Publicarea în Marea Britanie a romanului lui DH Lawrence Amantul doamnei Chatterley s-a transformat într-un scandal despre moralitatea literaturii care captivat atenția publicului în anii ‘60, scrie BBC Culture, într-un articol care analizează procesul mediatizat care a permis, într-un final, publicarea cărții.

“Fără obscenități în literatură!“

Până în noiembrie 1960, britanicii n-au avut ocazia să citească Amantul doamnei Chatterley, din pricina unei legi puritane care incrimina publicarea textelor considerate indecente și imorale. Editura britanică Penguin Books a contestat însă legea, anunțând tipărirea unei ediții complete, necenzurate, a cărții lui DH Lawrence. Procesul care a urmat a fost o avanpremieră pentru schimbările sociale survenite în anii de după cel De-al Doilea Război Mondial și a scos la lumină prăpastia dintre mentalitatea oamenilor și a celor care se considerau “gardienii moralei”.

Amantul doamnei Chatterley a fost publicat pentru prima oară în Italia și Franța, din fonduri private, în 1928, respectiv 1929, iar ulterior a fost interzis în mai multe țări, inclusiv SUA, Australia și Japonia. În acea perioadă, scriitorii și editorii din Anglia erau din ce în ce mai îngrijorați cu privire la numărul de cărți care ajungeau în instanță, judecate pentru obscenitate. În 1959, Parlamentul britanic a introdus o nouă lege privind “publicațiile obscene”, care promitea „să protejeze literatura și să consolideze legea pornografiei”. Noul act legislativ le permitea să decidă că o lucrare poate fi publicată, dacă are merite literare, chiar dacă un om obișnuit o considera șocantă.

Amantul doamnei Chatterley era un roman controversat, deoarece analiza intimitatea unei relații pasionale dintre o femeie căsătorită din clasa superioară, Lady Constance Chatterley, și un bărbat din clasa muncitoare, Oliver Mellors. Romanul includea înjurături și descrieri explicite ale sexului și referințe la plăcerea sexuală a femeilor. Autorul cărții declarase că spera ca prin această carte să popularizeze ideea sexului în literatură, „să valideze și aprecieze relațiile sexuale, în loc să le arate ca fapte rușinoase”.

În 1960, editura Penguin a decis să conteste legea care interzicea literatura obscenă. Reprezentantii editurii au scris șefului procuraturii și l-au avertizat că vor publica versiunea originală a cărții. În luna august a aceluiași an, Reginald Manningham-Buller, consilierul juridic principal al Coroanei, a citit primele capitole ale romanului, în timp ce mergea cu trenul spre Southampton. Imediat după acea călătorie, a contactat procurorul general, pentru a declanșa procedurile legale împotriva editurii Penguin Books.

„Sper să obțineți o condamnare”.

scria consilierul regal.

Este sau nu sexul “moral”?

Procesul cărții Amantul doamnei Chatterley a fost primul intentat în temeiul noii legi și a reprezentat confruntarea între establishment și cei cu opinii liberale. Pentru a-și susține cauza, Penguin a chemat în instanță o serie de martori experți, inclusiv 35 de scriitori și politicieni proeminenți. Printre ei Richard Hoggart, academician influent și autor, care a fost considerat un martor-cheie. El a susținut că romanul era o operă în esență morală și „puritană”, care includea doar cuvinte pe care le auzise chiar în drum spre tribunal, pe un șantier.

În schimb, procurorul care a condus acuzarea, susținea că descrierile sexului din roman erau pornografie gratuită. „După ce ați văzut cartea, întrebați-vă: ați fi de acord ca fiii și fiicele voastre să o citească?” a întrebat Griffith-Jones juriul. „Ați lăsa-o să zacă prin casă? Este o carte pe care ați dori să o citească soțiile și servitorii voștri?” Pentru a convinge completul instanței, el a enumerat,l aproape o sută de înjurături folosite în paginile cărții. Justice Byrne, judecătorul care a prezidat procesul, a remarcat că prețul scăzut al cărții însemna că aceasta „va fi disponibilă pentru a fi citită de toți și de toate”. Declarațiile lor sunt adesea citate ca reprezentative pentru atitudinea demodată a establishmentului britanic de la acea vreme. La 2 noiembrie 1960, după un proces de șase zile, juriul a deliberat timp de trei ore și a ajuns la o decizie unanimă. Editura Penguin Books a fost găsită „nevinovată” în temeiul legii.

Amantul doamnei Chatterley a fost pusă în vânzare imediat după încheierea procesului, pentru că editura se pregătise să o distribuie, în cazul achitării. Au fost nevoiți să lucreze cu o nouă tipografie, deoarece tipografia cu care aveau deja contract a refuzat să se ocupe de cartea incriminată. Procesul a avut ca efect creșterea notorietății romanului, care s-a vândut în 200000 de exemplare în prima zi de la apariție. În trei luni, cartea se vânduse în trei milioane de exemplare.

Pudoarea tradițională englezească nu dispăruse însă peste noapte, datorită unei victorii în instanță. Mulți clienți erau prea jenați să ceară romanul scandalos, a declarat un librar pentru BBC.

„Unii dintre ei întreabă doar de doamna C, alții îți dau doar trei șilingi și șase pence.” (n.r. fix costul cărții)

Amantul doamnei Chatterley nu era o carte obișnuită, iar publicarea sa în întregime, necenzurată avea să devină un simbol al libertății de exprimare și un semn că peisajul cultural britanic se schimba. Poetul englez Philip Larkin i-a surprins semnificația în poemul Annus Mirabilis:

„Actul sexual a început
în 1963
(ceea ce era destul de târziu pentru mine) –
între sfârșitul cenzurii Chatterley
și primul hit Beatles”.

Romanul lui DH Lawrence a fost adaptat pentru micile sau marile ecrane de peste zece ori de-a lungul anilor. Cea mai recentă ecranizare este cea din 2022, regizată de Laure de Clermont-Tonnerre, cu Emma Corrin și Jack O’Connell în rolurile doamnei Chatterley, respectiv a lui Mellors. Filmul este disponibil pe Netflix.

---

Dă-i înainte cu Răsfoiala

ANALIZĂ BLACK FRIDAY 2024 Care sunt reducerile reale la cărți? Unde găseşti cele mai noi titluri la cel mai bun preţ.

SCRIITORI CLASICI „Dragostea. 12 povestiri”, de A.P. Cehov

Expoziție Kafka la Amzei Creative Corner