rasfoiala.com

Angelina Jolie este Divină în rolul Mariei Callas. Îmi vine să scriu că a eclipsat prin eleganță și aer aristocratic tot ce mai există în “Maria”, dar ar fi o nedreptate, pentru că nu doar ea este Divina (pseudonimul Mariei Anna Cecilia Sofia Kalogeropoulos), ci și vocea marii artiste sau marea voce a artistei care o însoțește, bântuie și torturează, imaginea și locațiile de filmare, iar scenariul lui Steven Knight m-a făcut să-mi scot telefonul de câteva ori, din buzunar, ca să notez:

“Corpul meu a refuzat invitația să facă un alt sine.”

“Nu scrie despre viața ta, iar dacă scrii, fii bună cu tine”.

Despre vocea rătăcită și alte tragedii, în formă umană sau nu

Măsura unui film bun nu sunt stelele, notele, criticile afectuoase cum e asta, nici premiile, ci foamea de după – ce face spectatorul după ce se termină filmul. Pleacă imediat sau lingurește o vreme în întunericul sălii de cinema, în încă lumea pe care n-ar vrea s-o lase în urmă, în inima unei inimi până ieri neștiute? Caută muzica filmului, o reascultă, de câte ori o fredonează în minte, în mașină, o salvează de uitare? Dacă filmul e biografie sau frântura unei biografii, ca în cazul Mariei, caută să afle mai multe despre povestea reală? Comandă cartea, dacă există una? Le vorbește persoanelor din viața sa despre film ca despre un eveniment la fel de personal ca ele? Pe scurt: are filmul ecou în om?

N-a trecut o zi de când am fost la avanpremiera “Mariei”, iar eu le-am făcut pe toate, deși cu cartea am dubii mari că poate reuși să mă aducă undeva în apropierea stării înalte în care m-a dus Angelina și celelalte personaje princiare de pe platoul de filmare și din afara lui. M-am gândit la Sorrentino, căci doar în filmele lui am mai văzut atâta frumusețe (și în ale lui Tom Ford) amestecată cu decădere, cadre în care personajul tronează, înconjurat de armate de figuranți care dispar apoi ca-n vis, pentru că sunt un vis, iluzie… Alertă de spoiler. Sunt fabuloase imaginile în care Maria și prietenul ei Mandrax, ultimul rămas în preajmă, un opiod încarnat în forma unui jurnalist tânăr și seducător, străbat locurile iconice ale Parisului, căutând semnele gloriei ce nu va mai veni vreodată. Le străbat asemeni vântului care răscolește în lumina apusului frunzele toamnei, în van și deznădejde, dar așa de frumos.

Maria pleacă de acasă zi după zi încercând să readucă la viață, la forța uimitoare de a îngheța mulțimi în adorație, Primadona care refuză să se arate în întreaga splendoare, în ciuda eforturilor neobosite de a-și retrezi vocea. Și totuși. Angelina a produs, după șapte luni de canto, o încarnare a Mariei Callas care te ia pe sus, așa “incompletă” cum e. (“Asta e Maria, vreau s-o aud pe Callas”, îi cere pianistul care-o acompaniază). Musai de amintit că actrița a cântat în studio și pe platoul de filmare ariile interpretate în film, neacompaniată de orchestră sau de vreun instrument – ci nu a făcut playback, cum scrie cronicarul răutăcios din Variety. Cu atât mai mult este o reușită remarcabilă pe care nu pricep cum critica a putut-o rata… (De acolo și remarca de mai sus că premiile și evaluările teoretic critice nu constituie măsura unei performanțe.)

Despre povestea căutării acestei voci, veți afla însă, poate după film, din cercetări inevitabile, precum și de aici, că a fost marcată de orgoliosul Onassis, cu care Callas și-a petrecut o parte din viață, ca “amantă oficială” și care, după ce a cucerit-o și ajutat-o să ajungă pe scenele unde și-a atins potențialul, s-a plictisit și a încuiat-o ca pe o pasăre cântătoare într-o colivie – acum că scriu asta, îmi amintesc că miliardarul folosește precis acești termeni, ca s-o umilească. 

Al doilea spoiler … îmi pare rău și deloc pentru că, Isuse, cum poate fi acel pian care circulă tot filmul prin casa ei, la fel cum umblă ea prin Paris, flaneură a propriei vieți, persoană fără adăpostul vocației care-i dă sens – fără familie, fără iubire, fără viitor. Singurul lucru pe care încă îl posedă și-l poate controla și deranja și aranja iar după pofta inimii ei rănite, nenorocitul de pian. Și nenorocitul de majordom, cu șalele lui damblagite (“ești din ce în ce mai cocoșat în fiecare zi”), care-l împinge dintr-un loc în altul, boscorodind-o uneori pe Divina, dar cu demnitate și onoare, cum se cuvine unui serv de aristocrat, nu oricum. (Vi-l amintiți pe Hopkins în “Rămășitele zilei? Așa!)

Filmul începe cu sfârșitul vieții lui “La Callas” și în preajma acestui moment se tot învârte două ceasuri, cam în același fel în care o fac vulturii împrejurul unui animal rănit, căci asta e Angelina în rolul Mariei, un animal puternic, uriaș care trage să moară reușind însă, în mod miraculos, să pară cât se poate de vie și, uneori, chiar sănătoasă. Reușind să le smulgă corzilor ei vocale trădătoare încă o interpretare a Castei Diva care-i face pe muritori să se oprească din respirat, vrăjiți.

Când nu poate mima convingător sănătatea (mintală), se mulțumește să ridice nasul (și coada) un pic mai sus și să le ceară senină și zâmbitoare celor care-i cer socoteală să accepte că oamenii au dreptul și la nebunie (nebunii!), nu doar la sănătate. Poate nu e tocmai rău ca, în perioadele sale cele mai grele, omul să nu fie prea sănătoși la cap. Poate asta ne salvează mai omenește decât Salvarea.

Portretul lui Aristotel Onassis, interpretat minunat de actorul turc Haluk Bilginer – Onassis însuși s-a născut în actuala Turcie, în Izmir, e făcut în tușe groase, arată și se poartă ca un obiect de artă pietros, masiv, neșlefuit.

Onassis a fost binecuvântare și blestem pentru Maria, dar în acest film cunoaștem doar un chip de brută (el însuși se descrie urât) arogantă, fără scrupule, fără maniere, în totală contradicție cu Maria, ale cărei tăceri spun toate cuvintele care nu se pot rosti, a cărei privire disprețuitoare taie mai adânc decât orice obiect ascuțit.

Maria e parte a unei trilogii dedicate femeilor celebre ale secolului trecut, din care mai fac parte “Spencer” (Lady Diana) și “Jackie” (Jacqueline Kennedy). Deși mi-au plăcut și primele două, “Maria” va rămâne favorita datorită Angelinei care (sub bagheta lui Larrain, presupun) face din suferință un fel de armură împotriva suferinței (știu că poate, sună absurd, dar nu e) purtată fără teamă, fără smiorcăieli, cu noblețe. În același timp, femeie fiind, nu am cum să nu văd că viețile celor trei simboluri globale ale “femeii de succes” au fost cel puțin marcate, dacă nu încheiate prematur de pasiunea pentru un bărbat, care a cerut de la ele mai mult decât se cuvenea poate să fie cerut de la un om, care are dreptul la propria viață, decizii personale, carieră… timp pentru sine? Dar ce știu eu?, sunt doar o femeie.

Și în final, “Maria” este încă un film despre dependență, despre încă o celebritate ucisă devreme, cu lejeritate, de medici fie inconștienți, fie incompetenți, fie corupți, fie pur și simplu prea lași să spună nu, stop sau ajunge. Îi dă fiori scena în care, din nou, asemeni unui animal condus de instinct primar, terorizat de frica de a fi îngenuncheat, Divina se asigură că nu va rămâne fără pilule, oriunde ar fi… Cum sunt cele în care te întrebi dacă oamenii cu care Maria vorbește sunt acolo în carne și oase, la fel cum se întreabă ea însăși cine, dacă mai e acolo cineva pentru ea, cu ea… dacă nu socotești că pastilele pot devină singura prezență între toate absențele din jurul ei. 

Până la urmă, vorbim despre o femeie care alege repetat și conștient să se lipsească de simțul realității, în lipsa vocii, așadar în lipsa a puterii fantastice care în altă viață i-a adus admirația și supunerea lumii întregi:

“De ce aș apela la rațiune? Viața mea e opera, iar opera nu are rațiune.”

“Maria” este în cinematografe din 20 decembrie. Se simte singură și s-ar bucura să vă vadă.

Dă-i înainte cu Răsfoiala

GAUDEAMUS 2024 TOP bestselleruri la marile edituri

CRONICĂ DE FILM “Unde merg elefanții”, regia Cătălin Rotaru și Gabi Virginia Șarga

NETFLIX Din 11 decembrie, “Un veac de singurătate”, serial, adaptat după romanul lui Gabriel Garcia Marquez

PROMOȚIILE ZILEI
	CUPON LIB20CITESC
	-20% colecția Știință HUMANITAS
	Prețuri MAI mici -90%
	Chilipir de primăvară – 50 – 80%
	BOOKS50
	Cod WORLDBOOKS – 20% la cărți în limbi străine
	Flash Sale