I M P E C A B I L este singurul adjectiv care descrie mulțumitor filmul Anul nou care n-a fost, scris și regizat de Bogdan Mureșanu (2024). Uite un nume pe care, dacă nu-l cunoșteați, de azi înainte îl puteți așeza liniștiți alături de Marile Nume ale Cinematografiei Românești, pentru că acolo e casa lui.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
(Atenție Spoilere, mai mici și mai mari.)
Nu-mi amintesc când am văzut ultima oară un film românesc (despre Revoluție) care să fie atât de bun fără să fie excesiv de dramatic, trist, deprimant sau violent sau toate la un loc. Și sigur nu am văzut niciodată un film care să vireze atât de clar dintr-un gen în altul, ca un automobil care-ți permută organele interne dintr-o parte în alta a corpului, odată cu schimbarea propriei traiectorii. “Anul nou care n-a fost” se îndreaptă către sfârșitul comunismului și al filmului cu fiecare element care-i alcătuiește cinematografia: montaj, imagine, muzică și sunete, replici, viteza mișcărilor corporale ale personajelor. Se transformă, în doar câteva minute, din tragi-comedie într-o dramă care te face să vrei să te ridici de pe scaun și să fugi, să scapi de ce vine peste noi. Simți cu fiecare celulă cum lumea începe s-o ia vertiginos la vale, cu o viteză amețitoare cade peste iluzia că, dacă mințim îndeajuns de priceput și de frumos, am putea să scăpăm vii.
“Anul nou care n-a fost” urmărește destinele a șase personaje ale căror vieți se intersectează în ajunul zilei de 21 decembrie 1989. Securistul (Iulian Postelnicu) care dirijează mutarea mamei lui (Emilia Dobrin) din casa demolată de pe strada Uranus la bloc și care supraveghează “actele duşmănoase” ale altor personaje, mai puțin, naivul de el, pe al elementului “Muncitor” (Adrian Văncică), ale cărui fapte îi scapă. Regizorul exasperat și apolitic ar-vrea-el (Mihai Călin) cu un fiu rebel (Andrei Miercure) care vrea să treacă granița și cu o protagonistă a Revelionului TVR fugită peste noapte “dincolo”, în locul căreia trebuie lipită o sosie care să interpreteze corespunzător omagiul tovarășului (Nicoleta Hâncu).
Oare cum se explică chimia (alchimia?) extraordinară a actorilor – printre care mai sunt și multe alte nume foarte dragi nouă cinefililor – Marian Rîlea, Răzvan Vasilescu, Ioana Flora, Gabriel Radu, Manuela Hărăbor, Gabriel Spahiu și alții – decât poate prin sentimentul împărtășit că participă la un “reenactment” unic, care se deosebește de altele prin detașare și fidelitatea maniacală față de realitate. Detașarea de patima, de durerea simțită, atunci și mulți ani după, Contează, pentru că ele amprentează modul în care ești capabil să-ți spui (cinstit sau așa ceva) propria poveste. S-a scurs suficient timp încât să putem spune povestea României comuniste râzând.
Iar actorii sunt în cele mai bune ape ale lor, atunci când scenariul este foarte bun, fără texte fade ori grandioase fără miză și altele asemenea. E un scenariu scris de Bogdan Mureșanu cu aceeași “economie” de dramatism cu care este echipat întregul film. Fără a-i lipsi însă replici memorabile care, posibil, vor intra în argou:
“Da’ să fure, mă, că nu zice nimeni să nu fure. Dar nu de unde se vede.”
“Ce-ați fost la viața dumneavoastră, dacă nu vă supărați că întreb?
-O proastă!”
“- Hai, mamă, că s-au mai mutat și alții și n-au murit…
-Da’ de unde știi tu cum trăiesc oamenii ăia, de unde știi că nu mor de dor?”
“De scos nu putem s-o scoatem, de rămas nu poa’ să rămână – ia de rezolv-o pe asta.”
Chiar uitasem cum se trăia în anii ‘80. Anul nou care n-a fost a reușit să aducă înapoi viața de atunci, de parcă a fost ieri. “Casa mea e un cântec cu acorduri ample…”, calendarul textil de la Mefin, hainele lălâi și amărâte, penarul de lemn, “ora exactă”, împinsul Daciei, cățelul cu gâtul flexibil și cap care se bălăngăne sub lunetă, lozincile, bibelourile și mileurile – sunt toate la locurile lor, reconfigurând en detail anul 1989 cu obiectele, sunetele, gri-urile, cu oamenii și destinul lor împărtășit, răsturnat peste noapte de virajul din scurt al istoriei.
Poate din acest motiv este filmul atât de bun. Până în decembrie ‘89, ne obișnuiserăm cu viața așa cum era, cum părea că va fi pentru totdeauna, ne obișnuisem să râdem de noi înșine, de sărăcia și limitările noastre, de felul mizerabil și îngust în care trăiam, “să facem haz de necaz”, cum zicem noi pe românește. După 89, am început să plângem. Filmul lui Bogdan Mureșanu ne arată precis acel moment în care minciuna nu mai e posibilă, iar adevărul își face loc cu violență în viețile românilor.
“A fost ora exactă” a revoluției de la ’89, de mâine în cinematografele din toată țara.
TITLU ORIGINAL: Anul nou care n-a fost
GEN: Comedie, Dramă
DISTRIBUȚIE: Adrian Văncică, Iulian Postelnicu, Emilia Dobrin, Mihai Călin, Ioana Flora, Ada Galeș, Nicoleta Hâncu, Andrei Miercure, Gabriel Radu, Gabriel Spahiu, Marian Rîlea, Răzvan Vasilescu, Ioana Flora, Manuela Hărăbor, Victoria Răileanu, Elvira Deatcu
REGIA și SCENARIUL: Bogdan Mureșanu
AN: 2024
CLASIFICARE: Acord parental pentru copiii sub 12 ani.
De la Festivalul Internațional de Film de la Veneția. “Anul nou care n-a fost” s-a întors acasă cu patru premii, printre care Cel mai bun film, secțiunea Orizzonti.
Recomandare de carte – “Ruperea blestemului”, Cătălin Ranco Pițu
Cătălin Ranco Pițu este procurorul care a reușit, la mai bine de treizeci de ani distanță de la evenimente, să trimită întru sfârșit în instanță uriașul dosar al revoluției de la 1989 – 3000 de volume are rechizitoriul procesului. În cartea sa, bestseller al târgului Gaudeamus al cărei tiraj s-a epuiza la doar câteva săptămâni de la publicare, sumarizează și argumentează, dincolo de îndoieli, răspunsuri la întrebările pe care fiecare dintre noi le are despre faptele din decembrie 1989 începând cu: A fost sau n-a fost lovitură de stat?
Gen: Istorie
Autor: Cătălin Ranco Pițu
Editura: Litera
An apariție: 2024
Editie: Cartonata
Format: 130 * 200 mm
Nr. pagini: 448
rasfoiala.com 
Un gând despre “CRONICĂ DE FILM “Anul nou care n-a fost, de Bogdan Mureșanu”. Despre ziua care a răsturnat istoria românilor.”