En chair et en os – Collectif pour une traduction humaine (În carne și oase – Colectiv pentru o traducere umană) a lansat recent un manifest – petiție pe care Asociația Română a Traducătorilor Literari (ArtLit) o prezintă publicului român.
Annie Ernaux, Olga Tokarczuk, J.M.G Le Clezio, dar și Mircea Cărtărescu, Dan Lungu și Bogdan Ghiu sunt printre sutele de scriitori, editori, traducători și cineaști, semnatari ai manifestului care avertizează despre folosirea AI fără discernământ și în detrimentul culturii.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
“MANIFEST – PETIȚIE | Literatură, cinema, presă, jocuri video: nu traducerilor fără suflet”
Mai multe modele generative pentru producerea de limbaj și imagini și-au făcut recent apariția în spațiul public și în cel privat. Ele se dezvoltă cu o viteză fulgerătoare, devenind accesibile oricui pentru cea mai măruntă sarcină editorială și creativă. Aceste modele conturează, deja, o lume în care creația se lipsește încetul cu încetul de om, grăbind automatizarea multor profesii intelectuale considerate cîndva inaccesibile mecanizării.
La fel ca întregul sector al culturii și al creației, traducerea literară și audiovizuală este grav afectată. Mai multe organizații profesionale au publicat declarații cît se poate de clare pentru a denunța impactul acestor tehnologii asupra muncii, operelor și vieților noastre: AVTE (Audiovisual Translators Europe) în 2021, STAA (Syndicat des Travailleur-euses Artistes-Auteur-ices) în 2022, ATLAS (Association pour la promotion de la traduction littéraire) și ATLF (Association des Traducteurs Littéraires de France) în martie 2023*.
De atunci, aceste instrumente nu au încetat să evolueze și să se răspîndească în detrimentul condițiilor de muncă ale artistelor și artiștilor, ale creatoarelor și creatorilor, cu prețul sărăcirii gîndirii și al periclitării calității textelor și a imaginilor produse. Opacitatea acestor practici contribuie la banalizarea lor tăcută și insidioasă.
Noi, traducătoare și traducători, creatoare și creatori din domeniul literaturii, al cinemaului, al audiovizualului, al jocurilor video și al presei, tragem un semnal de alarmă cu privire la utilizarea acestor programe de transcodare lingvistică în profesiile noastre și, în general, în generarea a ceea ce numim obiecte culturale și intelectuale. Actele noastre de traducere sînt fundamental umane. Ele implică o experiență, o reflecție, niște simțăminte și niște decizii stilistice care nu ar putea fi produsul unei reproduceri automatizate stabilite pe baze statistice. Iată de ce pare aberant și absurd să-ți imaginezi că ele ar putea fi subcontractate unor mașini din motive financiare sau pentru a economisi timp, real sau închipuit.
Utilizarea acestor programe dăunează culturii în ansamblul ei, uniformizînd-o, propagînd nenumărate prejudecăți, îndeosebi rasiste și sexiste, introduse de conținuturile destinate „antrenării” inteligenței artificiale, amplificînd vocile și limbile deja majoritare în mediul online, în detrimentul celor mai puțin sprijinite de informatică. Această utilizare îi închide pe cele și cei care creează într-o nefastă logică a eficienței (termene tot mai scurte, sarcini auxiliare tot mai numeroase), care ne degradează și mai mult viețile și condițiile în care ne practicăm meseriile.
Aceste programe generative sînt alimentate de opere umane existente, care sînt exploatate „extractiv” ca niște simple date cantitative de masă mare, fără ca autoarele și autorii lor să își fi putut da acordul. Mai mult, prelucrarea datelor rămîne dependentă de o muncă umană colosală și invizibilizată, efectuată adesea în condiții deplorabile, prost plătită, dezumanizantă și chiar traumatizantă (atunci cînd este vorba de moderarea de conținuturi). În sfîrșit, stocarea datelor necesare funcționării și antrenării algoritmilor produce o amprentă ecologică catastrofală în termeni de bilanț de carbon și de consum energetic.
Ceea ce poate părea un progres generează, în realitate, pierderi uriașe în materie de cunoștințe și de abilități, de competențe cognitive și de capacități intelectuale, la scara tuturor societăților umane, deschizînd calea către un viitor fără suflet, fără inimă, fără viscere, saturat de conținuturi uniformizate, produse instantaneu în cantități aproape nelimitate. Ne aflăm într-un punct dincolo de care nu mai există întoarcere, în care nu ne vom ierta niciodată că am permis să ajungem.
Nu vrem ca inteligența artificială să devină o alternativă imaginabilă la creația umană. Prin urmare, cerem în mod expres:
- ca editurile, prestatorii de servicii tehnice de subtitrare, dublaj și voice-over, firmele de producție și de distribuție cinematografică și audiovizuală, studiourile de jocuri video și organismele de presă să refuze recurgerea la inteligența artificială ca instrument de așa-zisă traducere și de creare de opere de artă și de texte;
- ca difuzorii să fie obligați să-și informeze consumatorii cu privire la orice produs cultural care a fost supus inteligenței artificiale, indiferent în ce punct al lanțului de producție;
- ca niciun ajutor public să nu fie acordat unor opere concepute integral sau parțial de inteligența artificială.
Facem apel la toate creatoarele și la toți creatorii de opere intelectuale, precum și la toți difuzorii, să organizeze în mod activ respingerea oricărei utilizări a inteligenței artificiale în cultură.
Facem, de asemenea, apel la ansamblul publicului, care citește cărți, se uită la filme, joacă jocuri video și prețuiește operele pe care le creăm, să răspundă apelului nostru și să sprijine acțiunea noastră, pentru a putea continua să beneficieze de o cultură umană, produsă de niște persoane umane trăind demn de pe urma meseriilor lor respective.
Traducere „în carne și oase” din franceză de Bogdan Ghiu (Președinte ArtLit – Asociația Română a Traducătorilor Literari)
rasfoiala.com 
Da, sunt de acord, se cunoaste cand un traducator a citit cartea si incearca sa transpuna ideile si cuvintele in limba in care traduce (versus cazurile in care probabil este citita din mers, tradusa dintr-un foc si retusata ulterior pe ici pe colo, prin partile esentiale). Din pacate, in ultima vreme am citit multe, prea multe carti traduse alandala, cu fraze care nu sunau deloc romaneste, din care efectiv nu intelegeai nimic. Este clar ca multi traducatori apeleaza deja la google translate, altfel nu imi explic cum e posibil sa traduca atat de prost, cuvant cu cuvant, fara sens.
Sunt insa si carti pe care le citesti pe nerasuflate, si nici nu te gandesti vreo clipa ca nu au fost scrise in limba in care le citesti. o asemenea carte a fost, dupa parerea mea, „Cele sapte luni ale lui Maali Almeida”. Atat doar ca, precum cubul perfect al lui Nichita Stanescu caruia i se farama un colt :))) alegerea cuvantului „luna” din titlu lasa de dorit (moons – din cuprinsul cartii reiese ca ar fi vorba mai degraba de nopti). Dar prefer asa, decat un titlu impecabil si un continut necitibil.
Ce cauta jocurile video in acest manifest, imi e greu sa inteleg. Jocurile video nu sunt arta, sunt o plaga si este pacat ca atatia parinti se lasa pacaliti ca sunt creative, ca dezvolta ceva in copiii lor, si isi abandoneaza copiii in fata ecranelor cu jocuri video, incurajandu-le depedenta. Trist
ApreciazăApreciază
Ați scris “Este clar ca multi traducatori apeleaza deja la google translate, altfel nu imi explic cum e posibil sa traduca atat de prost, cuvant cu cuvant, fara sens.”
Cred că e e greșeală să presupuneți că traducătorii fac asta. La fel de bine poate face asta oricine din editură, dacă vrea să economisească bani… Nu m-aș grăbi să blamez fără să știu.
Da, traduceri proaste și nefericire există, ca în orice meserie… există meseriași și oameni care excelează în ce fac.
Despre jocurile video… ce să zic, joaca e esențială pentru creativitatea umană – la copiii și adulți. Depinde de părinți să reușească să creeze condițiile unui echilibru.
ApreciazăApreciază
Nu cred că se poate să fi tradus editura cărți, dacă există numele unui traducător pe foaia de titlu.
Pe de altă parte, da, poate este greșit să presupun că traducătorii folosesc google translate, poate pur și simplu volumul de traduceri este mare și atunci traduc cuvânt cu cuvânt și nu mai revizuiesc. Este foarte posibil, dar nu este în regulă să câștige cantitatea lupta cu calitatea. Pentru cititor este dezamăgitor să citească o carte în traducere și apoi să caute originalul ca să vadă ce o fi vrut traducătorul să spună 😁
Despre jocurile nu are sens să mai comentez. S-a scris (și tradus 😁) suficient. Sunt nocive din multe puncte de vedere, creează o dependență extraordinară, iar faptul că sunt pline de recompense imediate inhibă exact creativitatea.
ApreciazăApreciază
Aveți dreptate, dacă e un nume – și la cele mai multe este – probabil o persoană a tradus cum necum cartea respectivă. Aș nuanța ideea, în acest caz – să traduci nu te face traducător.
ApreciazăApreciază