
Ar fi timpul să încetăm să-l mai numim pe Stephen King regele genului horror, căci romanele sale recente, inclusiv Să nu clipești, sunt un testament al împlinirii sale literare, iar în cazul acestei cărți un testament pentru cititorii de astăzi și din viitor. Deși folosește același material care i-a adus celebritatea, frica, literatura sa are mai multă greutate decât la începuturi și o misiune mai înaltă. Aceea de a reflecta gravele disfuncții sociale cu care America, și nu doar ea, se confruntă în ultimele decenii.
Ce scria Realdo în recenzia romanului Holly, rămâne valabil și în acest Holly vs. Justice
Obsesia lui despre lupta dintre bine și rău e pusă în paranteze de personaje pe care aproape le poți vedea aievea, le poți atinge, fiindcă respirați împreună același aer, împărtășiți aceeași realitate.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Despre Holly și alte femei care caută și apără dreptatea
Dar aici obsesia luptei dintre bine și rău nu e în plan secund. Este chiar intriga thrillerului la foc mic care urmărește destinele unor femei, vânate la propriu, din direcții diferite, de bărbați care au decis că treaba lor este să judece și să aplice legi nescrise (ocazional inventate doar pentru a-și justifica nebunia), în locul justiției.
Lupta dintre bine și rău e mobilul acțiunilor aproape fiecărui personaj din Să nu clipești. Fiecare crede despre sine că e un agent, respectiv o agentă a binelui. Începând cu Holly, pe care fanii o știu din alte cărți, chemată la rampă chiar dinainte de lansare, când King mărturisea că a vrut să-i exploreze și îmbogățească biografia. (Și a reușit atât de bine, încât de câteva ori, vorbind despre carte cu alți cititori, m-am referit la ea cu Holly.) Continuând cu al doilea personaj proeminent – Kate McKay, militantă pentru drepturile femeilor, cu asistenta ei Connie, cu cântăreața Sista Bessy și terminând cu detectiva Izzy. Ah, să n-o uit pe Barbara, poeta, mi-a plăcut tare de ea. Toate personaje pozitive.
Nu bate la ochi? Romanul acesta este modul discret în care Stephen King participă la Marșul cel Lung al sexului “slab”, pentru a-i convinge pe cei care le contestă constant femeilor calitatea de ființe autonome, posesoare de discernământ și libertate că
MY BODY, MY CHOICE
Și subliniez modul discret, pentru că portretul lui Kate, feminista puternică și vocală, nu e deloc părtinitor, nici admirativ, ba pe alocuri dimpotrivă. Inclusiv Holly, garda ei de corp, întrebată dacă o place, răspunde: nu, dar o respect. Nu poți să nu admiri meșteșugul lui King de a camufla mesaje cifrate – pitite doar pentru cine are urechi de auzit. Nu scrie ca să te învețe sau să te îndrepte (pe calea cea dreaptă). Doar îți arată lumea și te lasă să-ți tragi singur învățăminte din faptele ei netrebnice.
Și pentru că am adus vorba de portrete, iar despre personajul negativ n-am zis nimic până acum. Trigger este bărbat. Nu ucide în numele bărbăției, nu ucide doar femei, dar nu pot să nu remarc că o partidă a Femeilor Bune – detectiva, activista, garda de corp, cântăreața, poeta – luptă împotriva unui bărbat ascuns, fără chip. Luptă și împotriva unui agresor secund, tot ascuns și fără chip, care a decis pentru lumea toată că feminismul este toxic și trebuie eliminat cu orice preț, chiar cu prețul vieții. Cu alte cuvinte a decis să apere viața eliminând viața. Nu-l deranjează absurdul.
Dar despre el (ea?) mai puțin – ca să aveți voi mai mult de descoperit, când veți citi cartea.
| PROMOȚIILE ZILEI | |
![]() | Târg de Crăciun -40% |
![]() | -15% TOP 10 Gaudeamus |
![]() | Târg de Crăciun |
![]() | Târgul cadourilor de Crăciun |
![]() | Târgul Cărtureștilor |
![]() | Târgul ofertelor de Crăciun |
![]() | -20% Cărți în ediții de colecție |
Rămân la capitolul Portrete, pentru că Să nu clipești face, pe lângă caracterizarea strălucită a două personaje cheie – Kate cea care cere dreptate și Holly cea care aduce dreptatea înapoi la instituțiile ei eșuate, încă un portret al Americii de azi, după cel început cu Holly. Thriller la foc mic și o frescă înfricoșătoare a eșecurilor societății libere, începând cu justiția mereu vinovată și terminând cu ascensiunea figurilor radicale care vor puterea pentru a instaura frica. Cu probleme similare radicalizării din SUA (unde cenzura cărților a ajuns un fenomen la scară largă), ne confruntăm cu toții. Pare că trăim o epocă în care griul a fost desființat de fanatici albi și negri. Trăim pe o tablă de șah și pare că am uitat că mai există și alte lucruri în afara pătrățelelor noastre.
Revenind la romanul lui King, sunt câteva probleme care țin de America de astăzi, care îl frământă (dovadă și faptul că ia poziție publică adeseori) și pe care le-a așezat și între cauzele Răului din ficțiune. (Aș aminti acum că scriitorul a renunțat la republicarea uneia dintre cărțile sale, cea despre un tânăr care își ucide colegii la școală într-un atentat terorist. Deci se simte responsabil de influența sa culturală.) Deși nu trimite explicit la tema politicii armelor, te frapează ușurința cu care personajele sale obțin arme (și ucid) fără a fi stânjenite de nimeni și nimic. Statele Unite ale Americii continuă să susțină libertatea crimei săvârșite rapid și eficace, cu ușurință. Dar tema principală pe care King o abordează nu e crima, ci radicalizarea – inclusiv a oamenilor de bine, ilustrată deopotrivă de “personajul negativ” și de “personajul pozitiv”. Am pus ghilimele, pentru că uneori e greu să-ți mai dai seama care e care. Mai cu seamă în realitate. Mi-a plăcut mult cum a urmărit și evidențiat gradual căderea de partea Răului, cu aceste personaje corupte, dar convinse până în ceasul al treisprezecelea că lucrează fie pentru Dumnezeu, fie pentru umanitate. Îl admir pentru curajul de a pune (și) o biserică în anticamera Răului, într-o societate în care nici nu apuci bine să emiți vreo opinie clară și fermă despre establishment, că ești anulat (canceled) prompt de adepții lui, ca și cum dreptatea le aparține numai lor.
Să nu clipești va rămâne în biografia sa profesională drept o carte nobilă, cu care a încercat să ofere o oarecare alinare și compensație oamenilor reali ale căror vieți au fost luate sau schimbate fundamental de fanatici, în numele cauzei “vieții”. Doar (re)citind: vieți luate în numele vieții, îți dai seama cât de monstruos e gândul că poți apăra viața aducând moartea.
Este, deopotrivă, o carte feministă, căci, dincolo de misiunea de a face justiție măcar în literatură, King și-a propus să arate, complexitatea identității feminine și absența așa-numitelor limite invocate de cei care cred că există un “sex slab”. O imagine care va rămâne cu mine e cea a lui Holly care împinge un scaun în fața agresorului pe care nu-l poate opri cu puterea mâinilor și a trupului ei. Căci puterea nu a însemnat niciodată forța brațelor. Ea înseamnă și prezență de spirit, atenție la detalii, capacitate de adaptare, fler inteligență. Adică toate calitățile lui Holly.
Este o carte profundă și lucidă – la fel cum de-a lungul vieții sale a fost și autorul, o carte care te lasă cu multe dezbateri lăuntrice relevante pentru lumea în care trăim azi:
- despre limitele libertății de a-ți susține credința (religioasă sau de altă sorginte) cu prețul vieții altora
- despre libertatea femeii de a alege maternitatea (sau nu)
- despre incapacitatea autorităților de a crea mecanisme de ajutor și de a proteja nevinovăția
- despre nevinovații care adeseori plătesc în locul celor vinovați
Ultimele zeci de pagini le dau și celor care îl citesc pe King pentru adrenalină ceea ce căutau și așteptau când au pus mâna pe carte: un grand finale cu suspans, imprevizibil și obișnuitul happy-end. Încă o plecăciune în fața regelui, pentru integritatate și demnitate. Pentru că a adus și în literatură, nu doar pe agenda publică, temele sensibile care ne fac uneori să ne purtăm unii cu alții mai puțin omenește decât ne stă în puteri. Avem nevoie (mare!) de scritorii care pun literatura și personajele ei la treabă pentru apăra adevărul și viața – cu empatie față de ceilalți, cu răbdare, cu respect. Nu te plac, dar te respect, cum spune Holly, ar trebui să fie o deviză pentru fiecare dintre noi, dacă vrem să trăim într-o lume (mai) bună.

Gen: Ficțiune
Autor: Stephen King
Traducător: Ruxandra Toma
Editura: Nemira
Colecția: Armada
An apariție: 2025
Editie: Necartonata
Format: 200 x 130 mm
Nr. pagini: 500
Dă-i înainte cu Răsfoiala
TOP 15 cărți de vacanță, de citit în vara lui 2025
RECENZIE Holly, de Stephen King. Mai mult decât thriller









3 gânduri despre “RECENZIE Să nu clipești, Stephen King. Despre justiție și rolul femeilor în restaurarea ei.”