Cu inima cât un purice am ajuns ieri la filmul Fantomele trecutului (2024), inspirat de Cartea oglinzilor de Eugen Ovidiu Chirovici. Oricum un cititor merge pe vârfuri să vadă o adaptare, știind că nu se pot compara, și pregătit să taxeze eventuale completări, divagări și ratări. Fantomele trecutului/ Sleeping Dogs, în regia lui Adam Cooper, cu Russell Crowe, Karren Gillan și Tommy Flanagan în rolurile principale este cea mai recentă producție americană cu distribuție internațională bazată pe cartea unui scriitor român. Prin urmare, previzibil, speram să fie un film bun (este!), îmi doream să fie (încă) un succes al autorului, cum a fost și cartea care stă la baza lui, tradusă în 39 de limbi și vândută la nivel internațional în peste 400.000 de exemplare.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Romanul „Cartea oglinzilor” face parte dintr-o trilogie care include Cartea secretelor (2018), primul volum şi Cartea umbrelor (2024), care va apărea vineri, 22 martie, o dată cu lansarea în cinematografe a filmului Fantomele trecutului. Despre autor, The Daily Telegraph notează
Dacă moda romanelor polițiste atât de minuțios construite pare să fi trecut, asta se întâmplă probabil și din cauza faptului că puțini scriitori sunt în stare să ofere astăzi ceea ce oferă Chirovici.
O minte sclipitoare bântuită de “Fantomele trecutului”
Pe măsură ce acțiunea filmului avansa, suspansul creștea și descreștea simultan, dacă e posibil așa ceva. Și este. Scădea suspansul vizavi de așteptări spulberate (nu e genul acela de film pe care îl detestă orice cinefil – plin de clișee). Creștea cel despre ucigașul profesorului manipulator și afemeiat. Și sentimentul fain, pe care îl ai când te uiți la un thriller bun și începi să pui pariu, cu cei de lângă tine, pe criminal, pentru că toate indiciile arată către toată lumea.
Deși intriga e una adesea folosită de scriitori și scenariști – un fost polițist, fost alcoolic care se luptă să revină pe linia de plutire, abordarea este originală. În cazul lui Roy Freeman, protagonistul filmului, detectivul nu se confruntă, așa cum ne-am obișnuit, cu colegii de serviciu corupți ori cu mafia, ci cu propria minte, care refuză să mai coopereze. Russell Crowe face, se putea altfel?, un rol de nota 10 ca detectiv bântuit de fantomele trecutului. L-am văzut intrând (prea) bine în personajul buhăit, alienat și cu pierderi de memorie, care încearcă să-și recupereze viața și să se reîntoarcă la “trecutul glorios”. Doar că mintea lui, încețoșată de Alzheimer, nu prea reușește să recompună puzzle-ul amintirilor, iar Roy e nevoit să investigheze de două ori și mai scrupulos fiecare posibil suspect. Apelează la fostul coleg de serviciu, care pare dornic să-l ajute, dar se comportă și suficient de straniu, încât să ridice întrebări despre adevăratele sale intenții.
Miza anchetei neoficiale este salvarea unui bărbat ajuns pe Culoarul Morții pentru uciderea profesorului universitar Joseph Wieder, din cauza investigației superficiale făcute de Freeman și de partenerul lui. Însă nu doar ei au de pierdut dacă se dovedește că au trimis la moarte un nevinovat, ci și fosta iubită a profesorului… și poate chiar Ministerul Apărării, care-i comandase profesorului studiul despre blocarea traumelor care pare să-i fi creat prea mulți dușmani.
Foarte buni și actorii care îl secondează pe Crowe – Karen Gillan (Laura), Marton Csokas (profesorul Wieder) și Tommy Flanagan (partenerul lui Roy). Mi-au plăcut îndeosebi Karen Gillan și Marton Csokas. alias profesorul pervers “de manual”, cu privirea lascivă și gesturi elegante, de care ți-e puțin teamă unde vor duce – probabil undeva unde e bine doar pentru el. Iar Gillan nu e deloc mai prejos, cu purtările și mimica ciudate, de om “deranjat” care-și controlează obsesiv fiecare mișcare și te face să te gândești – ea trebuie să fie, e țăcănită.
Din scenariu, care pe alocuri respectă literalmente textul romanului lui Eugen Ovidiu Chirovici, lipsesc (mulțumim frumos!) exagerările dramatice și replicile semi-stupide, de umplutură, care de regulă abundă în thrillere. E un tip de “curățenie” care mă încântă la cinema, la fel de mult ca-n literatură. Arată grijă față de textul scris, dar simultan față de cel căruia i se adresează. E o tehnică pe cale de dispariție în producțiile recente ale diverselor platforme de streaming, care scot filme și seriale pe bandă rulantă, destinate – presupun- unui public cu pretenții foarte lejere, fără niciun fel de preocupare pentru structura narativă, intrigă, logică și frecvent bun-simț.
Apropos de bun-simț, un alt argument pentru Fantomele trecutului este echilibrul rezonabil al scenelor de violență grafică, alt instrument favorit al așa numiților creatori de filme care speră că valurile de sânge, creierii pe pereți, voma și alte chestii care te violentează vizual ar putea astupa lacunele din narativ. Am ajuns să mulțumesc, la propriu, cu voce tare, regizorului atunci când dau peste un film ca acesta, în care sunt scutită de minutele mizerabile și prelungi de violență lipsită de sens.
Deci, mulțumesc, dragă Adam, debutul tău în regie îți face cinste și face cinste sursei de inspirație, Cartea oglinzilor. Spune o poveste bine închegată despre mintea umană care șterge cu o eficiență uimitoare chipurile din oglinzi cu care nu ne mândrim, despre camaraderie și devotament și, deopotrivă, povestea unei iubiri care se petrece măcar în ficțiune, dacă în realitate n-a fost să fie. Sau a fost? Cine știe?
Pentru cei curioși cum s-a trecut de la “Cartea oglinzilor” la “Fantomele trecutului”, respectiv câini adormiți, puteți citi în articolul inițial despre lansarea filmului, explicația pe care o dă autorul cărții.
Fantomele trecutului, când se lansează
“Fantomele trecutului” / Sleeping Dogs intră în cinematografele din România vineri, 22 martie 2024, deopotrivă cu lansarea volumului trei din trilogia care cuprinde și Cartea Oglinzilor . Drepturile de difuzare ale filmului au fost vândute către distribuitori din mai multe țări europene, dar și în China, Rusia sau America.
Dă-i înainte cu Răsfoiala
TOP cărți recomandate de Oprah Book Club – toate titlurile disponibile în limba română
rasfoiala.com 
Un gând despre “CRONICĂ DE FILM Fantomele trecutului, producție bazată pe “Cartea oglinzilor” de Eugen Ovidiu Chirovici”