După succesul romanului Confiteor, Jaume Cabré, unul dintre marii scriitorii catalani, revine în atenția cititorilor români cu Vocile lui Pamano, publicat într-o ediție specială în colecția Anansi. World Fiction a editurii Pandora M.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Un roman despre chipurile schimbătoare ale istoriei
Vocile lui Pamano, roman la care scriitorul a lucrat peste zece ani, a fost cartea anului la ediția 2007 a târgului internațional de carte Frankfurt. Publicat ulterior în traducere în întreaga lume, romanul a fost supranumit „un Macondo al Pirineilor„.
Falangistul Oriol Fontelles este personajul cheie care străbate impresionantul roman al lui Cabré. Din anul morţii sale (1944) și până la cea a lui Franco, numele său ajunge eponimul unei străzi din Torena, un sat al Pirineilor catalani. Erou al luptei contra „roșiilor”, el este urât de urmașii victimelor Falangei. La mai bine de jumătate de secol distanță, o învăţătoare scoate la lumină, din școala abandonată ce urmează a fi distrusă, câteva caiete și o epistolă scrisă de Oriol unei fiice de care s-a înstrăinat, în care mărturisește lupta contra lui Franco. La începutul anilor 2000, același Oriol Fontelles, martir al creștinilor, este beatificat de Vatican.
Un roman despre fragilitatea adevărului istoric, despre dragoste și ură, politică și curajul care se naște câteodată din lașitate. Frescă vivantă a Cataluniei lui Franco, cu rădăcini în anii Războiului Civil, dar și cu reflecții actuale, Vocile lui Pamano apare în limba română în traducerea excelentă a Janei Balacciu Matei, revizuită în noua ediție.
„A fost o reîntâlnire cu mixtura tipic cabreriană între istoria reală, constructul literar și valoarea simbolică. Cu manipularea istoriei și cu nevoia acută de adevăr, cu zoom–urile literare ale lui Cabré, cu relativizarea timpului, cu frazele care încep în 2000 și se termină în 1944. Cu pasiunea convertită în ură și crimă și apoi în (strâmbă) ispășire, cu crucile începuturilor de capitole, menite să impună minciuni sau să dezvăluie adevărul și să aline dureri. Cu imposibila împăcare între învingători și învinși în deceniile de după războiul civil din Spania, în Torena, satul creat de Jaume Cabré. Și în oricare loc în care traumele trecutului sunt de neșters fără aducerea la suprafață a adevărului, fără asumarea lui (se prescriu infracțiunile de ordin moral?).
A fost o reîntâlnire cu umorul atât de aparte al lui Cabré, care te face martor și te implică în cele mai negre momente ale unei istorii și ale unor vieți umane și, prin arta lui rafinată, îți oferă cataharsisul.
Îmi amintesc că prietenii din Barcelona mi-au oferit în 2007, după apariția acelei prime ediții românești, o excursie în Pirinei, pe ruta Vocilor lui Pamano (există, pentru excursioniști). Și nici acum nu știu dacă vedeam peisajul mirific din fața ochilor sau «sătucul idilic nu departe de Sort, în regiunea Pallars Subirà, cu trei sute cincizeci și nouă locuitori (plus vreo douăzeci exilați și treizeci și doi morți în război: doi când izbucnise rebeliunea fascistă, restul în timpul războiului. Și încă patru ce urmau să moară, din același motiv și nu știau, ei nu erau prinși în nicio statistică, căci ce va aduce ziua de mâine doar Dumnezeu știe)».
Un lucru știu însă bine: este o carte care merită citită, fiindcă merită recitită”,
a mărturisit traducătoarea Jana Balacciu Matei.
Descoperă mai multe la rasfoiala.com
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
