Cu un master în literatură engleză şi germană, cu o vastă experienţă în domeniul editorial şi patru romane care au adunat peste patruzeci de ediţii internaţionale, Nikola Scott mărturiseşte că citeşte “fără ruşine literatură pentru mase”.

În a doua parte a conversaţiei noastre, scriitoarea povesteşte despre seriile saga de familie care i-au marcat tinereţea şi despre cum se raportează cărţile sale la etichetarea drept “ficţiune pentru femei”. Dar poate cea mai intimă confesiune este cea despre propriul secret de familie, poveştile bunicii și alemamei sale, care i-au marcat propriul destin literar.

Citeşte AICI prima parte a interviului cu Nikola Scott

“Asta e pentru mine o poveste bună”

Cine sunt autorii și cărțile care v-au influențat să deveniți scriitoare?

Am studiat limba engleză. Am un master în literatură engleză și germană. Așadar, am trecut prin toate operele clasice şi mi-au plăcut, mai ales cele scrise de femei. Sunt construite frumos și oferă o imagine excelentă a perioadei și a luptelor personajelor. Dar citesc fără rușine literatură pentru mase. Îmi plac romanele polițiste bune. Îmi plac marile saga familiale. Nu cred că am suficient timp să citesc o tonă de ficțiune literară, pur și simplu pentru că încerc să rămân în cadrul genului meu.

Și sunt întotdeauna puțin descurajată pentru că simt că genul meu de carte și alte tipuri de ficțiune comercială orientată către publicul larg sunt uneori considerate ca fiind un fel de copil vitreg ciudat, știi, fata petrecăreață și frivolă, în timp ce surorile mai serioase sunt acolo, făcând lucruri importante.

Așadar, îmi place să le citesc pe toate și cred că, atâta timp cât ai, pentru mine, o femeie puternică, profund imperfectă, care este aruncată în gura lupilor și trebuie să supraviețuiască și să iasă schimbată la final, atâta timp cât există aceste mari adevăruri emoționale și conflicte și capacitatea de a te autoamăgi și apoi de a înfrunta brusc realitatea despre tine însuți, de a accepta pierderea, de a accepta vina, de a face o alegere greșită și de a trăi cu consecințele, toate acestea sunt adevăruri emoționale mari, universale. Atâta timp cât acestea sunt în centrul poveștii, pentru mine este o poveste bună.

Iar în ceea ce privește autorii… nu știu, cineva între Jane Austen și Rosamunde Pilcher sau Maeve Binchy. Rosamunde Pilcher (britanică) şi Maeve Binchy (irlandeză) au a scris aceste saga de familie ample la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90. Iar atunci când eram mai tânără, iubeam aceste poveşti de familie şi asta s-a păstrat până astăzi.

Care ar fi prima carte de Nikola Scott pe care ați recomanda-o unui cititor care nu v-a citit niciodată cărțile?

Prima mea carte, Umbra mamei, a fost cea mai populară. Povestea e despre două gemene născute în anii ’50, care au fost separate la naștere și se reîntâlnesc după 40 de ani și trebuie să afle de ce mama lor a dat una dintre ele spre adopție. Din anumite motive, povestea a rezonat cu mulți cititori, și îmi place foarte mult cartea aceea pentru că a fost prima mea carte. A fost ca primul meu copil.

Dar cred că cea mai bună cu care să începi să citești cărțile mele este Fetele din livada cu meri, pentru că, dacă ar trebui să aleg, mi se pare că este cea mai bogată dintre toate. Am un al doilea roman foarte frumos (n.r. Summer of Secrets), pe care mi-a plăcut foarte mult să-l scriu, despre o tânără femeie care este prinsă într-o relație abuzivă, este fotograf și găsește o bătrână blocată într-un conac mare și dărăpănat din Portugalia, iar cele două se eliberează reciproc din închisorile lor. Este, de asemenea, minunat. Nu a fost tradus în română, este un pic ca un al doilea copil neglijat.

“Între noi e această carte”

 Sunteţi o scriitoare care comunică deschis cu cititorii. Pe site-ul dumneavoastră aţi publicat adresa de e-mail. Invitați oamenii să vă contacteze.

Da, şi le trimit un newsletter săptămânal.

Care a fost cel mai impresionant mesaj pe care l-ați primit recent de la unul dintre cititorii dvs.?

Cititorii răspund mereu. De exemplu, după Fetele din livada cu meri, cititori care aveau pe cineva apropiat suferind de o boală degenerativă, mi-au scris despre speranţa pe care le-a dat-o cartea. Am primit mesaje foarte emoționante, în care oamenii povesteau despre o mamă sau o bunică pe care o vedeau cum se destramă în fața ochilor lor și se transforma într-o străină.

Este foarte emoționant. Ei sunt acolo, eu sunt aici. Între noi e această carte. Și există atât intimitate, cât și distanță. Și cred că asta le permite să-mi scrie și să-mi spună lucruri pe care poate nu le-ar spune nimănui altcuiva. Și este o onoare. Mă simt foarte onorată când cititorii mei fac fac asta.

Și întotdeauna încerc să răspund în detaliu. Uneori stabilim o comunicare, iar apoi ei continuă să îmi scrie. Şi cu Umbra mamei a fost la fel, pentru că ai fi surprins să afli câte povești au oamenii în familiile lor despre fete căzute, femei necăsătorite trimise departe, care dispar timp de nouă luni pentru a naște un copil. Și uneori acest copil era crescut ca parte a familiei. Adesea era dat spre adopție. Am primit multe poveşti de acest gen.

Literatura dumneavoastră este despre familie, despre istorii familiale, secrete care sunt dezvăluite și, după un timp, schimbă destinele. Există vreun secret special în familia dumneavoastră care v-a inspirat să scrieţi în felul în care o faceţi?

Sunt multe povești. Mama mea este o povestitoare excelentă, așa că știe numele tuturor și toate bârfele din ultimii 50 de ani. A fost o sursă excelentă. Și, de fapt, povestea mamei mele seamănă puțin cu cea a mamei ei. Bunica mea a rămas însărcinată fără să fie căsătorită și a fost imediat părăsită de iubitul, partenerul ei, și a fost nevoită să crească singură acest copil. A fost dată afară din casă, așa că s-a mutat și a trebuit să o crească pe mama mea. Singura modalitate prin care a putut face asta a fost să o ducă pe mama mea la un cămin de copii pentru câțiva ani, în timp ce ea muncea. Era război și ea trebuia să câştige bani.

Și apoi, în cele din urmă, după război, a luat-o înapoi, poate după trei ani, și a adus-o acasă, unde a crescut-o. Mama mea vorbește destul de deschis despre asta, așa că nu o să se supere dacă povestesc. Multe elemente din poveste se regăsesc în cea mai recentă carte a mea (n.r. The Life I Stole), a patra carte,  despre a fi un copil fără tată, despre căutarea permanentă a tatălui, despre acest sentiment ușor înnăscut că societatea te consideră puțin corupt sau puțin inferior pentru că te-ai născut în afara căsătoriei. Cred că este ceva ce nu ne putem imagina astăzi și totuși este atât de aproape. Este vorba despre propria mea mamă. Este vorba doar de 40, 50, 60 de ani în urmă.

PROMOȚIILE ZILEI
	Târg de Crăciun -40%
	-15% TOP 10 Gaudeamus
	Târg de Crăciun
	Târgul cadourilor de Crăciun
	Târgul Cărtureștilor
	Târgul ofertelor de Crăciun
	-20% Cărți în ediții de colecție

“Cred că trebuie să împărtăşim acest spaţiu, bărbaţi şi femei”

Am simțit această legătură aproape sacră între femeile din diferite generații în cărțile dumneavoastră. Femeile care împărtășesc aceeași descendență, o istorie comună, unele secrete pe care le împărtășesc. Este ca o lume închisă în care bărbații sunt ca niște străini sau, în cel mai bun caz, sunt oaspeți .Deci, este corect să spunem că scrieți ficțiune pentru femei și care este mesajul literaturii dvs. pentru cititorii de sex masculin?

Este o întrebare excelentă. Și știți ce e amuzant? Întotdeauna am un fel de simbol al bărbatului în cărțile mele. La început, rareori am o poveste de dragoste. Editorul meu îmi spune mereu că avem nevoie de o poveste de dragoste. Să o adaug. Știți, să adaug acea poveste de dragoste. Să o fac să se întâmple. Să fac romantismul să se întâmple.

Cred că probabil mă consider o scriitoare de ficțiune istorică pentru femei. Și nu am un mesaj subliminal pentru cititorii bărbați. M-am simțit foarte încurajată când am vorbit la întâlnirea de ieri de la FILIT cu mulți tineri. Erau mulți băieți. Și chiar ieri, la teatru, niște tineri au venit la mine și mi-au spus: „Îmi plac cărțile dumneavoastră”. Și eu am răspuns: „Wow, cred că e minunat”.

Am ajuns la concluzia că acest secol este secolul femeilor în literatură, deoarece femeile citesc cel mai mult, femeile sunt mai educate. Ele sunt parcă mai interesate de cunoaștere. Femeile au început să scrie și să-și spună poveștile peste tot în lume și, pentru dumneavoastră, ca scriitoare, este acesta cel mai bun moment pentru a scrie, a publica și a fi citită de oameni din întreaga lume sau credeţi că mai este loc de îmbunătățiri pentru femei în industria cărții de astăzi?

Ei bine, cred că încă din a doua jumătate a secolului XX au existat deja multe scriitoare mari. Cred că ceea ce s-a întâmplat este că femeile au reușit să se ridice și să-și revendice cele 50% care li se cuvin, așa că nu sunt sigură că este neapărat secolul femeilor, în sensul că femeile ar urma să domine totul și să ocupe tot spațiul. Cred că ele doar se ridică pentru a deveni egale cu literatura și cu omologii lor masculine; sper, evident, ca femeile să continue să fie încurajate să fie deschise, să-și spună poveștile și să arate realitățile vieții lor în toate culturile și toate țările.

Cu toate acestea, am senzația că bărbații citesc din ce în ce mai puțin, așa că sper la cât mai mulți scriitori bărbați care să continue să scrie pentru a le atrage atenția și a-i aduce ca o poartă de acces către povestea mea sau către povestea altei scriitoare. Cred că trebuie să împărtășim acest spațiu, bărbați și femei, ei trebuie să spună povești minunate. Cred că asta îmi doresc.

Despre Nikola Scott

Nikola Scott s-a născut în Germania, a studiat literaturile engleză şi germană şi a lucrat o lungă perioadă ca editor de cărţi poliţiste şi literatură pentru femei. S-a hotărât să devină scriitoare şi a debutat în 2017 cu romanul My Mother’s Shadow (Umbra mamei,Humanitas Fiction, 2024). I-au urmat Summer of Secrets (2018), The Orchard Girls (Fetele din livada cu meri, Humanitas Fiction, 2023) şi The Life I Stole (2023).

Literatura Nikolei Scott se concentrează pe istoriile de familie, destinele marcate de mistere şi secrete familiale care ies la iveală de-a lungul timpului, prietenie şi condiţia femeilor în diverse epoci istorice. Romanele sale au mare priză la public şi au apărut în zeci de ediţii în peste cincisprezece limbi.

Autoarea locuieşte în prezent la Frankfurt, alături de soţul şi de cei doi fii ai săi. Este foarte deschisă comunicării cu cititorii, cu care înteţine contactul săptămânal pe site-ul său nikolascott.com.

Dă-i înainte cu Răsfoiala

COLM TÓIBÍN “În lume există o forță nefiresc de intangibilă care poate lua orice de la oricine, fără să dea socoteală.”

INEDIT Scriitorul celebru care l-a propulsat pe László Krasznahorkai, laureat Nobel pentru Literatură 2025, în Marea Britanie

EXCLUSIV Top cele mai bune cărţi ale anului 2024 în Occident