Recenzie Fecioarele, Alex Michaelides

Al doilea roman de suspans a lui Alex Michaelides a fost mult așteptat, după succesul de debut. Iată de ce merită să îți petreci timpul relaxându-te cu această carte.

RECENZIE Vara în care mama a avut ochii verzi, Tatiana Țîbuleac

Aceasta nu este o carte, este o furtună lăuntrică după care te vei simți bătut și iubit și iertat, toate la un loc și încă ceva căruia nu-i poți spune pe nume. Am citit Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țîbuleac, în două după-amieze de toamnă, potrivindu-mi fără știre anotimpul realContinuă lectura „RECENZIE Vara în care mama a avut ochii verzi, Tatiana Țîbuleac”

RECENZIE Klara și soarele, Kazuo Ishiguro

N-o poți lăsa din mână, așa e Klara și soarele, cea mai recentă carte a lui Kazuo Ishiguro câștigător al premiului Nobel pentru Literatură în 2017. Lipicioasă, aurie și dulce ca mierea. Îți lasă pe mâni, în gură și-n inimă un gust proaspăt de mai vreau. Eram foarte curioasă de povestea din Klara și Soarele,Continuă lectura „RECENZIE Klara și soarele, Kazuo Ishiguro”

ACTUAL (Când va deveni) Pământul nelocuibil, cartea lui David Wallace Wells

Unul dintre cele mai devastatoare rapoarte despre goana nebună a umanității către propria sa extincție, Pământul nelocuibil ne indică simptomele, cauzele și soluțiile pentru a combate schimbările climatice și a ne adapta la încălzirea inevitabilă a climei.

Lucrurile omenești, de Karine Tuil, cartea violului care s-a întâmplat sau nu

“Lucrurile omenești” de Karine Tuil este una dintre cărțile foarte bune care mi-au făcut vara (și) mai faină. Celelalte sunt Zilele abandonului, de Elena Ferrante, Anomalia lui Herve Le Tellier și Noaptea plec, noaptea mă întorc, de Florin Lăzărescu. Karine Tuil m-a surprins cu o scriitură alertă, plină de nerv, complexă, lipsită de pedanterii șiContinuă lectura „Lucrurile omenești, de Karine Tuil, cartea violului care s-a întâmplat sau nu”

Recenzie Zilele abandonului, Elena Ferrante

Presupun că sunt într-o perioadă în care zeii cititului mă răsfață, așa se explică consecvența de cărți excepționale de vara asta, printre ele și Zilele regăsirii mele, de Elena Ferrante (în cea mai recentă ediție cu titlul Zilele abandonului). Un roman profund, tulburător și crud despre sfâșierea pe care o simte femeia părăsită. Una dintreContinuă lectura „Recenzie Zilele abandonului, Elena Ferrante”

Gânduri către sine însuși, Marcus Aurelius, cartea unei nobleți pierdute

“Gânduri către sine însuși”, caietul de discuții intrapersonale al lui Marcus Aurelius, a fost bestseller la editura Humanitas în anul pandemiei și continuă să împingă în urma lui aproape orice apariție editorială și în 2021. Din ianuarie încoace urmăresc cu mai mare și mai mare surprindere și curiozitate cum rămâne acolo lună de lună, peContinuă lectura „Gânduri către sine însuși, Marcus Aurelius, cartea unei nobleți pierdute”

NU CITI Mexican Gothic, de Silvia Moreno Garcia. Meriți mai mult.

Anul trecut pe vremea asta abandonam Institutul lui Stephen King, iar acum scriu un fel de anti recenzie pentru Mexican Gothic, de Silvia Moreno Garcia. Poate e ceva cu perioada asta din an în care așteptările mele de la literatură sunt… încinse? Sau poate pur și simplu anumite cărți n-ar trebui publicate. Punct. Și n-așContinuă lectura „NU CITI Mexican Gothic, de Silvia Moreno Garcia. Meriți mai mult.”

Un bărbat pe nume Pavel sau Noaptea plec, noaptea mă întorc, de Florin Lăzărescu

“Noaptea plec, noaptea mă întorc”, de Florin Lăzărescu, este genul de carte care ține loc de prăjitură, Nurofen, Xanax, psihoterapie, vacanță la mare sau visat cu ochii deschiși. Genul de carte care te unge la inimă, pentru că personajul ei central, un bărbat pe nume Pavel, e genul de care te poți îndrăgosti, platonic, darContinuă lectura „Un bărbat pe nume Pavel sau Noaptea plec, noaptea mă întorc, de Florin Lăzărescu”