Scriitorul norvegian Jon Fosse, laureatul Nobelului pentru literatură din acest an, a declarat ieri că primele sale cărți au fost „destul de prost recenzate” și că, dacă ar fi ascultat criticii, s-ar fi oprit din scris în urmă cu patruzeci de ani. Fosse, ale cărui opere includ seria de romane Septologie și celebrele piese Frumos sau Cineva are să vină, a primit premiul Nobel „pentru piesele de teatru și proza sa inovatoare, care dau glas indicibilului„.
Primele mele cărți au avut recenzii destul de proaste, dar am decis să nu ascult criticii, să am încredere în mine, da, să mă limitez la ceea ce scriu. Și dacă nu aș fi făcut asta, atunci aș fi încetat să mai scriu după ce romanul meu de debut, Raudt, svart („Roșu, negru„), a apărut acum patruzeci de ani.
fragment din discursul Nobel
Mai târziu, am primit adesea recenzii bune și chiar am început să primesc premii – și atunci m-am gândit că era important să continui cu aceeași logică. Dacă n-am ascultat recenziile proaste, de asemenea, nu voi lăsa succesul să mă influențeze, m-am ținut cu dinții de scrisul meu, am ținut aproape de ceea ce am creat.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Scrisul poate salva vieți
În discursul de acceptare a medaliei Nobel, ținut ieri la Academia Suedeză, scriitorul a spus că în opera sa abordează adesea sinuciderea și că, pentru o vreme, s-a temut că opera sa ar fi putut contribui la legitimarea sinuciderii. Însă, după ce a primit premiul, a fost „emoționat mai mult decât orice” de cititorii care „i-au scris cu sinceritate că scrierile sale le-au salvat pur și simplu viața”.
„Într-un fel, am știut întotdeauna că scrisul poate salva vieți. Poate că mi-a salvat chiar și propria viață. Și dacă și scrisul meu poate ajuta la salvarea vieților altora, nimic nu m-ar face mai fericit”.”
din discursul de acceptare Nobel
Fosse a folosit discursul pentru a reflecta asupra vieții sale și a povestit un episod de la școală când i s-a cerut să citească cu voce tare și a fost cuprins de teamă. A fugit din clasă, iar mai târziu a motivat că avea nevoie la baie. Experiența l-a făcut să înțeleagă că frica i-a răpit capacitatea de a se exprima și că „trebuia să o recupereze”. În scris a descoperit „un sentiment de siguranță” și „opusul fricii”.
Scriitorul a făcut comparații între muzică și scris, explicând că, în adolescență, a trecut de la „a se ocupa doar de muzică” – la un moment dat visa să devină chitarist rock – la scris.
„În scrisul meu, am încercat să creez ceva din ceea ce am trăit atunci când am cântat. Când scriu, la un moment dat revine sentimentul că textul a fost deja scris, că este undeva acolo, nu în mine, și că trebuie doar să îl scriu înainte să dispară.”
El a adăugat că romanul Septologie., care nu conține nici măcar un punct ori virgulă nu este o invenție, un artificiu literar.
„Pur și simplu așa am scris romanul, într-un singur flux, într-o singură mișcare care nu a cerut un punct final”.
Cartea urmărește în paralel viețile a doi bărbați ce trăiesc pe coasta de vest a Norvegiei: pictorul văduv Asle, naratorul poveștii, și al doilea Asle, pictor și el. Cei doi sunt identici, versiuni ale aceluiași om, două variante ale aceleiași vieți. Scris într-un stil hipnotic, primul volum din Septologie, Numele celălalt pune sub semnul întrebării noțiunile de subiectivitate și de Sine. Printr-o proză „lentă”, cu ajutorul amintirilor, Fosse explorează legăturile și rupturile dintre cele două vieți, totul conducând la întâlnirea decisivă a celor doi.
Dă-i înainte cu Răsfoiala
NOBEL PENTRU LITERATURĂ 2023 Jon Fosse câștigă cel mai râvnit premiu literar al lumii
NOUTĂȚI Traduceri în premieră din Hila Blum, Burhan Sönmez și Joan Didion la ANANSI
rasfoiala.com 
2 gânduri despre “JON FOSSE „M-aș fi lăsat de scris acum patruzeci de ani, dacă mă luam după critici”. Fragmente din discursul Nobel”