Scriitorii vs AI | Colm Toíbin, Éric-Emmanuel Schmitt, Tracy Chevalier, Abdulrazak Gurnah și alții despre lumea condusă de o “forță intangibilă”

Festivalul Internațional de Literatură și Traducere FILIT Iași ne-a prilejuit în ultimii ani întâlniri cu o suită de voci admirabile ale literaturii universale – de la laureați Nobel la autorii unor cărți populare ale ultimelor decenii. Am profitat de fiecare ocazie pentru a-i întreba dacă se simt amenințați de inteligența artificială și cum consideră că pot rămâne relevante cartea și literatura, într-o lume dominată de tehnologie.

Citiți în continuare, primul dosar Răsfoiala despre scriitori vs AI și importanța cărților în era digitală. Dacă vă place, la final, împărtășiți-l cu un prieten cititor. Pentru noi, fiecare zi e o luptă disproporționată cu suită de algoritmi care lucrează în beneficiul celor mai puternici. Fiecare gest de susținere din partea voastră e încă o zi în care rezistăm.

libris.ro

De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.

COLM TÓIBÍN: Există în lume o forță nefiresc de intangibilă

„Este o amenințare. Este o amenințare enormă și minunată de comică, care va deveni și mai performantă și mai mare. Deja este foarte performantă, în forma actuală. Sunt scriitori care spun că nu va avea niciodată Acel Ceva. E o prostie! Va avea sensibilitate și îți va lăsa senzația de experiență, de “viață trăită”. Toate aceste lucruri pot fi realizate. Eu sunt unul dintre oamenii care pot dovedi că munca mea a fost folosită de către acele companii – gigant pentru a crea IA. Putem numi nici nu știu câți alții și printre numele lor e și al meu. Mi-au folosit munca, iar eu pot dovedi asta. Iată-mă.

E ca și cum aș fi îngrășământ pentru plante. Știți că pentru a fertiliza plantele se folosește bălegar? Brusc, am devenit bălegar.

Prin asta înțeleg că, atunci când plantezi o sămânță în pământ, pentru a o face să crească, ai nevoie de ceva să o ajute. Și atunci folosești bălegarul de la cai. Deci Chat GPT m-a folosit ca pe bălegar.

Am un prieten a cărui muncă a fost de asemenea folosită pentru alimentarea IA, dar în cazul lui este mult mai evident. În viața reală numim asta plagiat. Întrebarea este: putem face ceva în legătură cu asta? Iar răspunsul este nu. Ăsta este lucrul cel mai interesant. Aceste organizații sunt atât de mari și atât de puternice, încât aproape că nu le poți identifica. Dacă te-ai porni să le chemi în judecată, cu un avocat, nu ai ști pe cine să chemi, atât sunt de divizate și de greu de urmărit. Aici apare Kafka și realismul lui social. 

Avem o organizație uriașă, care se comportă ca și cum ar fi Dumnezeu, 
dar care este greu de numit și de găsit. 

Situația pare foarte clară. Ai furat un bun de la mine. Se numește plagiat. Legea copyrightului spune clar asta. Însă eu nu te pot găsi. Între timp, tu devii din ce în ce mai mare și mai bogat cu fiecare zi care trece, iar eu rămân neschimbat.

În lumea de azi există o forță care este nefiresc de intangibilă, care poate lua orice vrea de la absolut oricine, fără să dea socoteală. 

În timp ce noi vorbim despre a alege între Trump și Kamala Harris, în lume există ceva care a scăpat complet de sub control și care nu este internetul. Există într-adevăr un grup de oameni la care ne-am putea referi, dar nu putem face o conexiune între ei și restul. Argumentul lor este că inteligența artificială va îmbogăți umanitatea și va face lucrurile mai ușoare pentru noi toți. Dar hai să luăm un exemplu concret.

Eram într-un turneu de promovare a uneia dintre cărțile mele și am început să remarc o introducere pe care anumite persoane o tot foloseau, ca să mă prezinte publicului. Era ceva bizar acolo, ceva nefiresc, care se repeta. Așa că m-am dus la Chat GPT și am tastat “introducere Colm Tóibín”. A apărut textul respectiv. În acel moment m-am gândit: Uau, asta e cea mai stranie idee! Dar această idee a ușurat munca persoanelor care aveau nevoie de acea introducere. Apoi am tastat: Scrie prima pagină a unui roman de Colm Tóibín. A scris foarte repede și foarte bine. Nu a fost perfect, dar a fost foarte bine. Va fi perfect în viitor.”

Interviul complet aici.

Éric-Emmanuel Schmitt: Există deja multe cărți care par să fi fost scrise de AI.

„Nu mă simt amenințat absolut deloc. Există deja multe cărți care par să fi fost scrise de AI. Fără originalitate, fără singularitate, fără emoție, fără energie. Sper că editorii vor fi la înălțimea acestor alegeri, pentru că lor le va reveni sarcina de a deosebi creația umană de cea artificială. Niciun robot nu are, în acest moment, discernământul pentru a face asta.

M-am distrat cu Chat GPT.

I-am dat un text și i-am spus să îl scrie în maniera lui Chateaubriand, Diderot, Colette, Schmitt. Și l-a scris.

R: V-ați recunoscut stilul?

Absolut deloc. A fost o caricatură a scriiturii mele, așa cum a fost o caricatură după Colette sau Chateaubriand. Mașina preia niște teme, niște obsesii specifice, de pildă, pentru mine, încerca să ridice la un nivel filozofic și spiritual, când textul nu era deloc de această natură. A fost ridicol.”

Interviul integral aici.

R: Cum rămâne literatura relevantă într-o lume a tehnologiei și inteligenței artificiale?

Abdulrazak Gurnah: Stau pe internet, însă asta nu mă oprește să citesc. 

Nu sunt pesimist în legătură cu acest subiect. Dar nu sunt nici surprins atunci când aud că anul trecut a fost cel mai bun an pentru cartea scrisă. Pentru că, atunci când mă urc într-un tren văd oameni care iau telefonul și se uita prin el, iar apoi văd cum îl pun jos și scot o carte din geantă.

Interviul integral aici.

CLARA USON: Probabil voi fi moartă când va dispărea cartea.

Acest festival (n.r. FILIT Iași) îmi dă speranţă, pentru că văd atâţia tineri care încă citesc cărţi. Sunt atât de recunoscătoare. 

În Spania, când merg la evenimente literare, publicul e format doar din femei de vârsta mea. Am cinci nepoţi şi niciunul nu mi-a citit cărţile, fiindcă ei nu citesc nimic. Unul dintre nepoţi – are paisprezece ani – m-a întrebat ce făceam când eram de vârsta lui. I-am spus că citeam întruna. 

“Sărmana de tine, nu aveaţi internet atunci!”, 

m-a compătimit el.

Cred că secolul XIX şi prima parte a secolului XX au fost perioadele propice pentru carte. Dar acum, chiar cred că e posibil să dispară în viitor, pentru că ne pierdem abilitatea de a ne concentra. Suntem atât de distraşi de dispozitive… Dar ştiţi ceva? Eu sunt mai în vârstă şi probabil voi fi moartă când se va întâmpla asta. (n.r. râde)

Interviul complet aici.

MARKUS ZUSAK: Nu este nici un computer pe planetă care poate fi Markus Zusak.

Mereu am fost de părere că sunt două feluri în care oamenii reacționează de obicei la astfel de situații. Toate aceste lucruri care teoretic ne amenință – cum s-a spus de exemplu despre cărțile electronice că vor duce la moartea cărților tipărite. Cărțile sunt “pe moarte” de când sunt eu scriitor și totuși nu au murit niciodată.

Eu le ofer credit oamenilor.

Cred că ei nu vor să citească ceva scris de AI. Toată încrederea mea merge către cititori.

R: Sunt voci care spun că așa a evoluat mereu progresul, că e un “sacrificiu necesar”.

O parte din mine spune – Iată există aceste amenințări, ceea ce poți tu să faci este să devii mai puternic ca să supraviețuiești. Dar și asta e o perspectivă destul de simplificată. Nu știu ce să spun despre compensarea scriitorilor. Un bun prieten mi-a trimis un e-mail în care îmi arăta negru pe alb cum cărțile mele sunt printre cele folosite pentru alimentarea AI. Toate cărțile mele erau acolo. Toate.

R: Cum te-ai simțit?

Nu știu ce să zic. Am încercat să pun lucrurile în perspectivă mai largă. Acesta e doar un lucru care mi s-a întâmplat într-o zi întreagă. Am doi copii, o fată de 17 ani și un băiat de 12 ani și un câine nebun, deci sunt multe lucruri care se petrec în viața mea într-o singură zi. Și atunci m-am întrebat – ce aș putea eu să fac? Pot să semnez petiții – ceea ce voi face, dar în același timp o să continui să fac ceea ce știu să fac. 

O să scriu cărți, pentru că știu că nu este nici un computer pe planeta asta care poate fi Markus Zusak.

La asta putem spera, nu? (zâmbește). Părerea mea este că dacă începi să te implici prea mult, dacă te bagi până la gât în partea politică, nu mai ai timp să creezi ceva nou. Deci propunerea mea în acest caz este să spui ceva de genul: 

Okay, deci tot ce am de făcut este să scriu mai repede decât AI. (râde)

Interviul integral aici.

TRACY CHEVALIER: Nu mă deranjează ca IA să mă ajute cu cercetarea.

„Sunt îngrijorată și cred că este foarte important ca nu doar scriitorii să ia atitudine, ci și cititorii și editorii. Scenariul este că inteligența artificială va deveni suficient de bună încât să poată scrie singură romane. Deja scrie cărți, dar nu foarte bune. În mare parte cărți de non-ficțiune, dar da, ele există. Nu este foarte bună, dar va deveni mai bună, pe măsură ce evoluează. Dar ceea ce contează cu adevărat este dacă cititorii sunt dispuși să accepte asta.

Le pasă cititorilor dacă ceva este creat de om sau nu?

În Anglia au început să pună o ștampilă pe cărți – „scris de om”. Cred că, pentru o vreme, vom urma această direcție pentru a le reaminti cititorilor că există o persoană vie care scrie și că AI nu poate scrie cu sufletul, așa cum o facem noi. Așadar, avem o ofertă unică de vânzare, și anume faptul că scriem din suflet. Trebuie să rămânem fermi pe această poziție și să nu folosim IA pentru a ne ajuta să scriem. 

Nu mă deranjează ca IA să mă ajute cu cercetarea.

I-am pus întrebări neconvenționale, ea caută și găsește anumite răspunsuri, pe care eu apoi le verific. Asta e în regulă, dar nu mă va ajuta să scriu. Nu aș pune niciodată cuvintele mele acolo și nu i-aș spune să le îmbunătățească, să scurteze sau să lungească textul. Oh, nu!

Cred că este foarte important ca editorii să realizeze că și ei au o responsabilitate în acest sens.

Dacă vor să ne scoată din afaceri, pe noi, scriitorii, ceea ce ar putea face este să folosească IA pentru a scrie un roman pe care să-l publice. Poate că vor câștiga mai mulți bani din asta, deoarece nu e nevoie să plătească drepturi de autor sau altceva, iar asta e tentant. Dar trebuie să reziste acestei tentații, deoarece dacă vor inunda piața cu o mulțime de cărți scrise de IA, atunci noi vom muri. La fel cititorii.

Scriitorii trebuie să se angajeze să scrie folosindu-și propriul creier pentru a scrie romane și altfel de cărți, iar editorii și cititorii trebuie să se angajeze să rămână alături de noi.

Suntem cu toții în aceeași barcă."

Dă-i înainte cu Răsfoiala

ANALIZĂ Adevăratul Black Friday la cărţi 2025

TOP Cele mai bine vândute cărţi de nonficţiune România 2024

EXCLUSIV Zeruya Shalev: „Nu scriu ca să distrez. Caut să mijlocesc dialogul, întâlnirea cititorului cu el însuşi.”

noriel.ro


Un gând despre “Scriitorii vs AI | Colm Toíbin, Éric-Emmanuel Schmitt, Tracy Chevalier, Abdulrazak Gurnah și alții despre lumea condusă de o “forță intangibilă”

Lasă un comentariu