Răsfoiala

Oppenheimer, filmul realizat de Christopher Nolan după „American Prometheus: The Triumph and Tragedy of J. Robert Oppenheimer„, volum biografic scris de Martin Sherwin și Kai Bird, premiat cu Pulitzer, este probabil unul dintre cele mai mediatizate filme ale ultimilor ani. De înțeles viralizarea, mai ales că a fost lansat deopotrivă cu Barbie, ceea ce a determinat o avalanșă de meme-uri ironice care satirizează combinația – Barbenheimer.

Rareori s-a făcut un film care să fie atât de mult bazat pe o carte.

scrie revista Vulture despre Oppenheimer, într-un articol care, cu ajutorul biografiei American Prometheus, scoate din zona dilemelor cinefilului anumite scene din film – și fapte, vom vedea – din viața savantului american considerat creatorul bombei atomice.

A încercat Oppenheimer să-și otrăvească profesorul, ca maștera pe Albă ca Zăpada, cu un măr otrăvit?

În American Prometheus, autorii scriu că „Robert îl plăcea pe profesorul său și îi căuta cu nerăbdare aprobarea”. Tentativa de otrăvire pare să fi fost motivată de „sentimente de nepotrivire și gelozie intensă” gestionate prost. Din fericire, profesorul nu a consumat fructul. Părinții lui Oppenheimer au intervenit pentru a-l scăpa de exmatriculare. I s-a impus o perioadă de supraveghere și a fost obligat să meargă la psihiatru.

A fost Oppenheimer unul dintre primii oameni care au teoretizat existența găurilor negre?

În film, una dintre primele descoperiri științifice ale lui Oppenheimer este teoretizarea posibilității ca stelele moarte să se prăbușească în sine cu o gravitație atât de mare, încât nici măcar lumina nu ar scăpa – ceea ce astăzi cunoaștem ca găuri negre. Oppenheimer și studentul său, Hartland Snyder, au publicat într-adevăr o astfel de lucrare, în aceeași zi în care Hitler a invadat Polonia, dar

„Oppenheimer nu și-a făcut niciodată timp pentru a dezvolta ceva atât de elegant precum o teorie a fenomenului, lăsând această realizare altora mai târziu”,

American Prometheus

Cât de tumultoasă a fost idila lui Oppenheimer cu Jean Tatlock?

La fel ca în film, Oppenheimer a întâlnit o studentă la medicină pe nume Jean Tatlock la o petrecere comunistă organizată de proprietăreasa sa. În câteva luni, cei doi au început o poveste de dragoste. Deși prietenii lui Oppenheimer au descris-o mai târziu pe Tatlock ca fiind adevărata lui iubire, povestea lor a fost la fel de furtunoasă ca în film; de exemplu, fragmentul despre ura ei față de flori provine din carte.

„Dispărea timp de săptămâni, uneori luni, iar apoi îl necăjea [pe el] fără milă… Părea hotărâtă să îl rănească, poate, pentru că știa că Robert o iubea atât de mult”.

Cu toate acestea, în timp ce filmul îl prezintă pe Oppenheimer ca fiind cel care a pus capăt relației lor de mai multe ori, American Prometheus afirmă că „în cele din urmă, Tatlock a fost cea care a făcut ruptura finală”.

A încercat Oppenheimer să-și dea copilul unui prieten?

Scena din Oppenheimer în care Robert sugerează să-și dea fiul celui mai bun prieten, Haakon Chevalier, se bazează pe o conversație reală, dar circumstanțele au fost diferite. După nașterea fiicei Katherine, în 1944, Kitty s-a dus acasă pentru a-și vedea părinții, luându-l cu ea pe Peter, în vârstă de 2 ani.

Katherine a fost lăsată în grija prietenei lui Kitty, Pat Sherr. Robert o vizita de două ori pe săptămână. După câteva luni, Robert a întrebat-o pe Sherr dacă vrea să o adopte pe Katherine, spunând „Nu pot să o iubesc”. Mai târziu, Pat a declarat autorilor cărții American Prometheus că a simțit că Oppenheimer dorea ca fiica sa să primească „tratamentul corect pe care simțea că nu i-l poate oferi”.

Chiar l-a anunțat Chevalier pe Oppenheimer despre transmiterea de secrete nucleare către Uniunea Sovietică?

„Incidentul Chevalier” a avut o mare importanță în audierea lui Oppenheimer, iar evenimentele reale s-au desfășurat ca în film. Cu puțin timp înainte ca Oppenheimer să plece la Los Alamos, Chevalier l-a informat că George Eltenton era disponibil pentru a transmite informații tehnice confidențiale sovieticilor. Oppenheimer a calificat propunerea drept trădare și atât.

Prima lui greșeală a fost că a așteptat luni de zile pentru a dezvălui conversația ofițerilor de securitate. A doua greșeală a fost că nu le-a spus tot. A refuzat să-l numească pe Chevalier și a inventat ceea ce el a numit mai târziu „o poveste de doi bani”.

Erau oamenii de știință îngrijorați că ar putea declanșa sfârșitul lumii?

În viața reală, Oppenheimer a căutat asigurări nu de la Albert Einstein, ci de la Karl T. Compton de la MIT, care a scris mai târziu: „Mai bine să accepți sclavia naziștilor decât să riști să tragi cortina finală asupra omenirii„.

Ca și în film, Hans Bethe a făcut calculele pentru a produce cifra „aproape de zero”. Dar a existat totuși suficient suspans în ajunul testului Trinity pentru ca Enrico Fermi să fi făcut într-adevăr pariuri despre posibilitatea unei apocalipse nucleare.

I-a spus Oppenheimer lui Harry Truman că simte că are mâinile pătate de sânge?

Faimoasa întâlnire a lui Oppenheimer cu Truman a avut loc în octombrie 1945. Nu a decurs bine: Oppenheimer nu a reușit să-l convingă pe președinte de necesitatea unui control internațional al energiei atomice, în timp ce Truman a declarat cu încredere că sovieticii nu vor obține niciodată bomba. Oppenheimer chiar și-a mărturisit vina pentru Proiectul Manhattan, ceea ce i-a întors stomacul pe dos lui Truman. Replica președintelui către Oppenheimer „Nu-l mai aduceți pe acel plângăcios în biroul meu” este inspirată din remarcile reale ale lui Truman.

Cum a fost relația dintre Oppenheimer și Albert Einstein?

În film, Einstein, interpretat de Tom Conti, funcționează ca reper moral al lui Oppenheimer, apărând uneori pentru a oferi cuvinte înțelepte. Portretul pe care îl face filmul despre relația dintre Einstein și Oppenheimer este în mare parte exact. Din punct de vedere științific, ei erau în dezacord. Einstein nu a fost niciodată de acord cu revoluția cuantică, ceea ce l-a determinat pe Oppenheimer să îl considere o relicvă.

Interacțiunile specifice din Oppenheimer nu au avut loc, deși întâlnirea crucială din 1947, care tot revine pe parcursul filmului, pare să se refere la o sărbătoare reală, respectiv ziua de naștere pe care Institutul pentru Studii Avansate a organizat-o pentru Einstein în 1949.

De ce l-a urât Lewis Strauss pe Oppenheimer?

După ce l-a angajat pe Oppenheimer pentru a conduce Institutul pentru Studii Avansate, de ce și-ar fi dedicat Lewis Strauss ani din viață pentru a-l distruge? Cartea notează că, deși inițial au avut o relație cordială, ulterior între ei „s-au născut semințele unei dușmănii teribile”. (Oppenheimer nu a fost nevinovat; la un moment dat, l-a împiedicat pe Strauss să cumpere o casă, punând Institutul să o cumpere).

Oppenheimer l-a umilit într-adevăr pe Strauss în fața Congresului, atunci când cei doi bărbați nu au agreat exportul de radioizotopi, scenă preluată textual din carte. După aceea, scriu autorii, „Strauss era furios și avea să rămână furios până când avea să regleze conturile… Oppenheimer își făcuse un dușman periculos care era puternic și influent în fiecare domeniu al vieții profesionale a lui Robert”.

Deși dușmănia dintre Strauss și Oppenheimer a fost în multe privințe o luptă meschină pentru putere, ei au avut un dezacord real cu privire la bomba cu hidrogen. Strauss s-a convins că Oppenheimer „sabota proiectul” și avea viziuni paranoice în care acesta otrăvea comunitatea științifică împotriva sa.

Cât de complice a fost Oppenheimer în decizia de a ataca Hiroshima și Nagasaki?

Oppenheimer prezintă o scenă înfiorătoare în care cele mai importante minți militare și științifice ale Statelor Unite discută despre cum și unde să lanseze bomba atomică. O mare parte din această scenă este preluată direct din înregistrarea oficială a faptelor. Deși simpatiza cu argumentul lui Niels Bohr potrivit căruia amenințarea bombei ar trebui să deschidă o eră a deschiderii și cooperării, în practică Oppenheimer a luat partea șefilor militari, justificând că nu era responsabilitatea oamenilor de știință să decidă cum ar trebui folosită arma.

A refuzat să sprijine încercările lui Leo Szilard de a împiedica lansarea bombei asupra Japoniei, iar în cadrul întâlnirii cruciale, și-a dat în tăcere binecuvântarea pentru decizia de a viza civilii japonezi. Oppenheimer „a jucat un rol ambiguu în această discuție critică”, scriu Bird și Sherwin. „El nu a câștigat nimic și a consimțit la orice”.

Despre biografia „American Prometheus”

Câștigător al Premiului Pulitzer pentru biografie sau autobiografie, volumul din care Nolan s-a inspirat cu larghețe pentru realizarea filmului, a primit recenzii excepționale în SUA și în Marea Britanie. American Prometheus este acum pe locul I în lista celor mai bine vândute titluri pe Amazon, categoria non-fiction. 

Cartea e disponibilă doar în limba engleză, nu a fost – încă – tradusă în română.

---