Vegetariana, de Han Kang, romanul cel mai cunoscut al laureatei Nobel pentru 2024, distins cu Man Booker International Prize, spune o poveste tulburătoare despre relații de familie, decizii personale, identitate (corporală) și boli mintale. Nu e o carte ușor de citit, dar va fi apreciată mai ales de către cei care iubesc literatura lui Kafka și pe a lui Haruki Murakami.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Trei naratori, un personaj (spoiler!)
Vegetariana o are ca protagonistă pe Yeong-hye, o femeie căsătorită și (prezentată de soț drept) banală (of), care literalmente peste noapte, în urma unui coșmar teribil, decide să devină specială, respectiv vegetariană. Ceea ce pare o decizie inocentă și personală, îi va afecta irevocabil viața și relațiile cu cei apropiați. Familia încearcă să o forțeze să mănânce carne, relațiile încep să se destrame, iar lumea din jur îi pune la îndoială luciditatea. Aproape tot ceea ce aflăm despre Vegetariana este povestit din alteritate, din perspectiva celor care sunt martorii acestei transformări neașteptate și radicale – soțul, cumnatul și, în cele din urmă, sora lui Yeong-hye.
Primul “act” din roman amintește cel mai mult de literatura lui Kafka, are o atmosferă întunecată și ciudată. Violența din visul lui Yeong-hye traversează granițele somnului în lumea diurnă, atunci când tatăl ei, revoltat de decizia fiicei de a părăsi lumea dreaptă a carnivorelor, încearcă să-i bage mințile în cap cu forța. Într-o declarație extremă de independență, femeia se rănește intenționat și ajunge la spital. De aici încolo, lumea vegetarianei își pierde consistența și reperele. Singurul lucru care rămâne neschimbat este decizia fermă, inatacabilă, de a rămâne vegetariană.
Actul doi constă în perspectiva cumnatului lui Yeong-hye, centrată destul de mult pe propriile nevoii (cvasi) artistice. În această fază, începi să realizezi că ai fost păcălit. Cartea nu mai e despre vegetarianism și cum ajungi să renunți la carne, ci despre o femeie captivă într-o lume (a celuilalt sex, cel “puternic”) în care ești foarte repede umilită, pedepsită și destituită din funcțiile vieții tale, pentru păcatul inacceptabil de a nu te conforma normelor (culinare, maritale, sociale șamd).
Ultima parte, cea care dezvăluie punctul de vedere al surorii, In-hye, este cea în care devine clar că titlul Vegetariana a fost o momeală, iar alegerea meniului doar un pretext pentru a pune pe afiș diverse perspective masculine – a tatălui, soțului și cumnatului – asupra corpului (și libertății) femeii. Viziunea feminină, a surorii care rămâne singurul sprijin al lui Yeong-hye, atunci când lumea ei se prăbușește, aduce în prim plan un subiect mai profund și mai delicat, bolile mintale. Felul insidios în care ele ne transformă un psihic altădată. normal în ceva care nu mai poate fi înțeles și acceptat de ceilalți. Granița invizibilă dintre o stare proastă care ține de prea mult timp și pierderea contactului cu lumea. Suferința deznădăjduită a apropiaților care se contruntă cu inimaginabilul.
Stilul narativ al lui Han Kang îi dă în vileag experiența poetică – este senzual și violent și se schimbă odată cu Yeong-hye. Cele trei părți ale cărții sunt tot atâtea întâlniri incomode cu cele mai inflexibile mentalități ale oamenilor, așteptările pe care cei apropiați le au de la noi, pretenția ca nevoile proprii să fie primele rezolvate, presiunea normalității. Romanul Vegetariana este un caleidoscop al dorințelor satisfăcute și respinse și deopotrivă o mostră de literatură sumbră și seducătoare deopotrivă, cum probabil doar lumea literară asiatică poate da. Nu e prima carte scrisă de un autor coreean care mă face să mă gândesc la Parasite, producția coreeană premiată cu Oscarul pentru Cel mai bun film. Acolo am văzut (mai mult decât se poate vedea într-o carte) exhibată fără restricții o violență a trăirilor interioare care se metamorfozează în violență pură, violență care se regăsește în romanul lui Han Kang. La fel cum se regăsește și întoarcerea către natură ca sursă și adăpost primar al neliniștilor omenești.
Finalul e bizar, dacă îl compari cu sfârșitul tipic al unui roman franțuzesc, să zicem. Dar în contextul unei narațiuni în care transformarea atmosferei, tonului, personajelor e o constantă și în contextul culturii asiatice, ale cărei norme, dinamică și imaginar sunt fundamental diferite, e aproape previzibil. Gândiți-vă la Maitreyi când ajungeți la final, va fi mai ușor să-l suportați.
Verbul a suporta n-a căzut aici întâmplator. Vegetariana nu e o carte ușor de digerat (ha!), ci una stranie, incomodă, profundă. Genul pe care o termini și nu prea înțelegi “cum adică”. Dar apoi trece o vreme și disconfortul începe să dispară, se cern primele impresii, cele impregnate de violența și stranietatea lucrurilor care nu se regăsesc în lumea ta. Apoi rămâne sentimentul limpede că oricine ai simți că vrei să fii începând de mâine dimineață, nu e “normal” ca oamenii care te iubesc să ți se pună împotrivă și să te lase carne lupilor.
rasfoiala.com 
Un gând despre “RECENZIE Vegetariana, de Han Kung. Despre alegeri personale, identitate și rădăcinile bolii mintale.”