Nu vrem să ni se facă morală, nu vrem să fim criticați. Trăim cu credința că suntem (destul de) oameni (destul de) buni și că oricum ne facem noi singuri morală, nu pentru asta mergem la cinema, la filme, ci tocmai ca să uităm un ceas, două, că nu suntem chiar așa de buni cum ne place și avem nevoie să credem. Poate din pricina acestei fugi de morală, (s-)au plecat aseară spectatorii de la Dracula lui Radu Jude precum boierii sub paloșul necruțător al domnitorului al cărui moștenitor literar încă ne bântuie, atât de infinit celebru încât i-au supt și-i vor mai suge multă vreme de-acum înainte sângele narativ toți cinefagii pricepuți sau mai ne, de-au rămas din Țepeș Doamne doar caricaturile… să le zic meme, ca să priceapă și Gen “Zât”, cum o satirizează autorul?

O antologie de filme teribile, despre vampiri mitici, cinematici și capitaliști

Satira folosește umorul, hiperbola, absurdul pentru a activa funcția moralizatoare a artei. În experiența cinematografică Dracula – pentru că asta e, nu un film unitar – ea deschide o dezbatere despre cinema, consumul de film și pretențiile de artist ale ChatGPT – personaj sub un alias care trimite la numele lui Jude. Latinescul lui satiră (satura) înseamnă haos, dezordine. Asta veți vedea pe ecran, o colecție de paisprezece filme – majoritatea amuzante și îngrozitoare deopotrivă, așa cum indică și salata boeuf cu chipul lui Dracul, de pe afiș.

Am simțit nevoia să includ definiții, pentru că fără ele tentația de a fugi – de film, din sală, de morală – e (pentru unii spectatori) irepresibilă. Apoi, aș adăuga c-am fost printre cei care au reușit rămas până la final și datorită întâlnirilor cu Cristian Mungiu de la FILIT – în curând interviul pe Răsfoiala. Mi-au reamintit că cele mai eficiente unelte cu care se face arta sunt autenticitatea și curajul.

Terminând aici cu interminabilele avertismente – folosite și în film pentru a derâde mincinoasa corectitudine politică, și citând replica regizorului – personaj care introduce filmele realizate cu sprijinul cordial al inteligenței artificiale, Dracula este “filmul comercial pe care Jude n-a putut să-l facă”. Cu ingredientele lui facile amestecate nemilos, așa cum se cuvine să vină de la cineva ca Jude, așa cum poate fi un film la care IA este corealizator. Filmarea e îmbogățită (sic) cu imagini generate sintetic, adesea parodiind clișeele genului horror.

Habar nu am ce a vrut să spună autorul, nici nu mă încumet să ghicesc, dar eu am intrat în sală cu inima și mintea deschise și m-am bucurat cât am putut. Am râs cu lacrimi, în hohote imposibil de oprit de ironia acidă, de fragmentele narate din off pe un ton cald și înduioșător – din literatura secolului trecut, de clișee și hiperbole, de grotesc pe alocuri. M-am înduioșat la textele canonice ale literaturii vechi românești. Mi-am pus mâinile la ochi, la figurat, și m-am oripilat de insistența de a-l sugera pe Dumnezeu așa cum poate-a ajuns azi, absurd și irelevant. Am așteptat cu răbdare să treacă pe lângă mine felația făcută lui Dracula de o babetă și alte pornografii care, încă o dată, habar n-am ce rost ar avea. Și altele asemenea – prea multe.

Deși aș putea găsi enșpe semnificații pentru cantitatea enormă de muie și puli din film, în special în reiterarea pe ecrane a celei mai infame povești de Ion Creangă (aka povestea pulii), n-o voi face. Nu cred că poate funcționa terapia prin supraexpunere & desensibilizare, dacă cumva asta e bătaia lungă pentru noul porno – balamuc.

Cel mai cert rezultat al noului Dracula e că-l aduce în fața noastră, în toată splendoarea, pe formidabilul Adonis Tanța în rol de regizor – narator, dar care cântă și interpretează cel puțin cinci alte personaje, transformat până la irecognoscibil în rolul robotului. Dar Adonis nu este singurul migrant în filmele din film. Îi veți vedea și revedea în roluri duble, triple sau cvadruple și pe Șerban Pavlu, Ilinca Manolache, Nicodim Ungureanu, Lukas Milo sau Gabriel Spahiu, admirabili fiecare și împreună, printre mulți alți actori remarcabili.

PROMOȚIILE ZILEI
	Târg de Crăciun -40%
	-15% TOP 10 Gaudeamus
	Târg de Crăciun
	Târgul cadourilor de Crăciun
	Târgul Cărtureștilor
	Târgul ofertelor de Crăciun
	-20% Cărți în ediții de colecție

M-a amuzat macheta de carton a lui Radu Jude (de altfel figurant într-unul dintre scurt-metraje), omniprezentă alături de alți spectatori (tot cartonați) în majoritatea filmelor. Încă un avatar al regizorului (pe lângă AI-ul pe nume Judex) care veghează, cu brațele încrucișate peste burta enormă, la optima desfășurare și posibil revendicare a tragicomicului.

Povestea dintâi, cea cu care începe filmul, despre show-ul cu vampiri în care oamenii sunt umiliți, fugăriți și exploatați pentru divertismentul oamenilor mai bogați decât ei, a fost filmată în Sighișoara, oraș pe care-l îndrăgesc. E posibil să-i fi primit pe acești Dracula postmoderni cu îngăduință și din acest motiv. Dar și datorită lui Spahiu, care e întristător de terminat în rolul vampirului, deci te obligă să vrei să-l salvezi din mizerie.

Tot în Sighișoara, pe podul mare peste Târnava, se petrece un dialog savuros care-i are protagoniști pe Pavlu și Tanța – preotul și îndrăgostitul exasperat. Ar trebui să evoce un secol trecut, dar i s-a permis prezentul și automobile care trec în viteză, în plan îndepărtat. Nu știu de ce mi s-a părut fantastică. Fundalul realității devenea neverosimil, datorită costumelor și jocului convingător al actorilor.

Mai sunt, inserate pe undeva, câteva scurte reclame la produse și servicii aberante, inventate special pentru acest exercițiu satiric – geniale. Nu mai există aproape nimic care să nu fi devenit o marfă, ne șoptește Radu Jude. Aceeași e tema din “Das Kapital”, în care o firmă vinde progresul dintr-un joc video bogaților care n-au timp și / sau chef să se joace. Păi de ce să nu vândă? Nu e normal să arzi etapele – bucuria, învățarea, entuziasmul, satisfacția de a reuși, dacă ai bani s-o faci? Dacă ai bani să cumperi minciuni despre tine.

Datorită noului Dracula, am descoperit două povești vechi din literatura română: „În treacăt”, nuvela obscură a lui Nicolae Velea și „Vampirul”, „primul roman românesc cu vampiri” scris acum aproape 100 de ani de G.M. Amza şi Al. Bilciurescu, o narațiune scrisă, cum s-ar zice, la patru gheare. Ambele dau un pic de sens, de substanță și de frumusețe caruselului nebunesc de filme din care ieși, ca după orice învârteală zdravănă, amețit și cu ceva greață.

“Găsiserăm un loc în care totul era neadevărat și reparabil”

citează naratorul primei nuvele, în finalul sfâșietor al partiturii despre dragostea între o fată pură și un bărbat posibil însurat, dar pur și el, poate, chiar dacă. Poate că asta este și cinema-ul: un loc în care totul e neadevărat și reparabil.

Am tot scris film, deși nu poți numi astfel o antologie, căci asta e Dracula lui Radu Jude, o croazieră pe o mare sângeroasă, în care regizorul vizitează în paralel mitologia și literatura românească veche și fantezia vulgară a societății consumiste, profanele ei ritualuri, practicate de oameni cu siguranță mai spălați, dar la fel de mizerabili și nemiloși ca strămoșii lor vampiroizi.

Radu Jude a făcut Dracula și pentru că poate. A ajuns să-și permită luxul excentricității (nu că ar fi fost centrist vreodată, ha ha) și e minunat, pentru el, pentru unii dintre noi. Și poate s-o facă, pentru că ceea ce-a creat până acum (28 de filme, unele premiate la festivaluri prestigioase) l-a dus la centrul Pompidou din Paris, care în luna octombrie a prezent integrala Jude, Cineast neliniștit. Încă o reamintire a faptului că ceea ce veți vedea în Dracula, nu este întâmplător și, totodată, nu este musai moralizator.

Antologia intră în cinema de Halloween, vineri, 31 octombrie, distribuit de Independența Film.

---

Claudia Tokacs [rasfoiala.com]
✂️ Textul poate fi preluat doar parțial, cu menționarea autoarei și a sursei.

Recomandare de carte

Cine a fost cu adevărat acest personaj istoric extraordinar, cât este poveste și cât adevăr în istorisirile despre faptele sale? Aducând drept mărturie cronicile vremii și relatările contemporanilor săi, cartea răspunde la aceste întrebări și la multe altele, într-un stil captivant și concis, fiind îmbogățită cu ilustrații color de epocă.

Dă-i înainte cu Răsfoiala

CRONICĂ Serial “Monstru. Povestea lui Ed Gein” și a filmelor horror inspirate de psihopatul real.

HUGO & NEBULA Top cărți SF și fantasy premiate în ultimii ani

FILM “Marșul cel lung”, adaptarea romanului de Stephen King, în câteva zile în cinematografe