – să ne citim și promovăm reciproc cărțile (eu fac asta constant), azi mulți dintre scriitori au vizibilitate, iar editurile trebuie și ele să pună umărul la asta.
Lipsește ceva dintre temele abordate de scriitorii români tineri?
Nu cred că lipsește.
Cum să-i facem pe români să citească? Mai mulți… mai mult.
Vorbindu-le des despre cărți, scriind despre cărți, recomandînd cărți, arătînd că lectura e cool și oamenii care citesc sînt cool.
Ești managerul Bibliotecii Naționale a României o zi. Care e prima măsură pe care o iei?
Deschid larg ușile bibliotecii pentru toată lumea, invit cîțiva scriitori români și organizez întîlniri cu ei pe tematici specifice la care să participe cît mai mulți oameni interesați de lectură.
Prințul Harry, autorul recent publicatului volum de memorii Rezervă, și renumitul medic, speaker și autor Gabor Mate se vor întâlni sâmbătă, 4 martie, de la ora 19, într-un eveniment transmis live în întreaga lume. Accesul la eveniment se face pe bază de bilet și include unul dintre volumele (exclusiv limba engleză) Spare sau The Myth of Normal (dr. Gabor Mate și Daniel Mate). Prețul biletului pentru România începe de la 41 de euro.
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile cardinale. Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Despre pierdere și vindecare
Prințul Harry, Ducele de Sussex, se va întâlni cu dr. Gabor Maté, renumit vorbitor și autor al bestsellerului Când corpul spune nu, pentru o discuție despre cum se poate trăi cu pierderea și despre importanța vindecării. Evenimentul va fi disponibilă exclusiv live. Nicio înregistrare nu va fi trimisă ulterior participanților, iar înregistrarea și partajarea sunt interzise.
Evenimentul online va debuta cu o introducere realizată de directorul executiv Barnes & Noble/Waterstones, James Daunt și va fi urmat de o sesiune de întrebări și răspunsuri, în cadrul căreia participanții pot adresa întrebări gazdelor, Prințul Harry și Dr. Maté.
Participanții se pot înscrie prin Eventbrite pentru a cumpăra bilete. Evenimentul va fi accesat prin platforma Vimeo. Link-ul și parola pentru acces vor fi trimise de către Evenbrite pe e-mail în ziua evenimentului.
Khaled Hosseini este scriitorul care a atras atenția imediat, cu fiecare dintre cărțile sale emoționante. A publicat până acum doar patru titluri, dar acestea au fost vândute în peste patruzeci de milioane de exemplare în mai bine de șaptezeci de țări. Hosseini este unul dintre cei mai iubiți scriitori de cititorii de pretutindeni.
Poveștile sale ne deschid ochii, cu empatie și solidaritate, către oamenii cu care împărțim lumea, dar care nu sunt la fel de norocoși ca noi. La aniversarea scriitorului, facem o vizită în biografia și scriitura omului care are admirația iubitorilor de carte din toată lumea. Compasiunea e cuvântul care descrie cel mai bine cine este și ce scrie Khaled Hosseini.
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile cardinale. Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Cel care n-a uitat niciodată de unde a plecat
Familia lui Khaled HosseiniScriitorul alături de soția sa, Roya
Khaled Hosseini s-a născut pe 4 martie 1965 în Kabul, primul copil din cinci, într-o familie în care tatăl era diplomat, iar mama – profesoară de persană la un liceu din capitala afgană. Și-a petrecut copilăria timpurie în Kabul, un oraș vibrant care îmbina frumusețea tradițională cu deschiderea spre modernitate. În 1976, tatăl este relocat în misiune la Paris, iar familia îl urmează. La finalul mandatului, în 1980, familia Hosseini se pregătește să revină acasă, însă o lovitură de stat comunistă și invazia URSS aruncă întreaga țară într-un război sângeros și pecetluiesc soarta tuturor celor care au avut vreo legătură cu vechiul regim.
Familia Hosseini primește azil politic în SUA și se stabilește în California, unde tânărul Khaled termină liceul, facultatea de biologie și apoi se înscrie la facultatea de medicină. În 1993 obține licența de medic și își face rezidențiatul la celebrul spital Cedar – Sinai din Los Angeles. Își continuă cariera de medic internist timp de 8 ani, între 1996 și 2004. Se căsătorește cu Roya, iubirea vieții sale și au împreună doi copii. Viața pare să fi intrat pe făgașul ei, dar parcă ceva din Khaled rămăsese pe străzile din Kabul, acolo unde înălța zmeie cu prietenii, în copilărie.
“[Medicina și cu mine, am fost…] o căsătorie aranjată.”
Adolescentul refugiat din Kabul nu era destinat să fie medic. Acel “acasă” unde nu i-a mai fost permis să se întoarcă – vreme de decenii – l-a urmărit continuu, ca o povară, o “vină a supraviețuitorului” pe care a încercat să o stingă vindecând trupuri bolnave. Dar s-a dovedit că Khaled Hosseini avea un talent mai mare: să vindece suflete.
Vânătorii de zmeie
În 1999, Hosseini – care urmărea constant noutățile despre Afganistan – a citit o știre care anunța că regimul taliban interzicea joaca. Talibanii nu mai voiau zmeie pe cerul țării. Decizia absurdă a unui regim tiranic din țară natală i-a stârnit emoția amintirilor din copilărie. A scris o povestire despre doi băieți care înalță zmeie în Kabul și a trimis-o prestigioaselor reviste The Esquire și The New Yorker. Ambele publicații au refuzat-o, iar manuscrisul s-a rătăcit în garajul pe atunci medicului Hosseini. Doi ani mai târziu, la îndemnul unui prieten, l-a recuperat și a început să elaboreze povestea care a devenit romanul Vânătorii de zmeie, publicat în 2004.
Vânătorii de zmeie urmărește destinul lui Amir, un băiat de doisprezece ani care vrea cu orice preț să câștige un concurs de înălțat zmeie, ajutat de prietenul său Hassan. Însă lui Hassan i se întâmplă ceva îngrozitor, o dramă la care Amir nu știe cum să reacționeze și care le va zdruncina amândurora viețile. Peste drama personală se suprapune drama semenilor lor: rușii invadează Afganistanul, iar familia lui Amir fuge în America. Departe de casă, Amir își dă seama că într-o bună zi va trebui să revină în țara subjugată de talibani pentru a găsi acel unic lucru pe care noua lui lume nu i-l poate oferi: izbăvirea.
Romanul de debut al lui Khaled Hosseini a fost un succes instant: cartea s-a regăsit pentru peste 100 de săptămâni în topul New York Times Bestseller, a câștigat mai multe premii literare și figurează în topul celor mai vândute cărţi ale secolului.
În urma succesului imens al primului său roman, Khaled Hosseini renunță la profesia de medic pentru a se dedica întru totul scrisului. În 2007 publică Splendida cetate a celor o mie de sori, un portret tulburător al unei lumi în care femeile sunt cetățeni de mâna a doua, o poveste emoționantă despre dragoste și prietenie în vremuri neiertătoare.
În Splendida cetate a celor o mie de sori, tânăra Mariam, de numai cincisprezece ani, e trimisă la Kabul pentru a se căsători cu Rasheed, care e cu treizeci de ani mai în vârstă. După două decenii de căsnicie nefericită, în sânul unei societăți măcinate de război și instabilitate, în casa lui Mariam și Rasheed ajunge tânăra Laila, cea de-a doua soție a deja bătrânului Rasheed. Cartea este o extraordinară poveste a apropierii a două femei oprimate într-o lume misogină și nesigură, o odă a solidarității care înlătură orice obstacol și triumfă asupra morții.
Splendida cetate a celor o mie de sori a fost cartea anului 2007 pe Amazon, în topurile alcătuite de The Washington Post, Time, San Francisco Chronicle, Miami Herald și multe altele. Atât Vânătorii de zmeie, cât și Splendida cetate a celor o mie de sori au fost deja ecranizate. În prezent, Opera din Seattle lucrează la punerea în scenă a adaptării romanului.
Al treilea roman al lui Hosseini nu părăsește lumea tulburată care a modelat opera scriitorului de origine afgană. Și munții au ecou, un titlu împrumutat dintr-un vers al poetului William Blake, este perspectiva autorului despre cum iubim, cum avem grijă unii de alții, cum luăm în viață hotărâri care vor avea consecințe peste generații.
Despre cartea publicată în 2013, autorul a declarat:
“Pe nesimţite, a început să prindă viață în mintea mea imaginea unei familii – nu foarte diferită de cele pe care le-am tot vizitat – o familie care trăiește într-un sat izolat și e obligată să facă o alegere dureroasă, pe care mulți dintre noi ar crede-o inacceptabilă. În sânul acestei familii mi-am imaginat un frate și o soră care devin victimele involuntare ale familiei lor disperate. Așa începe cartea, cu acest act individual de disperare, de sacrificiu, un act care condamnă familia și, în ultimă instanță, devine trunchiul din care se vor răspândi multele ramuri ale acestui roman.”
Și munții au ecou s-a adăugat succeselor literare ale lui Hosseini. Cartea a fost aleasă de cititorii platformei Goodreads drept cea mai bună operă de ficțiune a anului 2013.
În 2006, după mai multe vizite în țara sa natală, Khaled Hosseini a fost numit Ambasador al Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiați (UNHCR). Un an mai târziu, inspirat de acțiunile la care a participat alături de ONU, a înființat Fundația Khaled Hosseini, o organizație dedicată asistenţei umanitare pentru refugiații și poporul afgan.
Khaled Hosseini este Ambasador la UNHCRAutorul alături de activista pentru drepturile omului Malala Yousafzai
Rugă către mare este o carte-scrisoare, un scurt volum grafic de o sensibilitate aparte, inspirat de moartea tragică a micuțului refugiat sirian Alan Kurdi și de dramele nenumărate ale refugiaților care fug din calea foametei, a calamităților și războiului.
Volumul publicat în 2018 s-a epuizat aproape imediat, inclusiv ediția în limba română. Aceasta și probabil datorită faptului că Khaled Hosseini își cedează integral drepturile de autor din vânzările cărții către fundația umanitară pe care a înființat-o în sprijinul refugiaților. Cititorii care doresc să contribuie la acest efort pot cumpăra ediția în limba engleză.
Biografia lui Khaled Hosseini (refugiat, medic, binefăcător, scriitor) e poate cea mai vie dovadă că literatura e limba universală prin care îl putem cunoaște, înțelege și sprijini pe aproapele nostru. Spun aproapele, deoarece trăim într-o lume atât de interconectată, încât tot ce se întâmplă azi pe fața cealaltă a planetei poate fi mâine parte din peisajul cotidian. Și va fi, dacă asemenea scriitorului de origine afgană, nu doar vorbim despre suferințele celorlalți, ci și facem gesturile care le pot schimba destinele.
E un copil în mine care refuză zecile de ani trăiți și care, atunci când am deschis Povești de vis pentru copii cu dichis, de Pierry, a căscat ochii mari de încântare, descoperind că are un loc rezervat în carte. Între versurile jucăușe și ilustrații, autorii au păstrat un spațiu imaculat, pentru desene noi și noi povești – ale copiilor.
Poate vă gândiți că nu e mare brânză, că au trecut peste o sută de ani (143) de când frații McLoughlin au inventat cartea de colorat, respectiv cartea care activează creativitatea copiilor, îi ajută să respecte tipare prestabilite (asta nu e mereu ceva bun), îi liniștește (tot ce facem cu mâinile proprii are efect calmant) și le dă sentimentul de participare la crearea unui lucru de valoare – cartea.
Însă cartea aceasta nu este doar o carte de colorat.
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile cardinale. Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Un povestitor pe copertă și altul în carte – micul cititor – desenator
Doar unul dintre simțurile noastre, mirosul, nu poate participa la relația cu Povești de vis pentru copii cu dichis, Taina nopților sfinte (volumul 1). Deși n-aș paria pe afirmația asta, considerând reacțiile contraintuitive copiilor, care-și bagă nasul peste tot și sunt lipsiți de inhibițiile și prejudecățile noastre. Dar revenind la simțuri, cartea celor doi Pierry (explicații la finalul recenziei) mi-a făcut o impresie bună de la prima vedere, pentru că, dincolo de coperțile generoase și mângâioase, imediat ce o deschizi, deschizi noi posibilități de a-i experimenta povestea. Cu ochii (privind și citind), cu urechile (ascultând cartea audio la care te trimite codul QR din prima pagină) și cu degetele (și mintea) – dacă răspunzi invitației de a participa la scrierea și ilustrarea cărții următoare.
Mario Vargas Llosa mărturisea că
Mama mi-a spus că primele lucruri pe care le-am scris au fost continuări ale poveștilor pe care le citeam, pentru că mă întrista când se încheiau sau pentru că voiam să le schimb finalul.
Iată de ce partea interactivă, cea care solicită atenția activă și implicarea copiilor, distinge cărțile cum este aceasta de volumele obișnuite și le transformă din obiecte ale scriitorilor în obiecte ale micilor scriitori. Ele produc acel transfer de cunoștinte și de creativitate care determină creșterea și învățarea. Cartea devine din obiect extern, inert, care îți vorbește un obiect personal, cu care poți comunica, care te ascultă și te îndeamnă să scrii și să creezi la rândul tău.
Un alt detaliu dintre cele care m-au încântat la Povești de vis sunt ilustrațiile pe care autorii le-au dorit cât mai apropiate de posibilitățile și lumea vizuală a copiilor, naive, cu linii tremurătoare și nereușite pe alocuri, astfel încât să se poată integra firesc cu putința și experiența unui copil care vrea să deseneze, în partea de pagină păstrată doar pentru el, fără să se simtă copleșit de complexitatea a ceea ce vede. Carmen Popa a reușit echilibrul perfect între ilustrațiile cu care ne-au obișnuit cărțile pentru copii și încercările semi-reușite ale începătorilor. Impresia inevitabilă pe care ți-o lasă cartea este că ea aparține deja unui copil. Este o carte care coboară la înălțimea și capacitatea omuleților care abia încep să descopere lumea, viața, obiceiurile.
Credința creștină și cele importate într-o singură carte
Trec repede – înainte să mă apuc de desenat – de la ilustrațiile care m-au fermecat la text și la subtitlul cărții – Taina nopților sfinte. Este evident că el reprezintă o viziune creștină care va deveni explicită în poveste, deopotrivă cu elemente care aparțin unor sărbători și obiceiuri importate recent din cultura occcidentală / americană. I-am rugat să ne explice motivația acestei alegeri, de a prezenta copiilor (crâmpeie din) spiritualitatea creștină combinate cu… Halloween-ul.
,,Taina nopților sfinte” este o poveste despre tradiții noi și vechi pe care societatea noastră le-a îmbrățișat cu drag, chiar dacă ele nu aparțin poporului român. Mereu a fost așa și azi se întâmplă la fel. Noi am vrut deci să le integrăm în cultura și literatura noastră, mixând vechiul cu noul. Nu pentru că am hotărât ,,noi,,. Este un rezultat al observației realiste, cum, de la an la an, aceste noi tradiții se integrează în calendarul românesc.
Pierry
Asemeni multor basme românești, povestea cu rime din cartea lui Pierry debutează cu o rugăciune adresată lui Dumnezeu (dac-ai lăsa, dac-ai vrea/ dragă pe soția mea, grea), continuă cu aventurile eroilor ei (copiii care s-au făcut mari și pleacă în lumea largă să-și caute rostul) și se va sfârși cu izbânda Binelui în fața Răului. Diferența semnificativă față de basmul clasic este prezența constantă a trimiterilor la rugăciune și la Dumnezeu. În basmele de altădată, Binele prindea viață și formă doar prin personaje și animale fantastice și anumite elemente de ficțiune. În primul volum Povești de vis pentru copiii cu dichis, Binele este constant corelat cu Dumnezeu și mediat de rugăciune. Obiectele magice care-i ajută pe eroi să scape de necazuri nu sunt însă tămâia și smirna, dar nici apa vie sau boabele de fasole fermecată, ci dovlecii fermecați și renii lui Moș Crăciun.
Obiectivul autorilor este să creeze pentru copii un tărâm de vis – care consumă și își apropie reprezentări moderne ale fantasticului, cum sunt cultura Halloween și cea seculară a Crăciunului – în care cei mici să identifice repere morale și modele. Să dezvrăjească, în aceeași măsură în care se străduiesc să vrăjească, arătând chipuri nevăzute sau prefăcute ale protagoniștilor și creând povești în ramă cu morală, cum este cea despre sclavie, cu zgripțuroaicele care mănâncă prea multe prăjituri.
Poveștile de vis ar avea de câștigat prin cizelarea unor exprimări sacrificate de dragul rimei și eliminarea câtorva greșeli omise la corectură. Scopul cărților pentru copii este instrinsec educativ și, din această perspectivă, este important ca ele să respecte normele de limbă pe care copiii le învață / le vor învăța mai târziu la școală.
Dincolo de așteptările legate de gramatică, care sunt diferite de la cititor la cititor, salut ideea autorilor de a împăca, de a aduce împreună, așa cum facem și noi în viața cotidiană, tradiții și obiceiuri cu care cresc și se formează copiii de astăzi.
Taina nopților sfinte spune o poveste despre credință și curaj, despre obstacole depășite, aventură și prietenie. Eroii cărții trec prin sărbătorile importante ale creștinătății, le trăiesc prin faptele lor, devenind ei înșiși personaje de poveste. Împreună cu copiii care pot duce mai departe, sau în altă parte, ca Mario Vargos Llosa, povestea începută de Pierry.
Pierry, compus din Pi, E și Ery, vine de la Pia, nume de alint al autoarei care semnează împreună cu soțul ei Povești de vis pentru copii cu dichis, Taina nopților sfinte (volumul 1) – precum și volumele care o vor urma. Pseudonimul are legătură cu subiectul unor viitoare cărți science fiction, scrise de asemenea în duet. Ery este numele unui personaj din serie, iar E-ul central este inițiala prenumelui fiicei autorilor.
Înainte de final, un îndemn pentru părinții care vor cumpăra cartea pentru copiii, nepoții sau alți pitici dragi lor. Autorii își propun ca aceste volume să fie primul pas într-o experiență interactivă care-i invită pe micii cititori să-și trimită propriile desene pentru a fi publicate în următoarea carte, să ia parte la cursuri de scriere creativă sau la cursuri de teatru.
Compania de producție Libra Films a început filmările pentru continuarea poveștii din Moromeții. La 35 de ani după realizarea părții întâi și la numai cinci după Moromeții 2, povestea familiei proverbiale românești va reveni pe ecrane în regia aceluiași Stere Gulea și avându-l ca director de imagine tot pe Vivi Drăgan Vasile.
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile cardinale. Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Echipa premiată la Gala Premiilor Gopo scrie un nou capitol. Filmul e inspirat de jurnalul scriitorului.
Moromeții 3 va fi filmat pe parcursul acestui an la Talpa, în Teleorman (localitate aflată la 45 de kilometri de satul natal al lui Preda), la Sinaia, București, Golești și în mai multe sate din vecinătatea capitalei.
Casa Moromeților, din satul Talpa, va rămâne cea în care au avut loc primele filmări ale trilogiei, cele din vara anului 1985, dar și cele din 2017. Pentru păstrarea ei a fost nevoie de un efort impresionant. Echipa de producție a reconstruit-o după schițele și fotografiile vechi.
Dacă primul film a fost o adaptare fidelă romanului, iar continuarea s-a inspirat din atât din volumul doi , cât și din „Viața ca o pradă” și din publicistica scriitorului, cea de-a treia parte va aduce pe ecrane un scenariu original, semnat de Stere Gulea. Moromeții 3 scrie povestea lui Niculae la maturitate, în anii ’50, el devine un tânăr scriitor apreciat. Suntem martorii vieții sale și ai poveștilor de dragoste, într-o atmosferă tensionată, afectată de reguli ideologice stricte. Scriitorii sunt chemați să susțină politica de stat și să scrie despre viața cea bună pe care o aduce. Niculae se vede confruntat cu o dilemă importantă: dacă intră în sistem, va avea acces la “viața cea bună”, iar dacă nu, va plăti cu libertatea și va fi aruncat în anonimat.
„Parcursul de la partea a doua la povestea finală pe care o filmăm acum a fost unul mult mai direct. Datorez acest lucru îndeosebi surprizei pe care am avut-o în ceea ce privește entuziasmul și interesul pe care le-am stârnit în 2018 cu Moromeții 2. Pentru mine a fost o confirmare că publicul iubește această lume și această familie, așadar, mi-am dorit să închei saga Moromeților, mai ales pentru că noi nu avem așa ceva în cinematografia română. Scenariul este original, nu se bazează pe un roman anume, ci pe lucruri adunate de mine din jurnalul lui Marin Preda și multe alte însemnări descoperite de-a lungul timpului.”, a spus regizorul Stere Gulea.
Horațiu Mălăele, Oana Pellea și Toma Cuzin în rolurile principale
Distribuția rămâne una de excepție, reunind câțiva dintre cei mai renumiți actori români, alături de tinere talente. În rolurile principale îi vor juca Alex Călin (Niculae Moromete), Horațiu Mălaele (Ilie Moromete), Mara Bugarin, Olimpia Melinte, Iulian Postelnicu, Răzvan Vasilescu, Dana Dogaru, Oana Pellea, Toma Cuzin, Laurențiu Bănescu, Conrad Mericoffer, Dorina Chiriac, Ana Ciontea, Cătălin Herlo, Aida Economu.
Alex Călin este în prezent actor al Teatrului Excelsior, unde poate fi văzut în „KNOCKOUT. Dulcea știință de a face vânătăi” (r. Sânziana Stoican), „Opera de trei parale” (r. Răzvan Mazilu), „Fluturii sunt liberi” (r. Erwin Șimșensohn) sau „#EmojiPlay”, un spectacol de teatru coregrafic semnat de Gigi Căciuleanu. În trecut a colaborat cu mai multe teatre importante din București, de stat (Teatrul Național, Teatrul Nottara, Teatrul Bulandra), dar și independente (Teatrul de Artă, Godot Cafe-Teatru, Macaz Teatru Bar Coop, Centrul Replika), iar în film și-a făcut debutul în lungmetrajul #Selfie (2014, r. Cristina Jacob).
Alături de el va deveni parte din istoria ecranizată a Moromeților Mara Bugarin, cunoscută pentru rolul principal din filmul Metronom (r. Alexandru Belc), premiat anul trecut la Cannes, cu distincția Un certain regard.
„Mă bucur că Moromeții merg mai departe și sunt incitat de propunerea regizorului Stere Gulea, care se concentrează pe zbuciumul moral și social provocat de nașterea celui mai important roman postbelic din literatura română. Va fi, fără îndoială, un film esențial pentru înțelegerea anilor ‘50, în contextul în care vom vedea dilemele și conflictul unui intelectual cu tentația compromisului de orice fel. Sper să fie un succes cel puțin la fel de important precum filmul lansat în 2018.”, a declarat producătorul Tudor Giurgiu.
Moromeții a fost printre cele mai populare lansări ale ultimilor ani. A adus în sala de cinema peste 200.000 de spectatori, fiind unul dintre cele mai vizionate filme în anul 2018. La cea de-a 13-a ediții a Premiilor Gopo a primit 9 trofee din 14 nominalizări – Cel mai bun film, Cea mai bună imagine, Cel mai bun montaj, Cel mai bun sunet, Cele mai bune decoruri, Cele mai bune costume, Cel mai bun machiaj și cea mai bună coafură, Tânără Speranță, Premiul Publicului.
Vivi Drăgan Vasile, un reper în cinematografia română, își lasă iar amprenta asupra Moromeților, în timp ce Dana Păpăruz va fi din nou creatoarea costumelor, iar Cristian Niculescu va semna scenografia. Producătorii filmului sunt Oana Bujgoi Giurgiu și Tudor Giurgiu.
Stere Gulea a mai regizat filme precum Iarba verde de acasă (Premiul ACIN, 1977), Piaţa Universităţii, România (Premiul UCIN, 1991), Stare de fapt (1996) sau Sunt o babă comunistă (2013). Între 1990 – 1995 a fost decanul Academiei de Teatru și Film.
Moromeții 3 este o producție Libra Films, realizată cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei. Filmul va avea premiera în cinematografele din România în toamna anului 2024, distribuit de Transilvania Film.
Despre Beatles se spune că prin muzica lor au provocat fracturi între generații. La 60 de ani de la succesul trupei sunt încă ascultați, inspiră alți muzicieni și continuă să atragă fani noi. În vremurile de glorie, cântecele lor au stârnit pasiuni atât de puternice încât au schimbat cultura lumii occidentale. În școlile conservatoare a fost interzisă frizura tipică a membrilor trupei, iar într-o filatură, fanele celei mai faimoase trupe britanice a tuturor timpurilor au refuzat să mai lucreze, după ce șefii le-au impus să nu mai asculte Beatles la lucru.
Săptămâna aceasta va apărea în limba română volumul de non-ficțiune al lui Craig Brown, The Beatles. O istorie. Cartea va fi lansată de editura Nemira, joi, 2 martie, de la ora 20 la J’ai Bistro, printr-un eveniment care va sărbători nu doar povestea, ci și muzica trupei din Liverpool.
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile cardinale. Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Cartea a câștigat premiul Baillie Gifford 2022, disticție acordată volumelor de non-ficțiune
Craig Brown, autorul premiat pentru biografia Prințesei Margaret, sora Reginei Elisabeta a II-a, aduce publicului pasionat de literatură biografică o nouă carte care pune reflectoarele în culisele celebrității, scoțând la lumină povești, amintiri și anecdote despre trupa Beatles.
Cartea anului pentru The Times, The Telegraph și The Sunday Times, The Beatles. O istorie povestește despre întâlnirea miraculoasă și experiența muzicală a celor patru staruri care au alcătuit trupa – John Lennon, Paul McCartney, George Harrison și Ringo Starr. Deopotrivă cu istoria faimoasei formații, cartea spune ciudatele povești ale personajelor care au orbitat împrejurul Beatleșilor – Fred Lennon, Yoko Ono, Maharishi Mahesh, mătușa Mimi, Helen Shapiro, Magic Alex, dentistul John Riley și polițistul Norman Pilcher.
J.R.R. Tolkien i-a respins, dar John Updike i-a asemănat cu „soarele care răsare în dimineața de Paște“. Bob Dylan i-a introdus în lumea drogurilor, iar Wallis, ducesă de Windsor, i-a iubit. Noël Coward i-a disprețuit, iar The Rolling Stones s-au inspirat din muzica lor. Nimeni nu a rămas indiferent la The Beatles. Regina Elisabeta a II-a a declarat:
„Gândiți-vă ce am fi ratat, dacă nu i-am fi ascultat niciodată pe The Beatles.“
Cartea lui Brown mixează istoria trupei cu fragmente de jurnal, scrisori trimise de fani, eseuri, interviuri, anunțuri și povești. Fiecare pagină reînvie efervescența anilor 60, o epocă de aur a muzicii.
„Puterea specială a muzicii The Beatles, magia și frumusețea ei, în asta constă, în acest amestec de contrarii. Alte trupe sunt fie gălăgioase, fie senzuale, fie progresiste, fie tradiționaliste, fie serioase și grave, fie joviale și prietenoase, fie sexy sau agresive. Dar, când asculți un album de la The Beatles, simți că tot ce ține de natura ființei umane, cu nuanțele ei, este acolo. Așa cum observa și John, atunci când compuneau împreună, Paul era cel care «venea cu un fel de lumină, de optimism, în timp ce eu mă îndreptam întotdeauna spre tristețe, spre disonanțe, spre limitele blues-ului». Tocmai această pendulare fascinantă între două direcții, între sus și jos, face ca muzica lor să fie atât de expresivă, să reușească să aibă și o componentă universală, dar și una personală, specială.“
Craig Brown este autorul mai multor cărți, printre care The Lost Diaries și One on One. Ultima sa carte, Ma’am Darling: 99 Glimpses of Princess Margaret, a câștigat Premiul James Tait Black pentru biografie și Premiul South Bank Sky Arts pentru literatură.
Volumul său precedent One on One, a fost nominalizată la Premiul „Samuel Johnson“, categoria nonficțiune. Timp de peste treizeci de ani, autorul a realizat un “jurnal” satiric inspirat de viețile celebrităților, iar acum lucrează pentru Daily Mail și Mail on Sunday. De-a lungul carierei a scris pentru Vanity Fair, The Sunday Times, New Statesman, The Spectator, The Guardian și New York Review of Books.
La invitația Biroului de Diplomație Publică al Ambasadei SUA în România, ieri, 27 februarie 2023, am participat la o dezbatere care a avut ca subiect rolul femeii în literatură. Invitate speciale au fost trei autoare de origine româno-americană, respectiv afro-americană – Brenda Flanagan, Nina Smart și Monica Cure.
Autoare românce precum Simona Antonescu, Camelia Cavadia, Ana Barton, Corina Ozon Alina Pavelescu, Simona Preda, Doina Jela și Anca Vieru au fost printre participantele la discuție, dar și studenți, o scriitoare de numai 16 ani – Ana Dragomir și o avocată, Alina Dumitrașcu, care a tălmăcit Constituția într-o carte pentru copii.
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile cardinale. Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Ce aduce literatura la feminin în Literatura Universală
Nu mi-a trecut prin minte că în doar două ore petrecute alături de scriitoarele americane – activiste pentru drepturile femeilor și ale omului – și de congenerele lor poți afla atât de multe lucruri despre literatura contemporană scrisă de femei și despre motivele pentru care scrie fiecare.
Meritul este al organizatorilor, firește, și mai ales al Monicăi Cure, profesoară și scriitoare româno – americană, care a condus discuția folosind tehnica elaborată chiar de ea – dialogul colectiv. Pe scurt, metoda cere ca fiecare voce să se facă auzită, într-un mod succint și fără a lăsa vreo întrebare fără răspuns.
După un tur de orizont care ne-a dezvăluit câte puțin despre biografia fiecăreia, un “bulgăre” invizibil a circulat prin încăpere colectând opinii despre motivele pentru care vocile feminine trebuie să existe în literatură. Transcriu câteva dintre ele, pentru că sunt demne de repetat și de ținut minte. Ce rol au femeile în literatura lumii:
Să scrie poveștile “tăcute”, care n-au putut fi scrise în trecut
Să scrie despre abuzuri și recuperare
Să fie / creeze modele de urmat pentru generațiile următoare
Să scrie despre ce înseamnă să crești și să trăiești într-un corp de femeie
Să pună “emoție” în actul cultural, așa cum doar ele o pot face
Să scoată la lumină perspective unice
Să recupereze povești ale femeilor care, deși au avut impact în istorie, au fost “ratate” de istorici
Să scrie literatura care rupe dependențe și deschide uși noi, care vindecă
Să abordeze adevăruri incomode
Să scrie “despre orice”, “cerul e limita”
Un regret legat de întâlnirea aceasta, atât de necesară și vibrantă este că n-a durat o zi întreagă. Voi încerca să-l compensez scriind în lunile care vin, sper, cât mai mult și mai des despre viața scriitoarelor românce în literatură și în societate.
A fost un privilegiu să împărtășim acest timp împreună și să vedem câteva fragmente din lumea fiecăreia. Regret că, deocamdată, cărțile autoarelor din SUA nu sunt disponibile în română. Iată câteva lucruri despre fiecare:
Brenda Flanagan, ambasador cultural al SUA, pentru Departamentul de Stat al Statelor Unite. Este de asemenea profesor de scriere creativă și a călătorit în zeci de țări din toată lumea împărtășind experiența ei. Scrie proză scurtă și eseistică.
Nina Smart, căreia îi place să fie numită „Geanina din Bucovina”, s-a născut în Suceava, iar în adolescență a fost trimisă să stea cu tatăl ei în Sierra Leone. Ca urmare a unei experiențe traumatice trăite în Africa, a scris volumul autobiografic Wild Flower, iar la maturitate a fondat un ONG care militează pentru interzicerea mutilării genitale a femeilor din Sierra Leone și din toată lumea.
Monica Cure este poetă și scriitoare, traducătoare și specialistă în dialog. A studiat scrierea creativă la Kenyon College, De două ori câștigătoare a premiului Fulbright, este autoarea cărții Picturing the Postcard: A New Media Crisis at the Turn of the Century (University of Minnesota Press, 2018), traducătoarea cărții The Censor’s Notebook de Liliana Corobca (Seven Stories Press, 2022), iar poeziile ei au fost publicate în reviste internaționale.
Pe scriitoarele românce, cu care am apucat să schimb câteva cuvinte, sper să le cunoașteți și voi mai bine și prin Răsfoiala, dacă vor răspunde invitației noastre de a ne dezvălui puțin din viețile lor de “Scriitor și cititor”, în seria noastră de interviuri.
Mai mult decât o simplă curiozitate, licitațiile de artă de la casele de profil din România adună tot mai adesea colecții și loturi de cărți rare pentru care doritorii licitează sume tot mai mari. În fiecare lună se tranzacționează sute de cărţi rare, manuscrise și documente ale unor autori celebri.
Doar luna aceasta, pentru cele mai valoroase 10 exemplare s-au plătit peste 12.000 de euro de către colecționari. Fie că-și permite sau nu să aibă asemenea comori în bibliotecă, fiecare cititor este curios să afle care sunt cărțile rare care își continuă călătoria prin lume la foarte multă vreme după publicare. Ediții princeps ale unora dintre cei mai cunoscuți scriitori români, cărți cu dedicație și un exemplar de carte bisericească rară sunt printre vedetele licitațiilor autohtone de artă de la începutul acestui an.
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile cardinale. Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
10. Drumul cu povești, Tudor Arghezi, 1947
Drumul cu povești, Tudor Arghezi, 1947
Această carte e un adevărat exemplar de colecție, întrucât Drumul cu povești e primul volum la care au participat toți cei trei membri ai familiei: Tudor Arghezi este autorul textului inspirat din poveștile pe care le spunea copiilor săi, ilustrațiile aparțin fiicei Mițura Arghezi, iar tiparul a fost realizat de fiul Baruțu, la prima lui încercare în tipografia familiei, consemnată și într-o dedicație olografă. Cartea s-a vândut la licitația Artmark din februarie cu 500 de euro.
9. Trilogia valorilor, Lucian Blaga, 1946
Trilogia valorilor, Lucian Blaga, 1946
Ediția princeps a Trilogiei valorilor a lui Lucian Blaga a apărut în 1946 la Fundația Regală pentru Literatură și Artă. Exemplarul acesta are o dedicație a autorului (“Pentru Domnița, pretutindeni prezentă printre rândurile acestei cărți…”) și provine dintr-o colecție privată. Cartea s-a vândut cu 600 de euro.
8. Opere, I.L. Caragiale, 1930-1942
Opere, I.L. Caragiale, 1930-1942
Prima ediție completă a operelor lui Caragiale cuprinde 7 volume apărute între 1930 și 1942. Primul volum se remarcă prin faptul face parte dintr-un tipar special de 26 de exemplare pe hârtie velină vărgată, fabricată pentru Editura “Cultura Națională” (exemplarul din acest lot poarta litera N) și poartă o dedicație olografă a criticului literar Paul Zarifopol, unul dintre cei care au îngrijit ediția. Întregul lot este legat în piele și s-a adjudecat pentru suma de 700 de euro.
7. Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne, Mircea Eliade, 1936
Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne, Mircea Eliade, 1936
Prima lucrare a lui Mircea Eliade publicată într-o limbă străină este tratatul scris în limba franceză Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne, apărut în 1936 la Librairie Orientaliste Paul Geuthner. Valoarea exemplarului de față – care s-a adjudecat pentru 700 de euro – stă în dedicația olografă a autorului pentru orientalistul francez Paul Pelliot.
6. Orașul cu salcâmi, Mihail Sebastian, 1935
Orașul cu salcâmi, Mihail Sebastian, 1935
Exemplarul face parte din ediția princeps a romanului lui Mihail Sebastian și poartă dedicația autorului către un prieten de-al său: “Lui C. Șiclovan, tovarăș de de mult, din vremea acestei cărți juvenile, Mihail Sebastian, 2 XII 1935.” Cartea a fost editată la Editura Librăriei “Universala” Alcalay & Co. 1935. Volumul s-a vândut cu suma de 800 de euro.
5. Opere, Mihai Eminescu 1939-2008
Opere, Mihai Eminescu 1939-2008
Sunt 18 volume ce cuprind operele complete ale lui Mihai Eminescu în acest lot, apărute între 1939 și 2008. Primul volum, apărut la Fundația pentru literatură și artă Regele Carol II, în 1939, are dedicație și semnătură olografă din partea criticului literar Pepressicius pentru directorul liceului “Sfântul Andrei”. Primele volume poartă semnătura poetului filigranată în hârtia de tipăritură. Ultimul volum este publicat în 2008 la Editura Academiei Române. Întregul lot a fost vândut pentru suma de 1.000 de euro.
4. Istoria pentru începuturile Românilor în Dacia, Petru Maior, 1812
Istoria pentru începuturile Românilor în Dacia, Petru Maior, 1812
O carte deosebit de prețioasă, Istoria pentru începuturile Românilor în Dacia a lui Petru Maior, a apărut la Buda în 1812 în împrejurări oarecum miraculoase: o carte românească, despre istoria românilor, scrisă de unul dintre cei mai activi reprezentanți ai Școlii Ardelene, a fost editată într-una din capitalele imperiului dualist austro-ungar, trecând de cenzura autorităților imperiale. Volumul a avut un preț de pornire de 500 de euro și s-a vândut pentru 1.600 de euro.
3. Moromeții, Marin Preda, 1972
Moromeții, Marin Preda, 1972
Un exemplar în două volume a celei de-a treia ediții a Moromeților lui Marin Preda a suscitat un interes deosebit la licitația de luna aceasta de la casa Artmark. Cartea a avut un preț de pornire de 300 de euro și s-a vândut cu 1.600 de euro. Exemplarul licitat are dedicația și semnătura olografă a autorului pentru filosoful Dumitru Ghișe: “Tovarășului Dumitru Ghișe, pentru care am avut totdeauna o mare simpatie colegială; îi urez la mulți ani ‘973…”
2. Teatru, I.L. Caragiale, 1889
Teatru, I.L. Caragiale, 1889
Volumul princeps al dramaturgiei lui I.L. Caragiale a fost publicat în 1889, cu o prefață de Titu Maiorescu. Cartea legată în piele și păstrată în etui a fost realizată de către Editura Librăriei Socec & Comp. și conține cele patru mari piese de teatru ale lui Caragiale: O noapte furtunoasă, Conu’ Leonida față cu Reacțiunea, O scrisoare pierdută și D’ale carnavalului. Volumul a avut un preț de pornire de 1.000 de euro și s-a adjudecat pentru 1.800 de euro.
1. Octoihul românesc, Diacul Dănilă, 1721
Octoihul românesc, Diacul Dănilă, 1721
Cea mai valoroasă carte românească vândută la licitație recent este Octoihul românesc copiat de diacul Dănilă, din satul Coruț din Cluj, la 1721. Octoihurile sunt cărți de cântări specifice ritului ortodox vechi, cuprinzând toate cântările slujbelor din fiecare zi a săptămânii. Exemplarul de față, decorat cu motive vegetale și geometrice stilizate, este o copie manuală realizată după Octoihul lui Antim Ivireanul din 1712, în format in quarto (coala tipărită îndoită în patru, alcătuind opt pagini), cu caractere chirilice. Numele copistului și data realizării au fost identificate după două însemnări olografe din interiorul cărții. Diacul Dănilă era un cunoscut copist transilvănean, de la el păstrându-se și alte câteva manuscrise. Octoihul românesc al Diacului Dănilă s-a vândut pentru 3.000 de euro (preț de pornire 700 de euro).
La aniversarea centenarului clasicului Ulise, editura Polirom lansează o nouă traducere a faimoasei cărți a lui James Joyce, semnată de Rareș Moldovan. Noua ediție a romanului a ajuns deja în librării, la începutul acestei săptămâni.
Romanul lui Joyce apare deopotrivă pe lista celor mai bune cărți ale secolului trecut, adeseori în topul celor mai greu de citit și, previzibil, între cele mai abandonate romane clasice (The Times). Ulise a provocat critici severe din partea autorităților irlandeze care au etichetat-o obscenă și licențioasă și au interzis pentru un timp publicarea. A apărut pentru prima oară în 1922, cu sprijinul proprietarei librăriei pariziene Shakespeare and Company.
Ulise pe listele infame ale cititorilor
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile cardinale. Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
„De ce nu scrii și tu cărți pe care să le poată citi lumea?” (Nora Joyce, soția)
Conform The New Yorker, însuși autorul ar fi spus despre Ulise că este o carte obositoare și că banii cheltuiți pe o livră de cotlete ar fi la fel de bine folosiți. Se înfuria însă la cea mai firavă critică la adresa romanului său.
Acțiunea din Ulise se petrece într-o singură zi, 16 iunie 1904, în Dublin și în împrejurimi. Cele trei personaje centrale, Stephen Dedalus (eroul din romanul precedent al lui Joyce, Portretul artistului la tinerețe), Leopold Bloom, un evreu care lucrează ca ilustrator și soția sa, Molly se doresc a fi omologii moderni ai lui Telemachus, Ulise și Penelope, iar evenimentele romanului se desfășoară în mod vag în paralel cu evenimentele majore din călătoria lui Ulise spre casă, după războiul troian.
Deși principala calitate a romanului lui Joyce este profunzimea portretizării personajelor și amploarea umorului, cartea este renumită mai ales pentru utilizarea unei variante de monolog interior cunoscută ca tehnica fluxului de conștiință. Joyce a căutat astfel să reproducă modul în care gândirea este adesea aparent aleatorie și să ilustreze faptul că nu există posibilitatea unei căi clare și drepte în viață. Scriitorul a deschis astfel un drum nou în scrierea de ficțiune, în care evidenția faptul că regulile morale după care încercăm să trăim sunt la mila accidentelor și a întâlnirilor întâmplătoare, dar și a drumurilor secundare ale minții.
„Toată lumea știe că Ulise e un mare roman. An de an îl regăsim pe primele locuri în topurile celor mai bune romane din secolul XX sau din toate timpurile. E predat în atâtea cursuri de literatură. A dat naștere unei veritabile industrii exegetice: despre el s-au scris mii de cărți și articole, cu numeroase interpretări concurente, care de care mai interesante. Ziua în care se petrece acțiunea romanului, 16 iunie, denumită azi Bloomsday, e sărbătorită nu doar în Dublin sau în Irlanda, ci pretutindeni în lume. Cartea și imaginile ei adiacente, mai mult sau mai puțin comerciale, au devenit un prilej pentru fetișuri culturale.”
traducătorii Erika Mihálycsa și Rareş Moldovan
Fragment din Ulise, James Joyce
da cred că lea făcut un pic mai tari sugândule aşa atâta timp că mi sa făcut sete ţâţici le zice el nam putut să nu râd da ăsteia cel puţin i se întăreşte sfârcu din orice o săl fac să o ţină tot aşa şi o să iau ouăle alea bătute cu marsala să le îngraş pentru el ceor fi toate venele şi chestiile astea ciudat cum sunt făcute 2 la fel în caz de gemeni cică ar reprezenta frumuseţea puse colo sus ca statuile de la muzeu una din ele se preface că şi le ascunde cu mâna chiar aşa sunt de frumoase sigur comparat cu felu cum arată un bărbat cu doi saci plini şi treaba ailaltă atârnând din el sau sculată la tine ca un cuier nui de mirare că o ascund cu o frunză de varză femeia e frumuseţe desigur asta se admite când a zis că puteam să pozez pentru o fotografie goală la unu bogat de pe Holles street când şia pierdut slujba la Hely şi eu vindeam hainele şi zdrăngăneam în restaurantu hotelului oare aş fi ca baia nimfei cu păru despletit da doar că ea e mai tânără sau eu îs puțin ca târfa aia murdară din poza aia spaniolă ceo are aşa obişnuiau nimfele să umble lam întrebat scoţianu ăla scârbos din regimentu Cameron în spatele pieţei de carne sau nenorocitu ălălalt cu păru roşu în spatele copacului unde era odată statuia lu peşte când am trecut se prefăcea că se pişă şi a stat înafară să io văd cu fustiţa ridicată întro parte oamenii Reginei nişte scumpi erau bine că ia înlocuit regimentu Surrey mereu încearcă să ţio arate de fiecare dată aproape treceam pe lângă pisoaru de bărbaţi de lângă staţia de pe strada Harcourt doar să încerc pe unu sau pe altu încercând sămi prindă privirea de parcă ar fi fost 1 din cele 7 minuni ale lumii O şi putoarea locurilor ălora nenorocite noaptea când mă întorceam acasă cu Poldy după petrecerea de la familia Comerford portocale şi limonadă numa bine să te facă să îţi trebuiască am intrat în 1 şi era aşa de frig că nu mam putut ţine când a fost asta în 93 canalu era îngheţat da era la câteva luni după păcat că nu erau vreo doi Cameroni pe acolo să mă vadă pe vine în meaderoul bărbaţilor
Răsfoiala 