“Poate cel mai mare romancier american al timpului meu”, după spusele lui Stephen King, autor premiat cu Pulitzer și câștigător al multor alte distincții, Cormac McCarthy s-a stins din viață ieri, 13 iunie, la vârsta de 89 de ani. Moartea a survenit din cauze naturale, a transmis presei familia scriitorului.

Povestirile sumbre şi violente ale lui Cormac McCarthy i-au adus recunoașterea în lumea literară americană și în cea a cititorilor pasionați de partea întunecată a genului ficțiune. Viziunea sa pesimistă se reflecta și în rarele declarații publice:

”Cred că ideea că specia umană se poate îmbunătăţi cumva, astfel încât toată lumea să poată trăi în armonie, este într-adevăr o idee periculoasă”.

Despre literatura lui Cormac McCarthy

Prima sa carte, „The Orchard Keeper„, publicată în 1965, a ajuns în mâinile ultimului editor al lui Faulkner, care a recunoscut potenţialul tânărului scriitor. În ciuda altor două romane reușite care i-au urmat și a recenziilor pozitive, succesul comercial a stat departe de McCarthy.

În 1985 a publicat „Blood Meridian” (Meridianul sângelui), care a atras puţină atenţie, deşi acum este considerat primul său roman de anvergură şi poate cel mai bun. Plasat la mijlocul secolului al XIX-lea, acest western – horror narează aventurile unui vagabond, în zona graniţei dintre Texas şi Mexic. El își petrece timpul cu o bandă condusă de un personaj monstruos, „Judele”, care a făcut din moarte şi cruzime un mod de a trăi.

Scriitorul și-a câștigat notorietatea în anii 1990, după cronicile elogioase ale volumului „All the Pretty Horses” (Căluţii mei, căluţii mei frumoşi), o carte despre maturitate, prima din trilogia care-i are ca protagoniști pe fermierii texani din apropierea graniţei.

„Nici un alt scriitor american în viaţă, nici măcar Pynchon, nu ne-a mai oferit o carte atât de puternică şi de memorabilă.”

(Harold Bloom)

A urmat „No Country for Old Men” (Nu există ţară pentru bătrâni), un western tulburător şi plin de suspans despre o afacere cu droguri sfârșită prost. Adaptată pentru cinema de regizorii Joel şi Ethan Coen, povestea inspirată de romanul lui McCarthy a câştigat patru premii Oscar, inclusiv pentru Cel mai bun film, în 2007.

Nu există ţară pentru bătrâni este o carte uşor de citit și greu de uitat: o poveste cu o intrigă alertă, care nu le oferă personajelor nici o şansă, iar cititorilor nici o pauză de respiraţie. Romanul începe cu o tranzacţie ratată, în urma căreia deşertul texan se trezește cu câteva cadavre, un transport de droguri şi milioane de dolari, iar şirul de evenimente violente se încheie cu un deznodământ sumbru.

„Nu există ţară pentru bătrâni combină atmosfera lui Faulkner şi imaginaţia lui Tarantino într-un cocteil exploziv.”

(The Globe and Mail)

---

În aceeași perioadă, a apărut şi „The Road” (Drumul) – probabil romanul în care autorul dă frâu liber întregii sale deznădejdi vizavi de rasa umană. Plasat în post-apocalipsă, într-o lume distopică în care un dezastru bizar a pus capăt vieții așa cum o știm, romanul urmărește povestea unui tată care face tot ce poate să-și salveze fiul, traversând peisajul dezolant și lipsit de viață, împreună cu alți oameni disperaţi. Sunt expuse profunzimile depravării umane – dar totodată şi dragostea pe care mica familie reuşeşte să o transforme în speranță pentru viață.

Drumul i-a adus lui McCarthy Pulitzerul și alte premii şi a fost adaptat pentru cinema în 2009, cu Viggo Mortensen în rolul tatălui.

Ultimele romane ale lui McCarthy – Pasagerul și Stella Maris au fost publicate succesiv, la sfârșitul anului trecut. Cele două romane îi urmăresc pe Bobby și Alicia Western, doi frați al căror tată a dezvoltat bomba atomică.