RECENZIE Îţi place mai întunecat, de Stephen King. De data asta chiar te ia cu fiori!

Cea mai recentă carte de povestiri a lui Stephen King, Îţi place mai întunecat, a fost lansată de editura Nemira simultan cu ediţia internaţională. Am citit-o într-un weekend de vară şi mă tot ţin să scriu această recenzie; vară sau iarnă, volumul poate fi adăugat în orice teanc de cărţi de vacanţă.

De ani de zile spun că literatura lui Stephen King nu (mai) e doar horror, ci explorează, cu poveşti pline de suspans, cotloanele misterioase ale minţii şi sufletului. Adună laolaltă forţele omului şi elementele supranaturale pentru a rescrie, la nesfârşit, eternele bătălii dintre Bine şi Rău. Ei bine, Îţi place mai întunecat e o întoarcere la stilul clasic al autorului american, al naraţiunii care îţi face părul măciucă. Vă spun sincer, n-am dormit în noaptea în care am terminat cartea!

De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.

Povestirile din Îţi place mai întunecat

Volumul conţine douăsprezece povestiri. Cinci dintre ele sunt total inedite, iar restul au fost publicate în diverse reviste din America sau în format digital, dar erau practic necunoscute publicului din România până la apariţia cărţii:

Două pramatii cu talent – despre doi artişti ale căror talente de dezlănţuie după o neaşteptată întâlnire cu extratereştrii;
Al cincilea pas – Evocă o întâlnire în parc, între un pensionar şi un alcoolic care urmează faimosul program în doisprezece paşi al Alcoolicilor Anonimi. Deznodământul întâlnirii este revelator pentru unul dintre ei şi înfiorător pentru celălalt.
Willie cel nebun – Willie e un puşti foarte ciudat, pasionat de lucruri macabre. Cea mai nouă obsesie a lui Willie este să fie de faţă la moartea bunicului său, bolnav de cancer în stadiu terminal. Doar că micul sadic va avea parte de supriza (cine ştie, poate ultima a) vieţii sale, pe când pândeşte ultima suflare a bunicului.
Coşmarul lui Danny Coughlin – Esteuna dintre povestirile mele preferate, de dimensiunile unui miniroman în toată regula; Danny visează intens locul unei crime şi cadavrul unei femei necunoscute. Visul se dovedeşte real, iar Danny Coughlin vrea să facă o faptă bună. Însă, tot ca în viaţa reală, nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită.
Finn – Relatează aventurile mai mult sau mai puţin nedorite ale lui Finn, probabil cel mai ghinionist tip din toată opera lui Stephen King.
Pe drumul spre Hanul Toboganului – O familie aflată într-o călătorie greşeşte drumul şi întâlneşte un grup de răufăcători într-un loc izolat. E momentul să aflăm de unde vine curajul în clipele cele mai grele.
Ecranul roşu – Se întâmplă ceva cu lumea, unii indivizi par controlaţi de forţe supranaturale. Detectivul Wilson anchetează cazul unei crime: principalul suspect, soţul victimei, pretinde că nevasta lui era o fiinţă extraterestră. Şi că aceste creaturi se “activează” când ecranele telefoanelor lor se înroşesc. Wilson descoperă cu oroare că a mai văzut treaba asta.
Expertul în turbulenţe – Povestea exploatează legenda că dacă nimănui nu-i este frică la bordul unui avion, acel avion se va prăbuşi.
Laurie – O poveste de o stranie duioşie despre prietenia dintre un pensionar văduv şi căţeluşa pe care i-o aduce în dar sora lui. King nu ezită să îi pună pe cei doi prieteni – om şi câine – într-o situaţie limită ale cărei urmări te pun pe gânduri.
Şerpii cu clopoţei – Una dintre cele mai bune povestiri din volum se petrece pe o insuliţă izolată, aproape de legendara Duma Key. Fantomele nu-i dau pace lui Vic Trenton, care s-a refugiat pe insulă pentru a face faţă morţii soţiei sale. Avertisment: nu citi povestea asta în miez de noapte!
Visătorii – Întors din Vietnam, Will Davis îşi foloseşte talentul la stenodactilografie şi primeşte o un job de secretar în casa unui savant care derulează tot felul de experimente ciudate. O slujbă de vis sau un coşmar, trebuie să citeşti ca să afli.
Omul cu răspunsurile – Nuvela îşi propune să răspundă la întrebarea dacă e bine sau rău să ştii ce-ţi rezervă viitorul. Melancolică şi introspectivă, povestea sugerează că şi o viaţă marcată de tragedie merită trăită.

Ce e nou în cea mai recentă carte a lui Stephen King

Nu mă aşteptam să îmi placă atât de mult această colecţie de povestiri. Rareori proza scurtă impresionează atât cât o face romanul, fiindcă proza scurtă de calitate e al naibii de greu de scris. Îţi place mai întunecat pune în prim-plan mai ales personaje ajunse la maturitatea deplină, sau chiar oameni la vârsta a treia. Povestirile lui Stephen King sunt pline de reflecţii, melancolie şi tandreţe care contrastează parcă şi mai mult cu momentele de tensiune şi groază pe care le creează autorul.

Mi-a plăcut cum răsar în nuvelele din acest volum referinţe la locuri şi oameni din literatura anterioară a lui King (Cujo, Duma Key), cum personajele îşi fac parcă bilanţul vieţii, rememorează pe rând bucuriile şi regretele, caută să se împace cu trecutul, şi urmăresc – cu speranţă şi cu ultima fărâmă de energie – să readucă echilibrul într-o existenţă zbuciumată. Asta te face să te gândeşti că poate propria viaţă a autorului, o viaţă ajunsă la răscruce, se dezvăluie în paginile poveştilor sale, acum mai mult ca în oricare dintre cărţile de dinainte. Îţi dă fiori şi – paradoxal – te emoţionează.