Răsfoiala vă prezintă un interviu exclusiv cu Vlad Mihai, fondatorul editurii Paper Traffic. Vlad Mihai este editor și designer pasionat, fondatorul unei edituri care promovează publicații originale și îndrăznețe. Anul acesta, Vlad a deschis o librărie la Piața Obor, care funcționează și cu rolul de galerie, un loc unde literatura și arta se întâlnesc în cele mai neașteptate moduri.
Pe 3 septembrie, de la ora 17:30, Vlad va fi prezent la Design Sessions #3, eveniment organizat de Biblioteca Glitch, situată pe strada Dacia 57, etajul 2. Împreună cu Maria Bîrsan, o bibliotecară plină de idei, și Radu Leșevschi, un librar cu povești interesante, Vlad va povesti despre provocările, bucuriile și chiar „culmile disperării” editării și despre designul care transformă lectura într-o experiență captivantă. Cei curioși să descopere toate aceste secrete, își pot asigura locul completând formularul de înscriere aici.
Cum a evoluat Paper Traffic de la înființarea sa în 2022 până la deschiderea librăriei din Piața Obor? Ce a motivat această expansiune și cum se integrează librăria în viziunea ta editorială?
În 2022, când am lansat prima carte, editura era o dorință neclară, dar foarte puternică. Știam că trebuie să existe un cadru pentru publicațiile care vor apărea, dar vedeam mai degrabă clar lista de publicații planificate, nu cadrul. După doi ani și jumătate nu s-a închegat neapărat o direcție sau un specific al subiectelor abordate, ci mai mult un fel de a face treaba: lucrul foarte aproape cu autorul, atenția la producție, abordarea unui proces deschis oricând la schimbări și organizarea unor lansări de carte cât mai aproape de oameni, departe de librarii. În spațiul de la Piața Obor am început să organizez evenimente anul ăsta. A apărut din necesitatea unui loc unde să poți vedea cărțile în realitate, împreună cu lucrări pe hârtie: fotografie, pictură, gravură, stampe și pasteluri. E bine să fie și un spațiu unde poți răsfoi și descoperi. Se face piața, se stă pe terasă la o cafea sau bere. Se strânge lumea și e frumos.
În calitate de editor și designer, ce criterii urmărești atunci când selectezi titlurile pentru publicare? Ce te atrage cel mai mult la provocarea mediului tipărit?
Pentru publicare, caut materiale care îmi plac. Dacă se leagă și o viziune comună cu autorul, atunci se face proiectul. Pentru că e mai ușor să lucrezi la o carte, să o poziționezi și să o lansezi, dacă îți place. Nici nu aș ști să o fac altfel. Dacă editura ar fi un label de muzică, ar trebui să pot asculta de plăcere muzica pe care o scoatem, nu? Despre criterii mai specifice, cred că e importantă intenția autorului, decât dacă e bine-bine scris sau dacă are pozele făcute doar pe film. Trebuie găsită mâncărimea pe care o scarpină doar subiectul respectiv. Am stat pe unele materiale un an și jumătate până s-a cernut ce era în plus, ca să rămână textul bun, pentru că intenția era clară. Fiecare publicație are provocări diferite și, când am impresia că se formează niște principii universale despre cum să abordezi o carte, se demolează foarte rapid la următorul proiect. Asta îmi place foarte mult. Încerc să țin procesul mereu sub amenințarea unei reforme.
Cum vezi viitorul publicațiilor tipărite într-o lume din ce în ce mai digitalizată? Care sunt avantajele unei cărți tipărite față de formatele digitale?
Cărțile sunt forma originală de prezentare a conținutului. Cred că, în continuare, sunt ceva uimitor. În secolul 15, presupun că era incredibil să vezi cărți tipărite și păreau un dispozitiv avansat de cunoaștere și informare. Acum e invers; când avem viteză și TikTok, pentru o schimbare de ritm prinde bine o citire de pagini. Nu cred că există vreo amenințare pentru cărți; s-au schimbat multe în jur, iar ritmul lor e cam același. Un creator de conținut va vrea, la un moment dat, când se liniștește, să scoată o biografie, un opinion-book sau un this-is-what-I-know-about-the-world-book.
Ca orice pizzerie care se respectă, trebuie să faci și o margherita bună. Dacă vorbim de avantajele cărților, nu vreau să romantizez textura hârtiei, mirosul paginilor sau istoria tiparului. Cred că publicațiile au niște lucruri pe care formatele digitale nu le vor avea niciodată, care nu sunt legate de materialitate. Mă refer la ritmul lecturii, parcurgerea liniară a conținutului și atenția asupra unui singur emițător.
Cum reușești să creezi un echilibru între designul și funcționalitatea unei cărți, asigurându-te că aceasta nu doar arată bine, ci și oferă o experiență de lectură plăcută?
Relația cu o carte începe cu mult înainte să o citești. Da, coperta trebuie să fie frumoasă, dar contează și cum deschizi cartea, cât de grea este și dacă poți să o ții deschisă doar cu o mână. Am făcut cărți subțiri cu copertă grea, cărți groase cu copertă tapițată cu material de la mercerie, cărți care vin în pungă ziplock sau într-un plic/colet care funcționează ca supracopertă, cărți găurite în mijloc și prinse cu șnur, unde fiecare artificiu legat de o producție mai aparte pleacă din tema centrală a cărții. E important ca obiectul să nu fie doar frumos și ergonomic, ci să spună o poveste complementară cu povestea dintre pagini. Hârtia e atât de fermecătoare, încât există riscul să alegi una frumoasă, crezând că asta e cea mai importantă decizie, și să te grăbești cu restul procesului. Armonia ansamblului final este tipul de materialitate care mă interesează, unde simți că există o direcție, o ierarhie și o intenție a tuturor detaliilor.
Ce mi se pare cu adevărat greu este găsirea unui punct de echilibru între o carte uitabilă, simplă, și o carte-scandal care țipă după atenție. Nu vreau să fac cărți frumoase la ochi. Încerc să fac cărți bine croite, ușor de parcurs, care să îți șoptească ceva înainte să începi să citești.
O mare parte din cum se prezintă produsul final este meritul tipografiei, mai ales dacă are experiență cu publicațiile. Nu poți să iei deciziile de care am vorbit până acum dacă nu ai unde și cu cine.
Fiecare proiect la care am lucrat a suferit transformări și evoluții în momentul în care am mers cu el la print. Am realizat că producția ar trebui inclusă în proces mai devreme și nu tratată ca ultimul pas. Se pot explora opțiuni și constrângeri. Există input valoros disponibil de la oameni care fac asta de mult timp și nu sunt doar tehnicieni. Se creează astfel o echipă de lucru ideală între autor, editor, tipografie și publisher.
Dă-i înainte cu Răsfoiala
ȘTIRI Biblioteca română din New York aniversează 55 de ani de la înființare
TOP 10 cele mai căutate cărți la biblioteca din New York în 2022
rasfoiala.com 