Noul roman al Costanzei Casati, Babilonia, este a doua carte din trilogia începută cu Clitemnestra (Ed. Trei, 2023), debutul scriitoarei americane cu origini italiene. Educată în greacă veche şi literatură antică, autoarea pare să-şi fi găsit vocea literară în recuperarea unor figuri legendare ale istoriei, precum răzbunătoarea Clitemnestra şi, de această dată, controversata Semiramida.

Când cobori şi cercetezi adânc, aşa cum face Casati, vei descoperi că, înainte să fie ştiinţa recuperării trecutului, Istoria e o colecţie vastă de legende, mituri, cânturi şi basme repetate în fumul bivuacurilor dintr-un ţinut îndepărtat. Istoria e un susur de şoapte mirosind a tămâie din umbra unui templu, sau hieroglifele aproape şterse de pe poarta cetăţii unei capitale dintr-un imperiu uitat. Istoria, în zorii săi, nu e nimic altceva decât o minunată şi neverosimilă Poveste.

Reverenţa literară pe care Costanza Casati o aduce împărătesei asiriene Semiramida în acest roman plin de suspans, dragoste, trădare şi intrigi, poartă în esenţa ei două versuri din Epopeea lui Ghilgameş:

Voi face ca numele meu să dăinuie, Îmi voi întipări faima pe veci în mințile oamenilor.

Semiramida, orfana profeţită pentru măreţie

Aproape nimic nu ştim cu certitudine despre prima împărăteasă consemnată de cărturarii din vechime. Nimic clar despre biografia sa, doar poveştile de necrezut însăilate de Diodor din Sicilia – un istoric de dinaintea lui Herodot. Diodor era, fireşte, mai apropiat de basm decât de orice realitate, când scria că Semiramida Imperiului Asirian s-a născut dintr-o zeiţă a apelor, a rămas orfană la naştere şi a fost îngrijită de porumbei până a fost descoperită de un păstor şi crescută într-un sat prăfuit de la marginea imperiului.

Niciun portret, efigie sau basorelief cu chipul neasemuit de frumos al acestei femei nu s-a păstrat, iar cele închipuite mai târziu nu au cum să îi facă dreptate fiinţei care a fermecat guvernatori, prinţi, regi şi a aprins disputele dintre cărturarii, teologii, artiştii şi istoricii (atenţie, cu toţii bărbaţi) din antichitate până azi.

Această existenţă plină de elipse şi goluri e aşadar terenul fertil pe care o scriitoare din secolul 21 poate (re)scrie liberă povestea unei surate fascinante din vechime. Cartea Costanzei Casati e o replică peste timp către toţi calomniatorii masculini care au confecţionat imaginea “târfei Babilonului”. Intimidaţi de frumuseţea ei nepământeană, complexaţi de inteligenţa şi voinţa ei de fier, ei au scornit minciunile tradiţionale despre femei care au împuiat minţile oamenilor milenii la rând. În replică, scriitoarea Babiloniei ne face martorii unei poveşti iniţiatice magice în care fetiţa orfană, adolescenta marginalizată, tânăra străină şi lipsită de protecţie creşte în femeia puternică şi strălucitoare despre care se va scrie în evanghelii şi în tomurile poeţilor din toate timpurile.

“Nu vrea să se mărite cu un sătean. Vrea să plece în vest, în oraşele comerciale de la mare, unde viaţa scânteiază de posibilităţi, unde palatele au ziduri aşa de înalte, încât simt căldura soarelui şi unde corăbii din lumea întreagă se înghesuie în porturi: hitite, greceşti, egiptene, libiene şi babiloniene. Locuri făcute din aur şi trădare, glorie şi sânge, despre care a auzit poveşti de la negustorii şi vânzătorii de cântece care trec prin sat, făcând-o să viseze.

Fratele ei spune că aceste poveşti aparţin unei lumi pe care ea n-o s-o vadă niciodată. Sunt, în fond, la fel de îndepărtate şi de neatins precum soarele care zboară pe deasupra capetelor lor. Dar Semiramida păstrează poveştile în minte, aşa cum îşi păstrează lucrurile furate sub saltea.

Nimeni n-o să-i fure aceste visuri.”

“Femeia împodobită cu purpură și aur, cu o cupă în mână, plină de plăcere și greșeli, va fi la fel de mare ca Babilonul, orașul arzător care domnește peste regii pământului.”

PROMOȚIILE ZILEI
	Târg de Crăciun -40%
	-15% TOP 10 Gaudeamus
	Târg de Crăciun
	Târgul cadourilor de Crăciun
	Târgul Cărtureștilor
	Târgul ofertelor de Crăciun
	-20% Cărți în ediții de colecție

Semiramida, mitul întrupat pe tăbliţa unui scrib

Aventură, război, tensiuni de palat, iubiri imposibile şi o meditaţie romantică pe ruinele trecutului curg prin rândurile cărţii Costanzei Casati. Intriga ei izvorâtă din Epopeea lui Ghilgameş zugrăveşte confruntări epice între armate, imperii, oameni, zei, sexe, idei. Casati nu ratează nicio secundă feminismul istorico-literar pe care l-am întâlnit recent într-o altă ficţiune istorică apărută la editura Trei: Lupanarul Elodiei Harper (o poveste despre sclavie, iubire şi libertate în zilele de apogeu ale Imperiului Roman). Babilonia vorbeşte despre condiţia femeii, dar şi despre cei mulţi şi vulnerabili: sclavii, orfanii, sărmanii, anonimii condamnaţi să subziste în umbra tiraniilor. Dedicându-le o pagină de literatură, Casati, Harper şi scriitoarele ca ele le rezervă o pagină îndelung cuvenită în Istorie.

Nu întâmplător, cel mai fidel tovarăş/ martor al ascensiunii Semiramidei (un thriller din care nu voi mai dezvălui nimic, ca să nu vă stric bucuria şi emoţia lecturii) este Ribat, sclavul de palat care a învăţat să citească desluşind semnele cuneiforme de pe cicatricea însemnată pe umărul mamei sale.

“A învățat să citească după cicatricea de pe spatele mamei lui. Dacă l‑ar întreba cineva ce ar vrea să devină, ar răspunde: scrib. Dar nimeni n‑o să‑l întrebe niciodată. E sclav și fiu de sclavi. Un animal, o proprietate, o unitate. Asirienii își apreciază caii mai mult decât sclavii. Îi aduc în imperiu din nord, le dau o hrană pe care el nu a gustat‑o niciodată.

Mama lui spunea că sclavii sunt păsări născute cu aripi mai mici. „Stăm întinși sub copaci, căscăm ochii la cer, zvâcnind slab din aripile noastre mici, încercând să învățăm ceva ce nimeni nu este dispus să ne învețe.“ Ribat și‑a imaginat de multe ori aceste păsări. Aveau un penaj șters, răni care le făceau să se zvârcolească în agonie, trupuri întinse, strigând după ajutor. Deasupra lor, păsări cu pene mai strălucitoare — în nuanțe de portoca‑iu ca apusul de soare și albastru egiptean —, zburând în înaltul cerului luminos.

El este proprietate regală, așa că nu poartă stigmat. Mama lui a avut grijă de asta. Ea avea stigmatul, numele fostului ei proprietar, aplicat cu fierul încins pe pielea ei. 

Ribat trasa cu degetul literele cicatricii pe vremea când era mic, deși asta o întrista pe mama lui. „Cum îl chema?“, întreba, iar ea răspundea: „Nabusum“. Așa că încerca să citească cicatricea, semn cu semn. Când a deslușit‑o, a vrut să învețe mai mult. S‑a apucat să citească cicatricile de pe spinările altor sclave. Îi plăceau marginile dure ale fiecărui semn, mici săgeți așezate între coaste. Două linii întretăiate: stea. Cinci: stăpân. Șase: fiu. Ședea în spatele lor în timp ce ele clăteau și storceau cearșafuri, cârpeau și călcau tunici, tăiau și prăjeau legume. Când îl alungau, se întorcea la mama lui și‑i repeta ceea ce învățase, până când ea îi șoptea să tacă.”

Babilonia e mult mai mult decât relatarea ficţională a isprăvilor unui personaj de legendă. Mai mult decât imaginarea vieţii dintr-un tărâm de care s-a ales praful şi pulberea. Mai mult decât o poveste de dragoste imposibil de complicată. Cartea se ridică din canoanele clasice ale ficţiunii istorice şi ne vorbeşte despre năzuinţele spre libertate ale unor oameni din alte timpuri, azi uitați. Şi despre virtuţile inepuizabile ale educaţiei şi dorinţei de cunoaştere, indiferent de mediul în care ele se manifestă.

Costanza Casati dă voce, chip şi destin unor personaje precum Ribat, băiatul sclav pe care Semiramida îl va elibera şi îl va trimite la şcoala de scribi. Pe una dintre tăbliţele scrijelite de Ribat va începe povestea Semiramidei, din ea se vor naşte mitul bătrânului Diodor din Sicilia, istoria lui Herodot şi, peste timp, romanul pe care urmează să îl citiţi.

Dă-i înainte cu Răsfoiala

TOP 15 cărți de vacanță, de citit în vara lui 2025

RECENZIE Lupanarul, de Elodie Harper. Despre leagănul improbabil al feminismului

NOUTATE „Margo are probleme cu banii”, de Rufi Thorpe, roman ale cărui drepturi de ecranizare s-au vândut imediat după lansare