The Atlantic a publicat recent un articol amplu, intitulat Studenții de la școli de elită care nu citesc, în care semnalează că lectura este pe cale să devină un obicei exotic, chiar și în context universitar, pentru tineri care au ales să urmeze studii umaniste. Mărturisirile despre “dificultatea de a citi” sunt făcute de studenți și de profesori, care se văd din ce în ce mai des puși în situația de a reduce volumul lecturilor ori să ofere teme de lectură “accesibile”.
“Nu am citit vreodată o carte întreagă”
Profesorul Nicholas Dames, care predă la prestigioasa Universitate Columbia cursul de Literatură Umanistă (Marii Clasici), încă din 1998, spune că, în ultimul deceniu, studenții au devenit copleșiți de temele de lectură. Ideea de a citi mai multe cărți într-un semestru îi debusolează. Ceilalți profesori au remarcat aceeași problemă. Din ce în ce mai mulți studenți ajung la facultate incapabili să citească integral cărțile pe care ar trebui să le citească.
Anul trecut, povestește profesorul universitar, o studentă din anul I l-a abordat după ore, ca să se plângă cât de dificile i s-au părut primele teme, respectiv că a fost nevoită să citească o carte sau uneori chiar două pe săptămână. Ea a mărturisit că, în cei patru ani de liceu, nu i s-a cerut niciodată să citească o carte întreagă. A avut ca temă să citească fragmente, poezii sau articole, dar nu și o carte de la un cap la altul.
Mi-a căzut fața, recunoaște profesorul. Întâmplarea l-a ajutat să-și explice schimbarea pe care o observa la elevi: Nu este vorba de faptul că nu vor să citească, ci că nu știu cum să o facă. În gimnazii și licee nu li se mai cere asta.
În urmă cu douăzeci de ani, la cursul de literatură umanistă de la Columbia, nu era nicio problemă ca într-o săptămână să se discute romanul Mândrie și prejudecată, iar în următoarea Crimă și pedeapsă. Acum, elevii săi îi spun de la bun început că tema de lectură li se pare imposibilă. Nu este vorba doar de ritmul rapid, ci și de faptul că au dificultăți să rețină detalii, în timp ce urmăresc intriga.
Deși nu există date statistice cu privire la această situație, zeci de profesori confirmă că au experiențe similare cu elevii lor. Anthony Grafton, istoric la Princeton, a declarat că studenții săi ajung la facultate cu un vocabular mai restrâns și o înțelegere mai redusă a limbii decât aveau cei din generațiile precedente. Există dintotdeauna studenți care „citesc cu perspicacitate și cu ușurință și scriu frumos”, spune el, „dar acum aceștia sunt mai degrabă excepții”.
Jack Chen, profesor de literatură chineză la Universitatea din Virginia, a remarcat la studenții săi că „se închid” atunci când sunt confruntați cu idei pe care nu le înțeleg. Ei sunt mai puțin capabili decât erau cei de altădată să persevereze cu un text dificil. Daniel Shore, președintele departamentului de Limba Engleză de la Universitatea Georgetown, spune că studenților li se pare dificil să-și păstreze concentrarea chiar și în cazul unui sonet.
Problema pe care profesorii din universitățile americane de prestigiu au observat-o este diferită de cea de la colegiile și universitățile care nu-și selectează studenții, unde anumiți tineri ajung cu deficiențe de alfabetizare și de înțelegere. Studenții de la universitățile exclusiviste precum Columbia sunt capabili să înțeleagă cuvinte și propoziții, dar nu au atenția sau ambiția necesare pentru a citi un text substanțial.
Confruntați cu această problemă, mulți profesori universitari consideră că nu au de ales și că singura cale de urmat e să le dea mai puțin de citit studenților și să își reducă așteptările. Victoria Kahn, care predă literatură la UC Berkeley din 1997, obișnuia să ceară studenților să citească 200 de pagini în fiecare săptămână. Acum, a redus volumul la jumătate.
„Nu mai fac întreaga Iliadă. Le dau cărți din Iliada. Sper că unii dintre ei o vor citi pe toată. Nu pot să le spun: Ok, în următoarele trei săptămâni, mă aștept să citiți Iliada, pentru că nu o vor face.”
Andrew Delbanco, profesor de studii americane predă un seminar despre proză scurtă în locul vechiului curs de literatură. Studiul operei lui Herman Melville includea romanul Moby Dick. Azi, studenții săi se mulțumesc cu mini-romanul Billie Budd și cu povestirea Bartleby, copistul. Există unele beneficii – prozele scurte oferă mai mult timp pentru analiza „complexității și subtilităților limbajului”, se consolează profesorul.
„Trebuie să ne adaptăm vremurilor”
Specialiștii de la Universitatea Columbia care stabilesc programa pentru cursul de Literatură Umanistă au decis să reducă lista de lecturi pentru anul școlar în curs. Șeful de catedră spune că preferă ca elevii să renunțe la unii clasici – Crimă și pedeapsă a fost eliminat de pe lista de obligatorii – dar să citească textele rămase în profunzime. Și, în mod esențial, schimbarea va oferi profesorilor mai mult timp pentru a-i învăța pe studenți cum ar trebui să citească.
În mod repetat, profesorii descriu un tablou sumbru despre obiceiurile de lectură ale tinerilor. Ani la rând, Nicholas Dames și-a întrebat studenții din anul I care este cartea lor preferată. În trecut, aceștia citau cărți precum La răscruce de vânturi și Jane Eyre. Acum, spune el, aproape jumătate dintre ei citează titluri pentru tineri adulți. Seria Percy Jackson a lui Rick Riordan pare să fie printre favorite.
Unii experți atribuie lipsa de popularitate a lecturii mai degrabă unei schimbări a valorilor decât abilităților de lectură insuficient dezvoltate. Studenții sunt capabili să citească cărți, susțin ei, doar că aleg să nu o facă. Studenții de astăzi sunt mult mai preocupați de perspectivele lor profesionale decât erau în trecut. Un sondaj realizat în 2023 în rândul seniorilor de la Harvard a arătat că studenții petrec aproape la fel de mult timp muncind și cu activități extracurriculare, cât petrec învățând.
Dă-i înainte cu Răsfoiala
BAROMETRU EUROPEAN Românii sunt europenii care citesc cel mai puțin. De ce?
TOP Cele mai amuzante cărți ale ultimelor decenii, alese de criticii New York Times
rasfoiala.com 