Răsfoiala

Demon Copperhead, de Barbara Kingsolver, una dintre cele mai așteptate traduceri ale anului 2023, a apărut recent la editura Trei, în colecția Fiction Connection. Cartea distinsă cu premiile Pulitzer și Women Prize for Fiction este un David Copperfield al secolul 21. Odă adusă marginalizatului, fermierului sărac de la poalele munților Apalași, eternului redneck de care râde toată lumea de la oraș. Dar mai ales un exercițiu emoționant de empatie pentru cei orfani și cei abandonați. În cuvintele autoarei:

„Pentru copiii care se trezesc flămânzi în fiecare dimineață în locurile acelea întunecate, cei ale căror familii au căzut pradă sărăciei și analgezicelor, ale căror asistenți sociali continuă să le piardă dosarele; cei care se simt invizibili sau și-ar dori să fie; cartea asta e pentru voi.”

Fragment Demon Copperhead

Eliberat, părul ei și‑a intrat în drepturi, cumva mai feminin decât pe vremuri. Stăteam exact în aceleaşi locuri ca atunci când ne întâlniserăm prima dată. Mă simţeam nesăbuit, ca şi cum chiar aş fi dat foc la ceva.

– Îţi aminteşti prima zi când am venit aici? Şi am crezut că eşti băiat?

Strâmbătura.

– Angus, „ca vitele“.

– De ce?

– De ce ce?

– De ce m‑ai lăsat aşa toată ziua? Ai fi putut să‑mi spui.

N‑a mai zâmbit.

– Cam târziu să mă întrebi acum.

Simţeam că îmi caut prilej de ceartă. Genul de ceartă care te ajută să te desparţi de cineva, bineînţeles.

– Aşa e. Mereu uit. Că tu trebuie să fii regina tuturor albinelor.

Ochii cenuşii au trecut prin mai multe schimbări până să se oprească la o culoare.

– Nu‑ţi dai seama deloc cum era pentru mine? Nu am avut niciun cuvânt de spus. Un copil pe care nu l‑am văzut niciodată se mută cu noi. Mister o să aibă în sfârşit parte de un băiat.

– Deci te‑ai gândit să mă faci să par idiot.

A ridicat din umeri.

– Nu era plănuit, pur şi simplu s‑a întâmplat. Îmi amintesc că mi‑am spus că poate asta e şansa mea. Că o să ne înţelegem mai bine decât fraţii sau aşa ceva.

S‑a uitat lung, m‑a aşteptat să procesez informația.

– Ştii, n‑a fost o chestie prea grozavă să fiu fată în casa asta.

Şi eu nu pricepusem nimic. Ochii roşii malefici ai lui U‑Haul pe trupul ei de fetiţă, neglijenţa propriului tată, una dintre cauzele principale. Şi apoi am apărut eu, să‑i povestesc despre cuceririle mele.

– Fir‑ar, am spus. Îmi pare rău pentru tot. Ai fost cel mai bun frate din lume. Sau soră, cum vrei tu. Titular incontestabil.

A zâmbit, dar era un zâmbet gol.

– Ne‑ai lipsit la paranghelia de aseară.

– Nici măcar nu ştiai că sunt în oraş.

– Ba ştiam. Mi‑a spus June Peggot. Şi apoi n‑ai apărut. M‑am gândit că o să treci în fugă prin oraş fără să mă saluţi.

S‑a aplecat să ridice cutia. Dar am apucat să citesc în ochii ei ceea ce voia să ascundă.

– N‑aş face aşa ceva.

Aproape că o făcusem.

Am întrebat‑o dacă mai pot să mă uit pentru ultima oară prin casă. De fapt, doar ca să mă liniştesc. M‑am dus sus, în salonul cu fotoliile noastre, acum un spaţiu gol cu tavanul pătat. Am coborât înapoi şi am găsit‑o în fostul birou al lui Mister, aşezată pe jos, cu teancuri de hârtii împrăştiate într‑un cerc în jurul ei, încercând să‑şi dea seama o dată pentru totdeauna ce trebuie salvat. Am întrebat‑o despre munca ei şi mi‑a povestit câte ceva, servicii la şcoală pentru copii prea stresaţi.

(…)

– Domnişoara Betsy îmi spune că eşti pornită pe nu ştiu ce tip.

Mi‑a aruncat cea mai lungă, cea mai stranie privire. Aşa că am schimbat subiectul, am încercat să mă gândesc la întrebări politicoase, despre asistenţa socială. Avea să fie în spitale de nebuni sau cum? Mi‑a spus că cel mai mult o interesau copiii. Situaţii de abuz, părinţi închişi. Am comentat că ăştia nu lipsesc pe aici şi a replicat că așa se gândea şi ea. Siguranţa locului de muncă.

– Deci ai de gând să rămâi. Aici.

A dat din cap afirmativ.

– Şi se pare că tu nu. Poţi să fii desenator faimos de oriunde, să ştii. Între timp, ne‑am instalat cele necesare ca să avem un internet puternic aici.

– Doar la asta mă gândesc de o zi şi jumătate. E tot ce îmi doresc, dar nu‑mi pot imagina. Să stau aici, fiind… înţelegi tu. Fiind cine sunt acum. Tu cum poţi?

– Nu ştiu. Pas cu pas? Faci pur şi simplu ce trebuie făcut.

– Dar tu eşti un zeu întrupat, Angus. Nu ca noi, ceilalţi. Ştii asta, nu?

– Ochii aceia de manga. Chiar era posibil să nu ştie?

Pe vremuri, nu ne atingeam niciodată. Niciodată. Regula era bătută în cuie. Dar ceva m‑a făcut să mă întind şi să‑i desfac palma dreaptă. Am desenat o inimă pe ea, am închis‑o şi i‑am împins ușor pumnul strâns spre ea.

– Scuze, zeiţă. Niciodată n‑am gândit altfel, după ce am dat‑o în bară prima dată. Ca să ştii.

(…)

Afară se răcise, nu era nici măcar amiază. Stăteam şi mă uitam cum îmi ies aburi din gură, de unde am tras concluzia că încă eram viu pe dinăuntru. A început să ningă, doar câte un fulg, pe ici, pe colo. Mi‑am aprins o ţigară. După treizeci de secunde a ieşit şi am ascuns‑o la spate. A râs şi a zis că mă spune lui Mister. Şi după aceea ne‑am înţeles bine. Am studiat mormanul imens de mizerii pe care le scosese din casă. I‑am spus de unde putea să facă rost de un transportator cât un vagon de tren, cu trei sute de dolari. S‑a uitat la Beretta şi a zis normal că aveam o maşină de culoarea oceanului. Nici nu mă gândisem la asta.

– Ai apucat să‑l vezi până la urmă? După prima încercare, eşuată tragic?

Două încercări. Ea se referea la excursia şcolară ratată la Christiansburg. Nu‑i povestisem prea multe despre dezastrul Richmond‑Şoarece. Mi‑am terminat ţigara Camel şi am strivit chiştocul.

– Nu vreau să vorbesc despre asta.

– Bun, am înţeles, deci nu. Dar e în continuare acolo. Ca să ştii.

– Vorbeşti serios?

– Da, dom’le. Îţi garantez eu.

– Te cred pe cuvânt. Doar ai diplomă de colegiu.

Pentru câteva clipe a ieşit soarele, în timp ce ningea. La noi se spune că asta înseamnă că diavolul îşi bate nevasta. Apoi nu a mai nins, iar eu am tras concluzia că asta însemna că ea îl părăseşte pe ticălos. Am întrebat‑o pe Angus ce făcea cu Mister de Crăciun.

Mi‑a aruncat o privire amuzantă, cu bărbia în piept.

– Ce Crăciun?Tu ai pus la cale toată treaba.

– Dar părea să‑ţi placă mult. Mă înşel?

– Nu. Dar n‑am ştiut ce să facem până să vii tu şi tot farmecul s‑a pierdut după ce te‑ai mutat. Tu erai tot farmecul, Demon.

O vreme nu am scos nicio vorbă. Mă încălzeam la un mic foc de amintiri ridicole şi speram că şi ea face acelaşi lucru.

– Încă am vaporul. În sticlă. Tot ce am avut vreodată am pierdut între timp sau am aruncat. Dar pe acela l‑am păstrat. Credeai că o să ajung departe. Partea cu sticla n‑a văzut‑o niciunul dintre noi.

(…)

A râs. Dar ceva se cocea acolo.

– Am putea să mai încercăm o dată, am propus. Cu Crăciunul. Ce‑ţi doreşti?

– Un cec mare şi gras pentru casa asta.

– Ştii cam cât îmi permit. Nu s‑a schimbat mare lucru în privinţa asta, din păcate. S‑ar putea însă să fi fost un pic mai cuminte.

M‑a cântărit cu o privire care a mişcat ceva în mine, nu ştiu exact ce. Sau mă temeam să recunosc.

– Bine. Am eu un cadou pentru tine, a spus. Nu e împachetat. Acum mi‑a venit ideea.

– Bun. Unde e?

– Hm. La opt sute de kilometri. Chiar lângă o grămadă de nisip.

Am râs.

– Mulţumesc.

– Vorbesc serios. Îţi dăruiesc oceanul.

– E iarnă.

Știi ceva? Nu‑l împachetează şi nu‑l pun deoparte. Stă acolo. Vrei sau nu vrei, prietene? Un afurisit de Ocean Atlantic la ofertă.

– Pot să‑l iau la pachet?

Şi‑a tras urechile de la căciulă cu amândouă mâinile, ca şi cum altfel ar fi levitat, şi s‑a băgat în faţa mea. Cât de aproape a putut, fiind mai scundă cu treizeci de centimetri, privindu‑mă de jos cu ochii mari cenuşii: Nu glumesc.A spus că are o săptămână liberă de la lucru, din cauza programului de testare sau aşa ceva. M‑a întrebat dacă aveam o zi anume când trebuia să ajung la Knoxville. Nu aveam.

– Ce zici, Demon? Spunem mulţumesc şi ne cărăm?

Am urmat‑o înapoi la apartamentul lui Mister ca să înhaţe repede ce‑i trebuia. Am luat Beretta, ca fiind opţiunea ceva mai puţin riscantă. Spunea că maşina albastră ca marea şi‑o căuta şi n‑a făcut nazuri că mirosea ca o scrumieră. Am ţinut ferestrele deschise până la Gate City şi s‑a făcut al naibii de mult curent, la vremea care era afară, dar, până să ajungem pe drumul interstatal, am putut să le închidem. Şi totuşi încă tremuram dintr‑un motiv sau altul, abia mă stăpâneam. Angus era deja cu câţiva paşi înaintea mea, cum avea să fie mereu şi mereu. Aşa de fericită! Complet relaxată.

– Hai s‑o lămurim cu motivele. Nu bronzul te interesează, nu?

I‑am spus că nu. Voiam doar să mă uit la cana aia mare de apă.

– Bun. Pentru că o să fie frig. Dar sunt multe avantaje dacă te duci iarna.

Le‑a înșirat. Fără aglomeraţie. Fără păuni ţanţoşi în slip. Tot locul avea să fie al nostru. Cazare la motel, la jumătate de preţ. Aşa era Angus când avea încredere în călătorie, urma să stăm la motel. Nu‑mi era deloc clar încotro mergeam. Mai era sora mea?

S‑a izbit peste frunte.

– O, Doamne! Stridii.

– Ce‑i cu ele?

– Nu se mănâncă decât iarna! În iunie, iulie, august, sunt otrăvitoare. Trebuie să aştepţi lunile care au litera R.

Suna foarte dubios.

– De ce‑ar fi aşa?

– Poţi să mă crezi sau nu, cu diploma mea extrem de avansată, nu ştiu. E una dintre chestiile pe care le auzi de la alţii. Am fost de câteva ori cu nişte prieteni la New Orleans.

Aha, ăsta era, prietenul.

– Şi spui că merită aşteptarea? Fiindcă eu îţi zic că doamna Peggot le băga în supă de Crăciun şi nu mă dădeam în vânt.

– N‑are nicio legătură. Pe malul mării sunt proaspete. Le deschizi şi le sorbi. Crude. Practic, cred că sunt încă vii.

– Şi ăsta e un lucru bun?

– N‑o să‑ţi vină să crezi cât de bun. E ca şi cum ai săruta oceanul. Demon.

S‑a aplecat înainte, ca să‑i văd faţa, şi m‑a ţintuit cu ochii ăia ai ei de fată rea, cu o privire care ameninţa să‑mi strice dosarul virgin în privinţa amenzilor de circulaţie.

– Şi el te sărută înapoi.

Răsfoiește mai multe articole despre Barbara Kingsolver și Demon Copperhead

RECENZIE Demon Copperhead, de Barbara Kingsolver. Premiul Pulitzer pentru ficțiune 2023

CĂRȚI PREMIATE Cele mai mici prețuri pentru cărți de Nobel, Booker, Pulitzer și premii literare românești

ȘTIRI După Pulitzer, „Demon Cooperhead”, de Barbara Kingsolver câștigă și Woman’s Prize for Fiction

---