FilosoFii, o nouă colecție, inițiată și coordonată de Magdalena Mărculescu, director editorial Trei, intră în portofoliul Editurii Trei. Colecția va avea două subcategorii: FilosoFii Academos și FilosoFii Agora. Prima include titluri pentru cei deprinși cu limbajul conceptual, pasionaților de filosofie, filosofilor și discipolilor. FilosoFII Agora grupează eseuri dedicate publicului larg. Datorită temelor și referințelor comune, volumele intră în dialog, iar unele dintre ele ar putea fi încadrate în ambele subcategorii.

Cititorii vor simți că temele abordate sunt despre ei

„Pentru filosofie nu ești niciodată prea tânăr și nu ești niciodată suficient de bătrân. E o căutare sisifică, o încercare permanentă de a da semnificație vieții pe care o trăiești și în care trăiești. O tentativă reînnoită de dialog cu tine și cu lumea. Un fel de a te comporta cu viața astfel încât să pricepi cât mai multe din ea, să o privești degajat și curios din cât mai multe perspective, să ajungi să îți însușești o coerență a gândirii și a atitudinii. FilosoFii este colecție care își asumă o diversitate de texte, fie că provin din epoci sau spații geografice diferite, fie că se confruntă cu întrebări diferite, fie că adoptă formule stilistice diferite. Diversitatea este adusă la un punct comun doar de actualitatea ideilor expuse. Cititorii cărților din această colecție vor simți că temele abordate sunt despre ei și pot fi folosite ca instrumente pentru o mai liniștitoare înțelegere de sine și a moștenirii pe care o poartă lumea în care ei trăiesc.”

spune Magdalena Mărculescu, director editorial Trei, coordonator al colecției.

Colecția debutează cu titluri semnate atât de autori români, cât și nume cunoscute pe plan internațional: 

• Inventarea binelui și răului. Istoria culturală a moralității de Hanno Sauer, 
• Filosofie și viață. Marile întrebări despre cum să trăim de A.C. Grayling, 
• Istoria sexualității (vol. 1): Voința de a ști de Michel Foucault,
• Patologiile puterii. Gândurile unui convalescent de Theodor Paleologu, 
• Mintea de pe urmă. Breviar de filosofie practică, de Cristian Iftode și 
• Androginul. Despre suflet și cetate, de Cătălin Partenie. Copertele colecției și layoutul sunt realizate de Alexe Popescu.

Lansarea colecției FilosoFII va fi marcată prin festivalul FilosoFiifest, o serie de evenimente si lansări care vor avea loc în săptămâna 19-23 mai, astfel

• în Librăria Humanitas de la Cișmigiu (19 mai), 
• Cărturești Verona (20 și 21 mai),
• la emisiunea Metope (Radio Guerilla & Casa Paleologu 20 mai), 
• Facultatea de Filosofie a Universității din București (21 mai) și 
• Seneca Anticafe (22 mai).

Festivalul se va încheia vineri 23 mai, la Editura Trei, cu un Banchet filosofic în cerc închis, cu filosofi și oameni din presă: o discuție despre Istoria sexualității a lui Michel Foucault, în traducerea lui Bogdan Ghiu, proiect editorial inedit. Invitat special al festivalului este scriitorul și filosoful german Wolfram Eilenberger, autorul Vremea magicienilor. Wittgenstein, Benjamin, Cassirer, Heidegger și marele deceniu al filosofiei (1919–1929), publicat în toamna anului trecut la Editura Trei. Detalii complete despre evenimente vor fi anunțate în curând.

Pe lista autorilor care urmează să apară în următoarele luni în cadrul colecției FilosoFII se află nume precum Peter Sloterdijk, Roger Pol-Droit, Cynthia Fleury, Anthony Gottlieb etc.

Fragment Inventarea binelui și răului. Istoria culturală a moralității de Hanno Sauer

Cercul în expansiune 

Cu câteva minute înainte ca pastorul Dr. Martin Luther King să împărtășească omenirii visul său, un bărbat scund în floarea vârstei urcă pe podiumul amenajat în fața Memorialului Lincoln. Ca majoritatea celor de față în acea zi, Joachim Prinz purta pe rever o mică emblemă, pe care o mână albă și una neagră se strângeau prietenește, încadrată de cuvintele: March on Washington for Jobs & Freedom, August 28, 1963. 

Prinz vorbește cu o autoritate deosebită în cele șase microfoane: Ca rabin al sinagogii de pe Oranienburger Strasse din BerlinMitte, și-a câștigat de timpuriu reputația de orator inspirat și, în 1937, a tras în sfârșit concluziile privind situația din ce în ce mai amenințătoare pentru evreii din Germania. Predica sa de adio, cu puțin timp înainte de plecarea sa în SUA, a fost urmărită de mii de persoane, inclusiv de șeful pentru afaceri evreiești al Departamentul II 112 al Serviciului de Securitate din Berlin: Adolf Eichmann. Ca american, evreu și evreu american, Joachim Prinz din Washington ne reamintește acum că am putea fi cu toții vecini și că tăcerea, indiferența și pasivitatea pot să îndrepte chiar și națiunile care se consideră civilizate către extreme, având chiar o influență mai mare decât ura și bigotismul. 

Aproximativ cincizeci de ani mai târziu, în toamna anului 2011, stau în biroul nepotului său. O „cabină telefonică“, după cum îi spune în glumă Jesse Prinz, profesor de filosofie la City University din New York. Spațiul este prețios în Manhattan, mai ales pentru City University, finanțată din fonduri publice. Vorbim despre originile moralității (de fapt, în calitate de student doctorand invitat, mai mult ascult) și despre motivul pentru care compasiunea și empatia sunt adesea un indicator îndoielnic, ba chiar înșelător. Empatia se epuizează repede, e ușor de distras, părtinitoare și sensibilă doar la cele mai vii impresii. Când moare o persoană, este o tragedie; când mor un milion, e statistică, ar fi spus cândva Stalin, iar aceasta pare să fie și maxima compasiunii noastre: ne pasă doar de câțiva oameni, și doar de cei pe care îi cunoaștem și îi iubim. Majoritatea oamenilor ne sunt indiferenți. Dar trebuie să acceptăm acest lucru? 

Există o serie întreagă de propuneri cu privire la ce reprezintă nucleul progresului moral în secolul XX sau care ar putea fi transformarea morală definitorie a modernității târzii, dar un motiv comun este acela al demnității universale care este inerentă tuturor oamenilor și care rămâne inviolabilă indiferent de religie, culoarea pielii sau origine. În filosofia morală, istoria progresului moral este adesea prezentată ca istorie a unui „cerc în expansiune“. Conform acestei idei, statutul moral a fost pentru cea mai lungă perioadă (și este și astăzi) rezervat unei mici elite sociale. A se bucura de recunoaștere, ca membru cu drepturi depline al comunității, a fi printre cei care se pot aștepta la întreaga gamă de drepturi și avantaje disponibile într-o societate a fost mult timp prerogativa persoanelor de un anumit gen, de o anumită vârstă, afiliere etnică sau religioasă și cu un anumit statut socioeconomic. E un fenomen care poate fi întâlnit în aproape toate societățile din ultimele milenii. Privilegiul statutului moral a rămas, în funcție de locul și epoca la care ne referim, al cetățenilor cu drepturi depline ai Atenei, al aristocrației, al căpeteniilor, mandarinilor și brahmanilor, al burgheziei capitaliste sau al clasei superioare independentă financiar. Femeile și copiii, muncitorii și țăranii, săracii și bolnavii, imigranții și deposedații, minoritățile și dizidenții erau în cel mai bun caz subiecți de clasa a doua, al căror statut moral era negat, minimalizat, încălcat, uitat sau ignorat. 

Filosofii americani Alan Buchanan și Russell Powell numesc cercul în expansiune al moralității o „anomalie incluzivă“. Incluzivă, deoarece din ce în ce mai mulți inși excluși anterior au acum acces la sfera râvnită a recunoașterii morale; și anomalie, deoarece o astfel de încercare este o mare raritate în istoria omenirii — statutul moral a fost întotdeauna privilegiul celor puțini. 

Odată cu revoluțiile morale care marchează începutul modernității, restricțiile privind accesul la acest cerc al statutului moral sunt treptat atenuate, fiind extins la grupuri din ce în ce mai mari — este adevărat că s-a întâmplat doar încetul cu încetul și cu o lentoare frustrantă. Demarcațiile arbitrare din punct de vedere moral între genuri, rase sau clase și formele de excludere, discriminare, exploatare, opresiune și marginalizare urmează acum să fie desființate — cel puțin asta e intenția. Fiecare ființă umană, indiferent de aceste caracteristici aleatorii, ar trebui să fie recunoscută ca subiect moral cu drepturi depline. 

Rasismul, sexismul și clasismul sunt recunoscute ca forme de discriminare nejustificate din punct de vedere moral. Mai aproape de noi, e criticată și discriminarea bazată pe apartenența la specia potrivită — și anume la specia biologică umană; „speciism“ este cuvântul pentru acest aspecte. Ceea ce contează pentru a te califica drept purtător al unui statut moral este dacă ești capabil să gândești și să suferi. A rezerva acest statut unei singure specii se dovedește a fi o prejudecată destul de evidentă. În această direcție avem cartea Animal Liberation a filosofului australian Peter Singer, apărută în 1975, urmată în 1979 de un manifest privind drepturi universale pentru toate animalele sau ființele simțitoare, inițiat de așa numitul Grup Oxford, cunoscut și sub numele de Oxford Vegetarians. 

Deși această dinamică a incluziunii contrazice instinctele noastre morale de bază care, de fapt, sunt îndreptate în primul rând către cei apropiați, ea este totuși consacrată, nu în ultimul rând în urma celui de-Al Doilea Război Mondial, în diverse documente juridicecheie ale secolului XX. Articolul 109 din Constituția de la Weimar codifica deja abolirea nobilimii și egalitatea juridică a bărbaților și femeilor; apoi Legea fundamentală a Republicii Federale Germania (1949), noua constituție japoneză (1947) și Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) au ca temă centrală recunoașterea nediscriminatorie a demnității și inviolabilității fiecărui individ.

Ce ne face să fim ființe morale? Cum distingem între bine și rău? Cum au evoluat valorile noastre de-a lungul istoriei? Dincolo de „războaiele culturale” și de epoca post-adevăr, există oare un set comun de valori și norme morale care ne leagă pe toți oamenii? Eticianul german Hanno Sauer surprinde cu răspunsuri inedite, bazate pe cercetări științifice de ultimă oră asupra evoluției biologice, culturale și sociale a oamenilor. Cartea acoperă sute de mii de ani de istorie a eticii – de la primele gesturi de cooperare și autodomesticire până la disputele actuale privind woke-ismul și cancel culture.

HANNO SAUER predă etica la Catedra de Filosofie și Științele Religiei de la Universitatea din Utrecht (Țările de Jos). A scris articole academice și monografii, a fost cercetător-bursier la Columbia University și City University (New York), iar în 2020 a obținut Premiul Academiei Regale de Arte și Științe din Țările de Jos pentru cercetători remarcabili aflați la început de carieră. Inventarea binelui și răului este bestseller Der Spiegel, tradus în 15 țări. Hanno Sauer este interesat de psihologia morală, neuroștiințe și psihologia socială.

Dă-i înainte cu Răsfoiala

Recenzie Creation Lake, de Rachel Kushner. Doi în unu: thriller şi tratat de filosofie

EXCLUSIV Topul topurilor de carte. Cele mai apreciate cărți de ficțiune și non-ficţiune în Occident în 2023

ȘTIRI Scriitorul Richard Flanagan a refuzat 50.000 de lire sterline care însoțesc Premiul Baillie Gifford pentru nonficțiune

PROMOȚIILE ZILEI
	Happy days -80%
	Winter Sales -90% reducere
	-15% EXTRA
	Lichidare -90%
	Nobel literar -20% la toate cărțile lui Krasznahorkai
	-20% EXTRA
	-50% Young art