În zilele următoare agresiunii ruse în Ucraina din februarie 2022, scriitoarea Ludmila Uliţkaia a fost nevoită să fugă din țară pentru a scăpa de represiunea regimului de la Moscova. Voce reprezentativă a literaturii ruse contemporane, Uliţkaia a luat calea exilului, alături de alţi intelectuali şi sute de mii de conaţionali care nu susţin politica de reprimare a drepturilor omului, nici războiul dus cu Ucraina.
Autoarea locuieşte de doi ani la Berlin şi a acordat recent un interviu publicaţiei Financial Times, urmat de o declaraţie trimisă ziarului chiar după apariţia informaţiei că activistul Alexei Navalnîi a murit într-o colonie penitenciară rusească. Uliţkaia se declară şocată de veste şi este ferm convinsă că moartea lui Navalnîi e un moment de cotitură pentru întregul său popor.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
“Întreaga viaţă a Rusiei – guvernul său, oamenii săi – trebuie să se schimbe”
Invazia rusească în Ucraina era pe toate canalele de ştiri ale lumii, iar acasă regimul întărea presiunea asupra tuturor opozanţilor interni, în februarie 2022. Ludmila Uliţkaia îşi aminteşte cum şi-a părăsit casa în numai 45 de minute, de teama că va fi arestată. A fugit cu o valiză şi câteva tablouri de familie, lăsând în urmă lumea în care s-au născut personajele povestirilor şi romanelor sale, publicul de acasă şi o sumedenie de premii literare prestigioase.
Cărţile sale au fost interzise în Rusia, iar scriitoarea a fost declarată “agent străin” pentru opoziţia faţă de război şi criticile făţişe aduse regimului Putin. Generaţia sa a fost obişnuită să citească faimoasele samizdaturi, cărţile şi autorii interzişi de dictatura sovietică, iar Uliţkaia consideră că măsurile luate împotriva ei nu fac decât să îi crească popularitatea şi să o onoreze.
Uliţkaia a studiat biologia şi a lucrat ca genetician, a devenit cunoscută ca scriitoare în Rusia abia după căderea URSS. Şi-a pierdut locul de muncă tocmai fiindcă a rugat o colegă de serviciu să bată la maşină un manuscris interzis, iar aceasta a raportat-o la KGB. Atmosfera de destindere a anilor ’90 i-a permis să publice, iar primul său titlu, Soniecika, a devenit un succes care i-a deschis calea spre notorietatea internaţională.
Însă atmosfera s-a deteriorat continuu în Rusia ultimului deceniu, în special prin oprimarea constantă a criticilor regimului, prin marginalizare, cenzură, arestări şi chiar asasinate orchestrate asupra unor oameni de afaceri, jurnalişti sau activişti civici.
Presiunea a crescut odată cu “operaţiunea specială” din Ucraina şi a devenit de nesuportat pentru mulţi ruşi, fie ei oameni simpli sau persoane publice. Lucrurile au culminat zilele trecute cu informaţia că Alexei Navalnîi, cel mai puternic opozant al lui Putin a murit, cel mai probabil ca urmare a tratamentului primit într-o închisoare de maximă siguranţă de la Cercul Polar. Reacţiile timide din interior, protestele diplomatice la cel mai înalt nivel, precum şi valurile de furie civică exprimate în Occident, nu par totuşi să tulbure Kremlinul.
“Nu mai ai de ales acum. Ori pleci, ori îţi iei viaţa”
a spus scriitoarea, care deplânge moartea lui Navalnîi.
Deși nu crede că Putin mai poate fi ameninţat de altceva decât de Curtea Penală Internaţională de la Haga, Uliţkaia are totuşi convingerea că moartea dizidentului Alexei Navalnîi este un punct de cotitură pentru toţi concetăţenii săi.
“În 50 de ani, va exista o piaţă Navalnîi în fiecare oraş al Rusiei”
Ludmila Uliţkaia, interviu Financial Times
E o speranță care se trage din gesturile discrete de compasiune ale ruşilor care depun flori la monumentul victimelor represiunii sovietice, sub supravegherea poliţiei. Niciun eveniment public de comemorare nu este permis.
“Cultura învinge mereu”
Ca cititoare şi autoare, Uliţkaia a avut de înfruntat cenzura şi interdicţiile pentru a putea citi şi scrie liber, iar apoi, după căderea comunismului, a reuşit să ajungă la cititori din 47 de ţări, graţie cărţilor sale ce descriu – cu compasiune şi umanitate- destinele oamenilor din diverse epoci ale Rusiei. Apoi, ca într-un ciclu, istoria s-a repetat şi scriitoarea care a fost deseori menţionată drept favorită la Nobel, şi-a văzut propria operă interzisă la ea acasă, iar pe ea însăşi obligată să se refugieze din calea persecuţiei.
Dar, după o viaţă întreagă în acest ciclu al libertăţii şi represiunii, Ludmila Uliţkaia spune, referindu-se la cărţile interzise de-a lungul timpului că:
“Şi-au găsit până la urmă drumul către cititorii ruşi, şi-au găsit locul în biblioteci şi în casele oamenilor. (…) Într-un fel, cultura învinge mereu. Autorităţile câştigă acum, azi. Dar pe termen lung, cultura învinge întotdeauna.”
Ludmila Uliţkaia, interviu Financial Times
Peste cincisprezece titluri ale scriitoarei ruse au fost traduse şi publicate la noi în ultimele două decenii. Ulițkaia a câştigat toate premiile literare importante din Rusia şi a fost distinsă la nivel internaţional cu trofee ca Médicis étranger, Giuseppe Acerbi, Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană, Premiul pentru Pace Eric Maria Remarque, ş.a.
Povestirile şi romanele sale, scrise într-un stil ce se revendică de la marii clasici precum Tolstoi, Cehov sau Nabokov şi vândute în milioane de exemplare la nivel mondial, tratează cu empatie existenţa oamenilor obişnuiţi, denunţând nedreptatea şi discriminările, acuzând autoritarismul şi minciuna ca politică de stat.
Cele mai recente cărţi ale Liudmilăi Uliţkaia apărute la noi, toate la editura Humanitas Fiction, în traduceri de Luana Schidu şi Gabriela Russo, sunt: A fost doar ciumă (2021), Scara lui Iakov (2022), Oamenii ţarului nostru (2023).
Dă-i înainte cu Răsfoiala:
RECENZIE “A fost doar ciumă”, Ludmila Ulițkaia sau cartea Securității Salvatoare
rasfoiala.com 