Din 9 februarie va ajunge în librării Aniversarea, cel mai recent roman de Stephanie Bishop, un thriller la granița dintre ficțiune și viață, intrigă și realitate, despre complexitatea relațiilor, inegalitatea de gen și putere.
Prin amabilitatea editurii Trei, vă prezentăm în avanpremieră un fragment din povestea romancierei J.B. Blackwood și a lui Patrick, regizor și personalitate carismatică. Cei doi pleacă într-o croazieră, la aniversarea a 14 ani de căsătorie. La începutul relației, aureolat de succes, Patrick părea fără vârstă, așa cum sunt cei admirați din perspectiva celor care îi admiră. Acum steaua lui norocoasă pare să apună, în timp ce J.B. este pe cale să primească o importantă distincție literară. Balanța de forțe a relației începe să-și schimbe orientarea.
Fragment Aniversarea, Stephanie Bishop
În ultimele luni, Joshua începuse să facă niște crize urâte. Avea șaptesprezece ani și se maturiza greu. Avea accese de adolescent furios: ostil, sensibil, în răspăr cu lumea în cel mai prost mod cu putință. Ura cu ușurință, nu avea încredere în nimeni și îl învinuia pe tatăl său: Distrugi totul! îi striga. Până atunci, fusese mereu liniștit: ponderat și ascultător. Mereu un copil cuminte. Dar în ultima vreme acea persona dispăruse și devenise greu de recunoscut. Se enerva din orice — mâncarea, dacă nu-i plăcea; muzica pe care o asculta tatăl lui; dacă i se spunea să-și ia geaca pe el în mijlocul iernii — și începea să țipe. Cât de mult ne ura! Cât de aiurea era totul, cum totul era o glumă! E numai vina ta, spunea. Încercările lui Patrick de a-l liniști nu făceau decât să înrăutățească situația, până când Joshua ajungea să țipe. Nu erau țipete banale. Nu erau strigăte de refuz sau de revoltă. Erau țipete susținute, aspre, stridente, animalice, care păreau să nu se mai termine; din ce în ce mai răsunătoare, aproape fără nicio pauză între ele. Era îngrozitor să le auzi, atât de încărcate de durere adolescentină, ca o reacție la o rană redeschisă la nesfârșit. La începutul acestor crize, Patrick vorbea calm, rugându-l pe Joshua să se liniștească. E-n regulă, îl asigura. Explică-mi care e problema și o s-o rezolv. Dar problema nu era mâncarea sau hanoracul, sau creionul bont, sau orice alt obiect asupra căruia Joshua își revărsa frustrarea, problema era existența suferinței sale, ceva ce încerca să articuleze, dar nu putea exprima decât prin atacul asupra unui obiect inanimat. Cu cât Patrick încerca mai mult să-l calmeze, cu atât crizele lui Joshua deveneau mai violente, până când volumul și stridența țipetelor ajungeau de nesuportat, iar Patrick începea, la rândul său, să țipe. Ceea ce înrăutățea lucrurile, ajungând să urle amândoi unul la celălalt irațional, incontrolabil. Reacția lui Joshua la furia lui Patrick nu era calmul sau intimidarea. Iar furia lui Patrick continua să crească până când, ca să exorcizeze demonul, ieșea din încăpere, dând cu pumnul în tocul ușii sau lovind cu piciorul în plintă și lăsându-l pe Joshua să țipe până la extenuare, ca pe un copil mic.
Efectul secundar al acestor crize era resimțit de câinii de alături, numeroșii câini aduși la veterinar. La primele acorduri ale crizei lui Joshua, câinii nu reacționau: vocea lui exprima o furie omenească obișnuită. Dar pe măsură ce situația escalada, volumul amplificându-se tot mai mult până la crescendourile susținute, uneori nesfârșite, câinii deveneau agitați. Scânceau, schelălăiau și urlau. Cu zgomotele animalelor și cele ale soțului și ale fiului meu vitreg, situația era de nesuportat. Stăteam la masa din bucătărie, acoperindu-mi cu mâinile urechile și plângând.
Într-o seară de vară, când am ajuns acasă târziu, am asistat la una dintre cele mai vehemente crize: i-am auzit țipând de la jumătatea străzii, sunetul vocii lor fiind purtat de vânt. Era la doar câteva zile după ce predasem manuscrisul final al cărții și eram amorțită, obosită, absentă. Când am ajuns la ușă, mi-am dat seama că-mi uitasem telefonul și cheile acasă la prietena cu care îmi petrecusem după-amiaza. Am bătut, dar n-a răspuns nimeni. Am sunat la sonerie, dar i se terminase bateria. Am bătut din nou și din nou, tot mai tare. Niciun răspuns. Erau atât de consumați de propria furie, încât nu mă puteau auzi. Începuse să plouă. Am bubuit în ușă, dar nimic. Până la urmă, mi-am acceptat înfrângerea, am traversat strada la cabina telefonică și am sunat pe telefonul fix. Patrick a răspuns și mi-a deschis. Dar cearta a continuat între ei doi, apoi între mine și Patrick, pentru că-i spusesem că ar trebui să se calmeze, până când, în cele din urmă, o vecină, bătrâna care stătea perete-n perete cu noi, a bătut la ușă. În timp ce Patrick vorbea cu ea, Joshua m-a strigat și m-am dus la el.
Uite, mi-a spus, arătându-mi un semn roșu de pe gambă. Tata m-a lovit cu o revistă făcută sul, a țipat el. Mi-a dat peste picioarele goale.
Așa ai făcut? l-am întrebat când s-a întors, uluită de această posibilitate.
S-a uitat la mine cu o privire rătăcită, întunecată de extenuare.
Chiar nu-mi amintesc, a zis.
Joshua s-a întors acasă la mama lui, iar la câtva timp după aceea, în aceeași zi sau poate în ziua următoare, i-am spus lui Patrick:
Uite care-i treaba, poate că nu vrei o vacanță, dar eu trebuie să mă îndepărtez de toate astea. De dragul meu, poți să accepți de dragul meu?
Și-a frecat fruntea și arcadele.
Da, pot, a zis.
În oboseala lui cronică, Patrick căpătase aversiune față de aventură. Ce mi-ar fi plăcut mai mult decât orice ar fi fost să spună: Îmi pare rău pentru toate astea, îmi pare rău pentru tot. Știu că nu asta îți dorești. Dă-mi voie să te duc undeva. În schimb, a trebuit să răspund eu: Bine atunci, o să mă ocup de toate.
Despre autoare
Stephanie Bishop este romancieră și critic literar, laureată a numeroase premii, printre care The Readings Prize for New Australian Writing și Literary Fiction Book of the Year Award. Are un doctorat de la Cambridge University și este profesor de scriere creativă la University of East Anglia. Eseurile și lucrările ei de ficțiune au apărut în London Review of Books, TLS și Sydney Review of Books. Aniversarea este cel de-al patrulea roman al său, după Man Out Of Time, The Other Side of the World și The Singing.
Dă-i înainte cu Răsfoiala
FRAGMENT A opta viață (Pentru Brilka), Nino Haratischwili
rasfoiala.com 