The Guardian l-a întrebat pe scriitorul britanic Amor Towles, al cărui bestseller Un gentleman la Moscova a fost recent ecranizat, despre cărțile și autorii care i-au rămas în minte în decursul vieții, care l-au format ca cititor și scriitor. Vă prezentăm, în traducere, discuția.
Cartea care m-a făcut să vreau să fiu scriitor
Când eram în clasa întâi și locuiam în zona Boston, când David McCord, un scriitor de poezii pentru copii, a venit în clasa noastră ca să citească din cărțile sale. Am fost uimit de tot ce se întâmpla: de imaginația lui, de jocul de cuvinte, de modul în care poezia ajungea la public. Am știut atunci că vreau să fiu scriitor. În acea seară am început să scriu poezii la fel ca ale lui, iar de atunci încolo a fost: citește, scrie, repetă.

De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Cartea mea preferată în copilărie
La 13 ani, mi-a plăcut foarte mult cartea de povestiri științifico-fantastice a lui Ray Bradbury Omul ilustrat – pe care am cumpărat-o de la târgul de carte al școlii, doar pe baza copertei. Cu ocazia zilei mele de naștere, câțiva ani mai târziu, mama mi-a dăruit colecția de povestiri a autorului. A fost prima dată când am citit un autor, trecând cronologic peste deceniile creației sale. De atunci, am preferat să fac acest lucru cu autorii pe care îi admir.

Cartea care m-a schimbat în adolescență
Lectura a fost întotdeauna încurajată la mine acasa. Însă, când eram la începutul adolescenței, tatăl meu îmi oferea ocazional bani pentru a citi o carte pe care era convins că mi-ar plăcea, dar pe care eu ezitam să o iau în mână din cauza lungimii ei. Cele trei cărți pe care m-a plătit să le citesc: Stăpânul inelelor de JRR Tolkien, Shōgun de James Clavell și Un veac de singurătate de Gabriel García Márquez. Le-am iubit pe toate trei, dar Un veac de singurătate mi-a deschis ochii la un nou nivel de povestire. Rămâne una dintre cele trei cărți preferate ale mele (alături de Război și pace de Tolstoi și Moby Dick de Melville).
Scriitorul care mi-a schimbat viziunea
Când eram la facultate, am urmat un prieten într-o librărie care vindea benzi desenate. Nu eram un cititor de BD și, probabil, priveam cu dispreț acest format. Dar s-a întâmplat ca în acea săptămână să apară primul număr din Cavalerul negru se întoarce al lui Frank Miller (n.r. seria Batman). L-am luat și am fost imediat impresionat de inventivitatea grafică, de profunzimea psihologică și de complexitatea tematică.

Cartea pe care am recitit-o
Operele lui Homer sunt o fântână care nu seacă niciodată.
Cartea pe care nu aș putea să o mai citesc niciodată
Timp de 20 de ani, am citit cu trei prieteni. Întâlnindu-ne lunar, urmăream proiecte, preluam o serie de romane ale aceluiași autor, din aceeași regiune sau din aceeași perioadă. Cu câțiva ani în urmă, am decis să revizităm operele lui James Joyce, pe care le citisem cu toții în anii de facultate. Dubliners mi s-a părut atât de inventiv în construcția și utilizarea limbajului, atât de frumos în descrierea oamenilor; l-am iubit mai mult ca adult decât ca tânăr. Dar Ulise s-a dovedit a fi o experiență opusă. În timp ce în tinerețe m-a fascinat, ca adult l-am găsit aproape insuportabil. Nu mă @. (n.r. Nu mă citați.)

Cartea pe care am descoperit-o târziu
Recent, eu și cei trei prieteni ai mei am citit trei romane de la jumătatea secolului trecut ale lui Alfred Hayes, legate între ele în mod vag: In love, My Face for the World to See și The End of Me. Opera sa a fost o revelație pentru noi toți.
Este un maestru american subapreciat.

Cartea pe care o citesc acum
Citim Marea, marea de Iris Murdoch (câștigătoare Booker Prize), după ce am terminat recent Prințul negru. Niciunul dintre noi nu o mai citise pe Murdoch și suntem cu toții încântați.
Dă-i înainte cu Răsfoiala
RECENZIE Autostrada Lincoln, Amor Towles



Un gând despre “INTERVIU Amor Towles: “În copilărie am fost plătit de tatăl meu ca să citesc anumite cărți, despre care credea că-mi vor plăcea sau folosi”.”