La împlinirea a două decenii de la publicarea romanului Să nu mă părăsești, scriitorul britanic Kazuo Ishiguro a dezvăluit care au fost motivația și resorturile care au modelat personajele din roman și destinul lor. Mai degrabă decât să elaboreze o nouă narațiune idealistă despre tema opresiunii, Ishiguro a preferat să-și facă personajele să se comporte omenește. Autorul consideră că acesta este ingredientul care a asigurat longevitatea și popularitatea poveștii sale.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Kazuo Ishiguro despre Să nu mă părăsești
“Să nu mă părăsești” a fost publicat acum 20 de ani și există o întrebare despre personaje care mi se pune iar și iar:
Având în vedere că trăiesc într-o lume destul de distopică, de ce nu se revoltă? De ce nu încearcă să fugă?
Lucrul acesta apare să-i irite pe oameni.
Multă vreme am crezut că aceasta este o slăbiciune a cărții. Dar pe măsură ce anii au trecut, am început să cred că este chiar motivul pentru care cartea a rezistat atâta timp și pentru care, până la un punct, i-a bântuit pe unii cititori. În timp ce scriam, eram foarte conștient de faptul că există o cantitate enormă de filme blockbuster și mari romane care explorează ideea de rebeliune a oamenilor împotriva sistemelor opresive, autoritare etc. Uneori această revoltă se termină rău, ca în (n.r. romanul) O mie nouă sute optzeci și patru, alteori glorios. Dar pe mine nu mă interesa o astfel de narațiune.
Ce m-a fascinat pe mine era gradul în care oamenii din afara filmelor și cărților nu se revoltau. Nu protestau. Ceea ce se întâmplă în mod obișnuit este că oamenii acceptă “cărțile” care li s-au dat (n.r. cu referire la jocul de cărți) și încearcă să se descurce cât mai bine cu ele. Ce vreau să spun este că, de-a lungul istoriei, oamenii au rămas în căsnicii teribile, au făcut joburi groaznice pe parcursul întregii lor vieți. Milioane de oameni, inclusiv copii mici, de-a lungul istoriei, au lucrat în mine sufocante și-n fabrici. Milioane de oameni au muncit și au murit în sclavie. În decursul anilor, mulți, foarte mulți oameni au luptat în războaie în care nu au crezut sau vrut să lupte.
Lucrul care m-a fascinat a fost modul în care oamenii reacționează atunci când primesc “o mână” proastă. Și uneori mi se pare că, dacă asta este tot ceea ce tu cunoști, dacă asta este lumea în care ai crescut, nu ai capacitatea să vezi granițele către care ar trebui să fugi. Nu poți să vezi lucrurile împotriva cărora ar trebui să te revolți și, în schimb, încerci, uneori eroic, să găsești dragoste, prietenie, ceva decent, care are sens în destinul teribil care ți-a fost dat.
Deci acesta este singurul răspuns pe care îl pot oferi atunci când oamenii spun: De ce nu evadează personajele din “Să nu mă părăsești”?
Despre romanul “Să nu mă părăsești”
Never Let Me Go /Să nu mă părăsești este probabil cel mai îndrăgit roman al laureatului Nobel pentru Literatură Kazuo Ishiguro. Publicat în 2005, a fost nominalizat pentru Man Booker Prize 2005, premiul pe care Ishiguro îl câștigase deja pentru Rămășițele zilei, dar și pentru Arthur C. Clarke Award 2006 și pentru National Book Critics Circle Award 2005.
Revista Time l-a numit cel mai bun roman al anului 2005 și l-a inclus pe lista celor „100 cele mai bune romane de limbă engleză publicate din 1923 – până la începutul mileniului”. Adaptarea cinematografică regizată de Mark Romanek, cu o distribuție de excepție (Carrey Mulligan, Kira Knightly, Andrew Garfield), a fost lansată în 2010 și a avut un succes răsunător, iar o dramă TV japoneză inspirată de roman a fost difuzată în 2016.
Să nu mă părăsești este una dintre cele mai recomandate distopii ale secolului, conform topului Răsfoiala, realizat pe baza listelor elaborate de publicații literare cu reputație.
Recomandare de carte
Cea mai recentă traducere românească a literaturii lui Kazuo Ishiguro este romanul Klara şi soarele, pe care l-am recenzat la momentul apariţiei. Cartea, cu accente distopice şi SF, imaginează prietenia improbabilă între un fetiţă bolnavă şi bona sa – robot, chestionând implicaţiile unei lumi în care inteligenţa artificială e atotprezentă.
Gen: Ficțiune
Autor: Kazuo Ishiguro
Traducător: Vali Florescu
Editura: Polirom
Colecția: Top 10+
An apariție: 2021
Editie: Necartonata
Format: 200 x 130 mm
Nr. pagini: 376
Dă-i înainte cu Răsfoiala
Top cele mai faimoase distopii din literatura universală
RECENZIE Mutzunaki, Samanta Schweblin. O distopie despre dezumanizarea prin tehnologie.
rasfoiala.com 