Lista (2023), romanul jurnalistei britanice de origine nigeriană Yomi Adegoke, considerată una dintre cele mai influente londoneze, a apărut recent la Editura Trei, în colecția Fiction Connection.

„Un roman puternic… Adegoke oferă o imagine profundă și adesea înfiorătoare a puterii rețelelor de socializare, evidențiind graba de a judeca din mediul online și granițele volatile dintre vinovăție și nevinovăție.“

The Guardian

Ola, jurnalistă celebră, tânără, frumoasă, de succes, este pe cale să se căsătorească cu logodnicul ei, Michael. În social media, cei dor par să formeze perechea de vis, împlinită și fericită. Într-o dimineață, cei doi primesc același mesaj: „O, Doamne, ai văzut Lista?” Mesajul se referă la o postare care denunță numele unor oameni acuzați de hărțuire și agresiune. De obicei, Ola era prima care distribuia o astfel de listă — ar fi cerut concedierea bărbaților, ar fi scris articole despre ei. Doar că acum, lista include numele viitorului ei soș, iar viitorul relației lor este miza. Ola îi dă lui Michael un ultimatum, cerându-i să-și dovedească nevinovăția până în ziua nunții.

 Yomi Adegoke, jurnalistă și scriitoare britanică de origine nigeriană, a publicat articole pentru The Guardian, The Independent și British Vogue. A fost gazda podcastului Women’s Fiction Prize. În 2018, a scris în colaborare cartea Slay In Your Lane (bestseller Sunday Times). Este laureată a premiilor Groucho Maverick și Marie Claire Future Shaper, iar în 2021 a fost inclusă pe lista Forbes 30 under 30.

Fragment din romanul Lista de Yomi Adegoke

Auziră clicul ușii deschise cu prudență de croitoreasă, de parcă ascultase până atunci și așteptase o pauză între replici, ca să intre spășită. Femeia nu o privi în ochi decât pe Ola, dar și pe ea, doar în oglindă, și începu să adauge noi bolduri pe spatele rochiei.

— Arată formidabil, nu? întrebă în șoaptă, fără vreo țintă anume.

Ola își drese glasul jenată.

— Mersi.

Se întoarse spre Ruth și îi adresă un zâmbet palid.

— Mulțumesc că spui asta. Și înțeleg ce zici și tu, Celie. Crede-mă.

— De-asta eu nu-i zic nimic, spuse Ruth, câtuși de puțin deranjată de noua prezență din încăpere. Se poartă de parcă vânturile ei miros a parfum de trandafiri.

— N-am spus asta, ripostă Celie, aproape în șoaptă. Am spus că atitudinea de a te purta de parcă nu s-a întâmplat nimic e o nebunie.

— Celie, am și trimis invitațiile! exclamă indignată Ola. Am rezervat biserica. Am rezervat restaurantul. Am rezervat biletele pentru rudele din Nigeria și Ghana. Am achitat complet rochia de 979,99 de lire, băga-mi-aș, continuă, trăgând exasperată de falduri, ceea ce o făcu pe croitoreasă să se holbeze cu ochii ei de un albastru viu, gata-gata să-i iasă din orbite. Ce căcat, voi m-ați ajutat s-o aleg. Și cateringul, și fotografii, și tipii de la filmare, și DJul, și formația live, toate sunt plătite…

Pe măsură ce le enumera, Ola era tot mai copleșită. Nunțile nigeriene erau mari; nunțile nigeriano-ghaneze pentru cupluri de influenceri deveniți întâmplător celebri pe Insta erau enorme. De săptămâni întregi se agita la gândul că încă avea o grămadă de lucruri de rezolvat; acum nu-i venea să creadă cât cheltuise deja.

Ezită, aproape rușinată să spună cum se simte.

— Una peste alta, e omul pe care-l iubesc. Trebuie să fiu sigură că știu ce-i fac. Și lui, și nouă ca pereche. Dacă era vorba de oricare din voi, știți că aș fi avut încredere în decizia voastră. Și vă dați seama că, dacă anulez, practic îl declar vinovat?

— Iar dacă nu anulezi, practic îl declari nevinovat, spuse Celie.

În același moment, telefonul Olei începu să vibreze pe taburetul pentru picioare tapițat cu catifea, iar ea se răsuci spre el cu asemenea ferocitate, încât croitoreasa, care-și făcea de lucru în jurul ei, scoase un chițăit panicat.

— ACUM CE MAI E? răcni Ola, ridicându-și rochia până la genunchi și mergând spre telefon cu pași apăsați.

— Eu mă duc să mai iau niște bolduri… spuse croitoreasa, deși n-o asculta nimeni, grăbindu-se să iasă.

Ola ridică telefonul cu o smucitură.

Salutare, Ola! Cum merge articolul? Ceva noutăți despre intervievați? — FW xx

— În ziua mea liberă, ce morții mă-sii? explodă Ola. La ultima probă pentru rochie? Serios?

Aruncă telefonul pe scăunel, unde ateriză cu un zgomot dezamăgitor de surd. Furioasă, lovi cu piciorul în lateralul scăunelului. Celie și Ruth se uitară una la cealaltă, îngrijorate.

Dispariția Listei nu făcuse decât să-i ridice și mai multe semne de întrebare lui Frankie, care începuse să alerge după orice tweet sau postare pe vreun blog obscur, ca un copoi. Reapariția unor tweeturi rasiste din 2012 ale influencerei de wellness Morgan Briggs îi scăzuse din relevanță, dar tot mai circulau capturi de ecran făcute după alte capturi de ecran, pe chaturi de grup și grupuri de Facebook. Până atunci, nu se scrisese despre Listă decât pe siteurile tabloide sau în câteva articole, cu numele, ocupațiile și acuzațiile cenzurate. Frankie voia o investigație serioasă și îi era foarte frică să nu le-o ia cineva înainte, o îngrijorare pe care Ola o împărtășea din motive complet diferite.

Chiar și după ce-și pierduse dominația în feed, Lista continua să influențeze temele zilei. Mai multe femei cu conturi publice recunoscuseră că adăugaseră nume în tabel și explicaseră de ce. Altele povestiseră că recunoscuseră acolo bărbați care le abuzaseră. „Bună, dragile mele. Nu pot să cred că scriu asta, dar violatorul meu e pe Listă“, spunea un tweet care i se întipărise Olei în creier ca o arsură făcută cu fierul roșu. „Pentru prima oară, după nouă ani, am avut puterea să-i spun partenerului meu cum îl cheamă.“ Urmaseră și represaliile, rapide și inevitabile. Amestecul de acuzații atrăsese critici: bărbați descriși drept „libidinoși“, laolaltă cu unii care le puseseră mai multor femei „drogul violului“ în băuturi. „Cum să cuantifici «sexismul agresiv»? Chiar își merită locul lângă complicitatea la pedofilie și tentativele de răpire?“, întreba un jurnalist pe Twitter. Ola nu se simțise niciodată atât de indecisă: voia ca toate astea să dispară, dar în același timp era dezgustată de faptul că atâția oameni voiau să mușamalizeze acuzațiile.

În afară de Frankie, nimeni de la Womxxxn nu abordase subiectul Listei cu ea, dar știa că se discuta despre asta.

— Îți vine să crezi că e și Matthew acolo? o auzise Ola pe Sophie spunându-i lui Lucy pe coridor în ziua dinainte, când se întorsese de la întâlnirea cu Michael, în timp ce colega ei învârtea furculița în ceva tăieței asiatici de la Itsu. Mi-a scris pe DM acum câțiva ani, ignorând ditamai steagul în culorile curcubeului și faptul că scrisesem „lesbiană“ la descriere…

— Mie de Lewis Hale nu-mi vine să cred, răspunsese șoptit Lucy. Părea așa de treabă! L-am și votat la Dansez pentru tine. Tata, în orice caz, o să fie distrus, săracul — îl adoră!

Dar nu se purtau ciudat cu Ola. Nici măcar Kiran nu adusese vorba, deși, în stilul ei direct, o întrebase de ce arăta de parcă ar fi fost în pragul colapsului psihic. Nunta era ultimul lucru despre care avea chef să discute, dar îi servea drept alibi convenabil. Cu toate astea, omisiunea începea să i se pară intenționată. Cumva colegele ei făcuseră oare niște deducții despre identitatea lui Michael, cel cu numele scris greșit? De ce nu menționau chiar nimic? Din neștiință? De jenă? Sau din tradiționala ignoranță prefăcută a britanicului, menită să evite situațiile jenante? Își dorea sincer să nu fi depus atâta efort pentru a se izola de absolut toată lumea de la serviciu.

De cele mai multe ori, argumentele pe care le auzea în treacăt prin birou erau din cele pe care le folosise și ea în trecut: nu iese fum fără foc. Nu aveai cum să ajungi pe o asemenea listă de-aiurea, dacă nu făcuseși tu ceva. Când stătuseră împreună la masă, la Pret, Michael se uitase la ea ca la o trădătoare, pufnise dezamăgit de faptul că nu ignorase acuzațiile din start, pentru a reveni la discuțiile despre planurile de nuntă. Dar el se pricepea să găsească motive pentru greșeli, atât ale lui, cât și ale altora din jur, iar asta o îngrijora pe Ola. Relativiza diferențele dintre situații, sărea calul, apoi părea uluit când oamenii se supărau. Rar se întâmpla să-i spună Olei minciuni în față, dar avea tendința să înflorească adevărul; inducea în eroare prin edulcorarea poveștii sau omițând cu totul unele părți. Un exemplu era „incidentul“, survenit chiar la începutul relației lor. Dacă mai ascundea vreun adevăr la fel de urât?

Povestea lor mai avusese momente de criză, când se gândise s-o termine cu el. În primii ani evitase să ceară o pauză, deoarece știa că el ar fi considerat asta o scuză servită pe tavă ca să se fută cu alta. Michael încălca frecvent granițele când venea vorba de alte femei și adesea forța limitele acceptabilului în relația lor. Ola nu voia să joace cu zaruri măsluite. Investise ani ca să construiască relația lor, ca să-l construiască pe el, iar gândul că totul ar fi fost în zadar (sau, mai rău, în avantajul cuiva care nu fusese nevoită să ridice nici măcar un deget) o zguduia până în adâncul sufletului.

Ruth pufăi de efort, ridicându-se de pe canapea, iar sunetul o smulse pe Ola din propriile gânduri. Luă în mână telefonul Olei și il întinse.

— Parola.

— De ce?

— Pentru că uite acum îi dau mesaj lui tanti asta care se crede mare șefă, să-i spun să nu te mai frece la icre în zilele libere, de-aia, răspunse Ruth. Ai destule pe cap. De la Michael și de la familie și până la toate activistele vieții de pe Twitter, iar acum și de la muncă? Să nu mai zic c-o să fie jale în toată populația neagră din țară dacă vă despărțiți voi doi. Sunteți perechea model, pe bune. Știi că o tipă de la mine de la serviciu are poza voastră, de când v-ați anunțat logodna, pe ecranul de blocare a telefonului?

Ola gemu.

— Eu n-am cerut să fiu numită ambasadoarea iubirii negre.

— Ce să zic, nasol, bellesse oblige.

Ola nici măcar nu procesă gluma. O lua cu amețeală de la cât de repede se sucea opinia publică — Dumnezeul internetului a dat, Dumnezeul internetului a luat. În doar câteva zile, se transformase din jumătatea unui cuplu invidiat într-o paria. Erau compromiși amândoi, și ca pereche, și ca indivizi; capitalul social pe care îl acumulaseră atât separat, cât și în cuplu se făcuse nevăzut.

— Încerc să fiu corectă cu toată lumea, spuse Ola cu o voce sumbră. Una peste alta, până acum nu avem nimic concret, în afară de faptul că Michael n-a mers la nicio petrecere de Crăciun la serviciu, pentru că au confirmat amândoi angajatorii lui.

— Și un singur punct vulnerabil posibil într-o acuzație o desființează complet, nu-i așa? făcu Celie, pufnind de parcă nu-i venea să creadă ce auzea.

Replica mai-mai că o făcu pe Ola să exclame impulsiv că, tocmai fiindcă detesta astfel de raționamente, angajase un detectiv privat cu ce-i mai rămăsese din economiile ei risipite. Detectiv care o costa 85 de lire pe oră, bani pe care nu-i avea. Și despre care nici măcar nu-i spusese Folei.

Ola simțise nevoia să facă ceva. Iar acel ceva fusese, până la urmă, să-l adauge în rândul contactelor de pe WhatsApp pe un tip dubios, cu voce răgușită, pe nume Luke, căruia îi găsise numărul de telefon pe un forum și căruia îi ceruse să afle toate informațiile posibile despre Michael. El îi explicase că, în schimbul onorariului de bază stabilit de comun acord, poate să-l urmărească, să-l supravegheze în locuri publice, să obțină acces la toate datele lui publice („Inclusiv certificate de cazier și acte judecătorești, dacă ai nevoie, iubita“, explicase el, pe tonul nonșalant al unui angajat de supermarket care anunță că prosoapele de hârtie sunt la jumătate de preț săptămâna asta), să-i parcurgă trecutul cu o verificare de bază, să-i analizeze prezența pe canalele de socializare și tot felul de alte activități pe care acum era prea stresată să și le mai amintească. Legal, nu putea să-i asculte telefoanele sau să-i pună microfoane în apartament, dar, pentru o taxă suplimentară, pe care Ola nu și-o permitea, putea să „vadă ce poate face“. Nu-i convenea ca Celie s-o creadă slabă, dar mai bine așa, decât să știe despre asta. Dacă-i spunea adevărul, confirma ceva ce Ola știa deja că e adevărat: nu așa se pornește într-o căsnicie.

Dă-i înainte cu Răsfoiala

FRAGMENT Canada, Richard Ford

NOUTATE “Băiatul sclipitor”, de Paul Auster, câștigător Los Angeles Times Book Prize, a apărut în limba română

TOP CĂRȚI DE VACANȚĂ 10 romane de citit în vara lui 2023

/