Am văzut “Jaful Secolului” și a fost greu. Și amuzant. Și dureros. Și ambivalent – filmul și sentimentul cu care am plecat acasă. Presimt că, pe lângă mini-cronicile entuziaste, cu care l-au întâmpinat jurnaliștii generoși veniți la premieră, filmul Teodorei Mihai despre românii hoți din Vest nu va face furori printre intelectualii obișnuiți să împartă lumea în “noi” și “ei”.
Noi cei buni, normal.
Ei cei răi, normal.

Jaful secolului (2025), inspirat de povestea hoților români de tablouri celebre

Scenariul filmului este scris de Cristian Mungiu și a fost inspirat de povestea reală a unor români care, în 2012, au reușit să fure tablouri de Van Gogh, Picasso, Gauguin, Matisse și Monet de la un muzeu din Rotterdam. “Poliția a recunoscut abilitatea excepțională a hoților” arată Wikipedia. Dar jaful din “Jaful secolului” este (doar) intriga. Filmul spune povestea unei familii tipice de români tineri și săraci, Natalia și Ginel (Anamaria Vartolomei și Ionuț Nicolae), care caută bunăstarea “afară”. Ceea ce găsesc nu este o viață mai bună, ci munci istovitoare și umilitoare, tratamente de cetățean-de-mâna-a-doua, abuzuri și oportunități nemaipomenite – exclusiv în afara legii.

Apropos de abuz – aș remarca neîntârziat violul. Pentru că nu este văzut (niciun viol nu este vreodată văzut!), ci sugerat și ulterior povestit, spectatorii vor avea poate tendința să-i minimizeze greutatea în miza filmului. Să “treacă peste”, așa cum o îndeamnă pe victimă smardoiul Iță, căruia femeia îi mărturisește ce-a pățit la muncă. “Cere compensații” zice specialistul masculin în retalierea de după viol. “Oricum, dacă mergi la poliție, nu obții nimic, ce le vei spune? Nici nu știi cine sunt”.

Sper doar că atenția minimă, superficială acordată traumei femeii a fost deliberată. Că prin “rezolvarea” facilă ni se sugerează că, mai la îndemână decât pedepsirea făptuitorilor, decât căutarea dreptății, este compensația financiară. Pune mâna pe bani, lasă trecutul, lasă jalea. Altfel, povestea nefinalizată nicicum a violului nu aduce mai multă dramă.

M-au impresionat Anamaria Vartolomei care joacă primul ei rol în limba română impecabil, dar și partenerul de scenă – Ionuț Nicolae. Au să-mi rămână în memorie cel puțin două scene de o forță și expresivitate rare. Cea în care Ginel e corupt de Iță – Rareș Andrici, un personaj atât de rece, încât n-ai vrea să ajungi vreodată la mâna unuia ca el. Dar Ginel a ajuns și iată-l cum repetă oropsit și neputincios, ca-ntr-o litanie, alături însă nu de popă, ci de dracul însuși, erijat în salvator:

– Te lepezi de bine?

– Da, Iță, mă lepăd.

– Te lepezi de cinste?

– Da, Iță, mă lepăd.

– Te lepezi de familie?

– Da, Iță, mă lepăd.

– Te lepezi de copil?

– Da, Iță, mă lepăd.

PROMOȚIILE ZILEI
	Târg de Crăciun -40%
	-15% TOP 10 Gaudeamus
	Târg de Crăciun
	Târgul cadourilor de Crăciun
	Târgul Cărtureștilor
	Târgul ofertelor de Crăciun
	-20% Cărți în ediții de colecție

Nu sunt replici propriu-zise, ci o traducere în cheie proprie a scenei în care Ginel e constrâns să treacă de la munca plătită altfel de câștiguri. Damnatul Ginel, de la care n-ai aștepta caracter și integritate, încearcă totuși să se împotrivească decăderii, să dea înapoi, să se salveze înainte să piardă tot. Cred că scena m-a convins și datorită regiei. Ți se fixează în memorie ca și cum s-a petrecut nu într-o mașină, ci într-o biserică blestemată, sub o sutană neagră, în care cineva este trecut, printr-un ritual profan, dinspre lumină în întuneric.

A doua scenă – care va intra în istoria cinematografiei românești, nu am dubii – apare în trailerul filmului, dar și în majoritatea reacțiilor de după lansarea filmului. Onorabilul Alexandru Potocean strălucește în rolul procurorului, când încercând să se (să “ne”) delimiteze de hoți, îi spune curatorului olandez, trimis să urmărească evoluția investigației:

Vă veți mira, dar noi aici ne considerăm noi cu voi, deși voi ne considerați pe toți ei.

Contribuie la impact, cu o reacție nonverbală pe măsură, olandezul interpretat de Thomas Ryckewaert. Se uită perplex la procuror, incapabil să deslușească jocul de cuvinte sau scopul lui. Incapabil sau indiferent? Amândouă?

Remarcabil mai este momentul în care Ginel o îndepărtează pe Nati, împins nu de imaginara ei trădare așa cum pretinde, ci de cea proprie, pe care deocamdată este incapabil să-l conștientizeze.

M-am uitat în jurul meu, în timp ce ieșeam din sală și lumea era abătută, umeri căzuți, tăcere. Te duci la mall ca să te decuplezi de la cotidian, nu ca să ți se spună verde în față că habar n-ai de viața emigranților români. Oricâte știri ai vedea și oricâte anchete ai citi despre “ei care nu sunt noi”, nu știi ce trăiesc, unde, cum, cum e să stai în întunericul unei mașini și să traversezi fără consimțământ granița dintre bine și rău. Sau se aleagă pentru tine violul, căci putința ta de a spune nu a fost prima dată anulată, apoi trimisă în irelevanță în spiritul iluzoriei siguranțe financiare.

Are și câteva puncte slabe “Jaful secolului”. Prima este o inconsecvență narativă – către final se succed scene foarte amuzante (inclusiv cea remarcabilă cu procurorul) care fac notă discordantă cu perspectiva realistă. Desigur, n-aș fi eliminat scena cheie a filmului, dar aș fi adăugat ceva mai multă frivolitate la început, să lege mai temeinic povestea.

Al doilea – poate fi o impresie subiectivă – este că s-a exagerat cu sărăcia de acasă. Familia lui Ginel din România pare să nu aibă nici becuri, se mănâncă la lumânare… Atunci pentru ce rata de sute de euro, rata care-l împovărează și împinge pe Ginel să treacă de Partea Cealaltă? (Later edit. Teoretic, acțiunea filmului se petrece în 2012… sau pe acolo. Poate dacă vedeam anul pe ecran, poate nu mai aveam senzația de neverosimil.)

Dincolo de nazurile mele, “Jaful secolului” ne reamintește nouă, celor rămași în țară, că nu avem oca potrivită pentru a-i judeca pe cei care au plecat sperând că Occidentul le va fi o mamă mai bună ca muma. E un film foarte bun despre alegerile care se fac în numele nostru, în timp ce ne zbatem să răzbim la lumină, despre destinele jucate la granița dintre trecut și viitor, despre o criză a reperelor morale, care ne face incapabili să ne orientăm și să ne regăsim locul pe lume.

Dă-i înainte cu Răsfoiala

FILM Primele imagini cu John Malkovich ca Sergiu Celibidache, în filmul despre viața dirijorului român

Top 7 cărți despre noi începuturi și vieți recâștigate

FILM „Dracula” de Radu Jude are premiera mondială la Festivalul Internațional de Film de la Locarno