
Dacă nu apărea Monstru pe Netflix, n-aș fi aflat vreodată că personajul din romanul Psycho, de Robert Bloch, a avut un omolog în criminalul psihopat Ed Gein, ale cărui fapte au fost mai terifiante decât ficțiunea.
Împins de mintea bolnavă, stimulat de reviste de benzi desenate ca True Detective Misteries (primele reviste despre crime adevărate apărute în SUA, 1924), și de alte BD-uri care exploatau nebunia petrecută în lagărele naziste pentru profit, Ed Gein și-a trăit tinerețea ocupat cu exhumarea de corpuri umane, taxidermie – tot cu resturi omenești, omucideri și altele. Medicii care l-au tratat au discutat inclusiv ipoteza ca boala să se fi declanșat din cauza revistelor care ilustrau imagini explicite din lagăre.
Monstru. Povestea lui Ed Gein și a cinematografiei care ne îngrozește
Robert Bloch a negat că Norman Bates ar fi fost prelucrat din psihopatul din povestea reală, care se petrecea totuși la 35 km de casa lui, cu titluri de ziar la fel de violente ca faptele lui Gein, chiar în vreme ce Bloch scria frenetic la romanul care l-a consacrat.
Revenind la serialul Monstru, aș vrea să-l remarc pe protagonist – Charlie Hunnam, care mi se pare că seamănă nu doar fizic, ci și ca stil de interpretare cu Heath Ledger. Face un rol strălucit, despre care nu am dubii că e rampa lui către rolurile de Oscar. Te ia cu frisoane, când se uită cu privirea de psycho, o combinație de inocență – perversitate – cruzime – blândețe – demență. Nu e doar meritul lui – contribuie semnificativ costumele și machiajul (pleoapa căzută leagă cumva derapajul pielii de cel al minții) care zugrăvesc un tânăr curat, eligibil și cumsecade pe dinafară, pe
dinăuntru… Monstru.

Și regia e inedită. Combină ingenios mai multe planuri narative – inclusiv timpuri narative, cu personaje din planuri temporale sau medii diferite (real vs fictiv) care traversează scenele intempestiv. Povestea lui Ed Gain intră peste cea a lor Robert Bloch și Alfred Hitchcock (regizorul Psycho) sau în cea lui Ilse Koch – soția comandantului lagărului de la Buchenwald, despre care legenda spune că ar fi confecționat și expus un abajur din pielea deținuților morți. Și viceversa, într-un caleidoscop în care nu mai poți discerne viața și moartea de ficțiunea care le-a urmat și tot așa.
Aceasta tehnică de glisare constantă între planurile narative presupun că exact asta urmărește să arate: în istorie faptele și povestea lor se întrepătrund într-atât, încât de la un punct încolo, nu mai știe aproape nimeni care e sursa. Violența din realitate se varsă în cea din ficțiune, cea din ficțiune le dă idei nebunilor reali.
| PROMOȚIILE ZILEI | |
![]() | Târg de Crăciun -40% |
![]() | -15% TOP 10 Gaudeamus |
![]() | Târg de Crăciun |
![]() | Târgul cadourilor de Crăciun |
![]() | Târgul Cărtureștilor |
![]() | Târgul ofertelor de Crăciun |
![]() | -20% Cărți în ediții de colecție |
Merită aplaudați și Laurie Metfalf, insuportabilă în rolul Augustei, mama fanatică și abuzivă a lui Gein, și Tom Hollander, care-l joacă pe Hitchcock cel puțin la fel de convingător, scrupulos cum a făcut-o fabulosul Hopkins în biopic. Evident că nu există comparație, dar tocmai pentru că nu există, mi se pare remarcabil Hollander.
(Vai de mine, pe toți îi cheamă cu H!)
Coloana sonoră folosește excelent piese romantice celebre, iar muzica simfonică în aceeași manieră ca Hitchcock, pentru a îngroșa suspansul și oroarea – inclusiv Acele secvențe sonore care au devenit ulterior mărci ale cinematografiei sale și ale genului horror.
Mă bucur că mi-am depășit greața inițială și am insistat să mă uit la mai mult de jumătate din primul episod. Totuși n-aș recomand Monster celor care fug de filme horror. Nu e ușor de privit. Gein spune:
Dar totuși continui să privești.
E mai mult decât un serial horror, e un hibrid de documentar despre cum a evoluat în cinematografie exploatarea sentimentelor stranii care ne îndeamnă să urmărim imagini morbide – de la benzi desenate despre orori istorice la body-horror-urile care ne fac să ne ferim privirea azi.
Recomandare de carte

Gen: Ficţiune
Autor: Stephen King
Traducător: Ruxandra Toma
Editura: Nemira
Colecţia: Armada
An apariţie: 2024
Nr. pagini: 592
Acest text poate fi preluat doar parțial și cu menționarea sursei.
- TOP 6 cărți pentru copii de pus sub Bradul de Crăciun

- ȘTIRI Liviu Ornea câștigă premiul Cartea discretă a anului 2024 pentru romanul “O geometrie a tandreței”

- ȘTIRI Ștampila “Făcut de oameni” a fost introdusă pentru literatura umană în Marea Britanie

- INTERVIU Marius Chivu: “România bagă mai mulți bani în panseluțe decât cifra anuală a pieței de carte.” (partea I)

- SIMULARE Cum ar arăta tinerii obligați să studieze texte anacronice? Nemira a făcut un experiment IA care relevă efectele.










Un gând despre “CRONICĂ Serial “Monstru. Povestea lui Ed Gein” și a filmelor horror inspirate de psihopatul real.”