Ecranizarea romanului exotic al scriitoarei Fernanda Melchor, Sezonul uraganelor, va avea premiera internațională miercuri, 1 noiembrie 2023, pe Netflix. Filmul regizat de Elisa Miller, după un scenariu la care a colaborat și autoarea romanului, spune povestea unor adolescenți prinși într-o situație ingrată: sunt cei care descoperă moartea Vrăjitoarei, un personaj ostracizat de comunitatea din La Mantosa, dar foarte frecventat. Cadavrul care iese la suprafața apei râului va scoate la lumină un păienjeniș de minciuni și trădări.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Despre romanul “Sezonul uraganelor”
În Sezonul uraganelor, Fernanda Melchor construiește cu o acuratețe uimitoare homofobul homosexual. Nu e o greșeală de exprimare. Protagonistul romanului este un băiat care urăște visceral băieții care iubesc băieți, pentru că îi e frică să fie cine e – unul dintre ei. (O poveste la fel de puternică și înduioșătoare despre negarea propriei sexualități am mai văzut în românescul Câmp de maci, genial portret cinematografic al homosexualului neasumat.)
Sezonul uraganelor nu e însă doar o carte despre viața comunității LGBTQ în Mexic. E și un thriller țesut în proza bogată în sensuri a Fernandei despre acest personaj mistic și marginal, Vrăjitoarea, pe care puștanii o găsesc într-o rea zi plutind inertă peste apele râului La Mantosa (Mantaua).
Cel mai probabil inspirată de violențe, neputințe și prejudecăți reale ale Mexicului, proza Fernandei este înainte de orice un regal literar, de o oralitate seducătoare, iar apoi o poveste teribil de tristă despre viața într-o lume mică și crudă, în care tot ceea ce faci va fi confiscat și răstălmăcit de vecinii de peste drum, o lume în care vei supraviețui, doar dacă ești dispus să te prefaci că ești altfel decât ești. De aici și negarea acerbă, autosabotoare, a protagonistului.
Iar Vrăjitoarea, draga și sărmana de ea… ea este țapul de ispășire a păcatelor tuturor, Străina, exclusa de la periferie, investită (pricopsită) cu toate relele pe care ceilalți nu le fac (nu recunosc că le fac). Este tributul pe care îl cer astfel de lumi neștiute, ca să poată să meargă înainte continuând să se mintă frumos că sunt altfel decât sunt, respectiv mai bune.
rasfoiala.com 