Zeruya Shalev îmi cere o clipă de răgaz înainte să începem interviul. Azi-noapte a avut loc un bombardament Hezbollah cu rachete asupra Haifei, iar alarmele au sunat în tot Israelul. Fiul ei şi-a petrecut noaptea în adăpost, iar scriitoarea încearcă să afle veşti de la el. E o realitate cotidiană pe care o trăieşte fiecare israelian oriunde s-ar afla, fie şi o autoare îndrăgită care se întâlneşte cu cititorii la FILIT Iaşi 2024.

Am vorbit cu Zeruya Shalev despre curiozitatea care îi dă inspiraţia pentru personaje cu o psihologie profundă; despre rostul literaturii, cartea (de fapt cărţile) pe care le-ar salva de la Apocalipsă şi despre cum realităţile politice ale ţării sale i-au deraiat cariera şi au transformat-o, vremelnic sperăm, din scriitoare în activistă.

Personajele cărţilor dumneavoastră au o profunzime psihologică şi emoţională deosebite. Cum construiţi aceste personaje, vă bazaţi pe observarea lumii din jur sau scrieţi mai mult din experienţele personale?

Cred că fac ambele lucruri. Sigur că observ lumea din jur, dar îmi amintesc de mine, încă de la o vârstă foarte fragedă, eram un mic spion, priveam şi ascultam convorbirile din familia mea şi cele cu prietenii lor, urmăream relaţiile dintre ei, relaţiile dintre adulţi, ori cele ale adulţilor cu copiii. Am fost mereu foarte curioasă despre relaţiile acestea din familia mea şi din familiile altora. Aşa că da, e multă observaţie în ceea ce scriu, dar şi o parte a lumii mele emoţionale.

Vă apropiaţi de personajele dumneavoastră aproape cu atenţia şi interesul unui psiholog.

Ştiţi, mi-am dorit chiar să devin psihologă, poate de aceea cărţile mele au această dimensiune.  Am vrut multă vreme să fiu psihologă sau terapeută.

Deşi în multe dintre cărţile dumneavoastră protagonistele sunt femei, ca cititor masculin observ că acordaţi atenţie egală perspectivelor şi problemelor existenţiale ale ambelor sexe – femei şi bărbaţi. Vă consideraţi o scriitoare feministă, o autoare responsabilă pentru a face mai bine auzită vocea femeilor în societatea israeliană şi în lume?

Nu îmi place să amestec scrisul cu ideologiile. Dar da, mă consider o feministă. Însă cred că un scriitor e un scriitor, nu ar trebui neapărat să vehiculeze mesaje politice sau ideologice. Nu-mi doresc ca literatura mea să fie un manifest. Încerc doar să fiu umană, îmi pasă şi de femei, şi de bărbaţi şi încerc să fiu echilibrată. Cărţile mele nu sunt feministe, dar simt nevoia de a scrie despre femei, mai ales pe măsură ce înaintez în vârstă.

Vreau să păstrez femeile în centrul literaturii mele deoarece pentru atâta timp despre ele au vorbit majoritar scriitorii bărbaţi.

Cumpără cartea
	Vezi prețul
	Vezi prețul

Ce ştim noi, oamenii de aici, despre Israel, e ceea ce vedem în media: o ţară în conflict, tensiuni politice, o societate divizată între susţinerea şi opoziţia faţă de politicile guvernului. Spuneaţi adineauri că nu vreţi să faceţi ideologie prin literatură. Dar aţi suferit direct de pe urma acestei stări aproape constante de conflict. În cărţile dumneavoastră se vorbeşte puţin sau deloc despre politică. Cum reuşiţi să trasaţi această linie de demarcaţie?

(N.R. Zeruya Shalev a fost rănită într-un atentat terorist în 2004 şi a avut nevoie de o perioadă îndelungată de tratament şi recuperare)

Cred că mai ales în tinereţe, la începuturile mele ca scriitoare, a fost un soi de rebeliune. Am simţit că vreau să mă detaşez de această realitate, deoarece nu am ales-o eu, mi s-a impus, nu mi-a plăcut niciodată şi mă simţeam ca şi cum mă născusem în locul nepotrivit. În vremea aceea nu-mi plăcea politica deloc, aşa cum nu-mi plăcea soarele puternic din ţara mea şi-mi spuneam, ce caut eu aici?

Ce caut eu într-o ţară cu prea mult soare şi cu prea multă politică?

Simţeam o uriaşă contradicţie între mine şi ţara mea, iar în literatură aveam măcar sentimentul că pot controla lucrurile, că nu voi lăsa politica să se amestece în ceea ce scriu. Fiindcă politica poate consuma totul. Simţeam că trebuie să mă protejez, prin literatura mea, de realitatea din Israel. Şi am scris despre acele lucruri care m-au interesat întotdeauna: relaţiile dintre oameni, implicarea, intimitatea.

Teme universale.

Da. Asta era calea mea, dar pe măsură ce au trecut anii, am reuşit să deschid mai multe ferestre spre realităţile din ţara mea, nu-i vorba neapărat de politică, dar cred că scrierile mele sunt mai deschise spre realitatea din jur. Iar cea mai recentă dintre ele (n.r. romanul Destin, Humanitas Fiction, 2021, traducere de Ioana Petridean) tratează unele părţi din istoria statului evreu şi are chiar unele valenţe politice.

Cumpără cartea
	Vezi prețul
	Vezi prețul
	Vezi prețul

Acceptaţi, cu alte cuvinte, ca realităţile politice să pătrundă în ficţiunea dumneavoastră.

Da. Câte puţin. Şi vine de la personajele mele, nu din capul meu. Dacă personajul meu e influenţat de politică, dacă viaţa sa emoţională e conectată la realităţile din Israel, atunci atmosfera cărţii se schimbă.

Care sunt marii scriitori pe care îi admiraţi? Cine vă inspiră în creaţia literară?

Admir o mulţime de scriitori. O admir şi cred că m-a influenţat foarte mult Virginia Woolf.  Sunt şi alţii, dar Virginia Woolf m-a învăţat foarte multe lucruri.

Aţi citit vreun autor român contemporan?

Da, am citit o carte de povestiri de Mircea Cărtărescu, era acolo o poveste care mi-a rămas în minte, despre un om sărman nevoit să joace la ruleta rusească. Îmi pare rău, dar nu-mi amintesc titlul. (n.r. este vorba de povestirea “Ruletistul” din volumul Nostalgia).

Literatura a oferit multă vreme cunoaştere şi divertisment, lucruri care sunt acum foarte la îndemână, fără efort, prin televiziune, internet, reţele sociale şi aplicaţii. Ce sens mai au literatura, scrisul şi lectura?

În primul rând, suntem foarte norocoşi că încă avem literatura. Simt asta mai ales aici, în România, la FILIT. De când am ajuns, am întâlnit atâţia tineri cărora le place să citească. Chiar vă admir ţara pentru asta.

Suntem într-o situaţie oarecum excepţională, acest festival atrage iubitorii de carte de pretutindeni din ţară. Dar declinul lecturii există şi la noi. Şi de aceea vă întreb cum vedeţi starea literaturii, dacă încă vă motivează să scrieţi.

Da, bineînţeles. Iubesc să fac asta, este viaţa mea! Cred că aş scrie şi dacă n-aş avea cititori, pentru că scrisul este un mod de viaţă pentru mine. Ştiu că există un declin al lecturii şi îmi pare rău de asta. E de înţeles cu atâtea alte tentaţii. Pot doar să sper că vor exista destui oameni care să aprecieze literatura în defavoarea distracţiilor mai “uşoare”.

Cumpără cartea
	Vezi prețul
	Vezi prețul

Din perspectiva mea, cărţile dumneavoastră nu oferă doar divertisment, ori cunoaşterea unor detalii legate de cultura şi civilizaţia israeliană. Există pe alocuri în romanele dumneavoastră şi mici doze de terapie. Iar asta le poate adăuga relevanţă.

Eu nici nu caut să distrez cititorii.
Caut să mijlocesc dialogul, intimitatea, o întâlnire a cititorului cu el însuşi.

Aveţi o rutină a scrisului? Cum împăcaţi scrisul cu alte activităţi, munca, familia, angajamentele sociale?

Mi-e mai uşor acum, copiii mei sunt mari. Mai am un fiu acasă, are şaptesprezece ani, dar nu mai trebuie să-i port de grijă ca atunci când era mai mic. Când copiii mei erau mai mici, obişnuiam să scriu până veneau ei de la şcoală. Am lucrat mereu acasă, ca mamă era important pentru mine să fiu cu copiii mei când veneau acasă, să le pregătesc masa, să petrecem timp împreună. Acum am mai mult timp. Încep să scriu undeva în timpul dimineţii şi o fac până după amiază. Mă aşez în faţa computerului şi sper că se va întâmpla.

Deci respectaţi o regulă, aceea de a vă aşeza la scris, indiferent dacă aveţi sau nu inspiraţia.

Da. Cum spunea Amoz Oz, trebuie să deschid prăvălia, chiar dacă nu am clienţi.

Cumpără cartea
	Vezi prețul
	Vezi prețul
	Vezi prețul
	Vezi prețul

Să ne imaginăm că vine Apocalipsa şi dumneavoastră aveţi şansa de a salva o singură carte de la distrugere. Care este acea carte?

Ezit între cartea Virginiei Woolf, Spre far şi Elsa Morante – La storia. Pot să iau două cărţi? 🙂

Şi mai sunt îngrijorată pentru Biblie, dar cred că sigur ar salva-o altcineva.

Mai am doar două întrebări, vă rog să îmi răspundeţi foarte scurt la aceasta: dumneavoastră de ce citiţi?

…Uau!  Nu m-am gândit ce întrebare dificilă poate fi. Cred că citesc fiindcă lectura e pentru mine o plăcere foarte intimă şi specială.

Despre ce vom citi în următoarea carte de Zeruya Shalev?

Sunt… eram în cursul scrierii unui nou roman. Poate e prea devreme să-mi dau seama şi să discut despre această carte. Începusem să lucrez serios la ea, dar după 7 octombrie 2023 am încetat să scriu.

Nu mai pot scrie în această situaţie. Am devenit, se pare, mai mult o activistă decât o scriitoare, ne luptăm cu guvernul teribil care ne conduce. Sper să pot redeveni scriitoare când toate astea se termină.

Vă doresc să se întâmple aşa, şi în primul rând vă doresc sănătate şi bine pentru dumneavoastră şi familia dumneavoastră. Am descoperit ceva nou în literatura dumneavoastră, o empatie deosebită, o căldură cu care traversaţi diferenţele de gen.

Vă mulţumesc tare mult. E un compliment foarte frumos pentru mine.

Cumpără cartea
	Vezi prețul
	Vezi prețul
	Vezi prețul
	Vezi prețul

Am cerut autograful scriitoarei Zeruya Shalev pentru unul dintre cititorii Răsfoiala şi am primit o frumoasă dedicaţie pe romanul său Viaţa amoroasă. I-am oferit, la rândul nostru, traducerea în limba engleză a romanului Viaţa începe vineri, de Ioana Pârvulescu.

Despre Zeruya Shalev

Scriitoarea Zeruya Shalev s-a născut în 1959, într-un kibbutz de la Marea Tiberiadei, în Israel. A crescut într-un mediu tradiţional şi a urmat studii de teologie ebraică la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Influenţate de formarea academică, cărțile sale sunt profund filosofice, înţesate de simboluri şi referinţe biblice.  

A primit numeroase premii literare, printre care prestigiosul Prix Femina Etranger, în 2014. Cărţile sale au fost traduse în 27 de limbi, unele devenind bestselleruri în multiple ediţii. Poetică şi rafinată din punct de vedere psihologic, literatura sa reuşeşte să convertească poveştile indiviuale în experienţe universale.

Dă-i înainte cu Răsfoiala

COLM TÓIBÍN “În lume există o forță nefiresc de intangibilă care poate lua orice de la oricine, fără să dea socoteală.”

CLARA USON „Scriu pentru că viața reală e plictisitoare. Astfel pot să trăiesc mai multe vieți.”

FILIT 2024 Premiul Liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte merge „Acasă, departe”, Adrian G. Romila