ȘTIRI Helen Garner câștigă premiul Baillie Gifford pentru non-ficțiune pentru jurnalele sale

La începutul acestei săptămâni, premiul Baillie Gifford a fost acordat scriitoarei australiene Helen Garner. Este pentru prima dată când premiul în valoare de 50.000 de lire sterline – cea mai prestigioasă distincție pentru non-ficțiune – este acordată unei colecții de jurnale, scrie The Guardian.

Anul trecut, trofeul a fost acordat autorului Richard Flanagan – care a refuzat banii într-un gest de frondă, pentru volumul Întrebarea 7. Cartea, publicată în 2025 în limba română, este un melanj tulburător de eseu, amintiri și literatură.

De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.

Fidelă propriei literaturi, nedispusă la compromisuri

Premiul acordat scriitoarei încununează o perioadă de câțiva ani în care Helen Garner, care a împlinit recent 83 de ani și are titlul de o comoară națională în Australia, a cunoscut un succes răsunător în Statele Unite și Marea Britanie.

În 2023, editura londoneză Weidenfeld & Nicolson a achiziționat integral catalogul ei, publicând ediții cu coperți pastelate ale celor mai faimoase opere ale sale – debutul Monkey Grip, The Children’s Bach și This House of Grief. Dua Lipa a prezentat-o în clubul său de carte, iar jurnalele sale, acum câștigătoare ale premiului Baillie Gifford, au fost declarate cele mai bune de la Virginia Woolf încoace.

Romanul de debut al lui Helen Garner, povestea unei relații între o mamă singură și un dependent de heroină, cu acțiunea petrecută în Melbourne, a apărut acum aproape 50 de ani. Deși de mult timp este considerată una dintre cele mai mari scriitoare australiene în viață, opera ei abia acum începe să câștige popularitate în străinătate.

Când autoarea a început să publice la sfârșitul anilor 1970, i s-a sugerat de către editori să „modifice anumite expresii sau descrieri pentru a atrage publicul internațional”, spune Bernadette Brennan, autoarea biografiei lui Garner publicată în 2017. Dar ea a refuzat.

“Această autenticitate, de a scrie ceea ce știe, de a rezista compromisurilor, este o caracteristică esențială a vieții și operei sale. Nimeni nu o poate acuza că a căutat să cucerească publicul internațional”,

spune Catriona Menzies-Pike, redactor Sydney Review of Books.

În timp ce jurnalele ei detaliază viețile prietenilor, iubiților, părinților și copiilor ei, Garner a „îndreptat mereu lupa nu numai asupra celorlalți, ci și asupra ei însăși, în mod extrem de dur”, spune Charlotte Wood, autoarea romanului Stone Yard Devotional, nominalizat la premiul Booker anul trecut.

„Ea transformă chiar și cele mai urâte părți ale noastre în artă.”

În epilogul biografiei sale, Helen Garner a spus că i-ar plăcea să știe că ceva din ceea ce a scris i-a făcut pe cititori să râdă.

Râsul este un fel de legătură erotică profundă pe care o poți stabili cu oamenii”.

Este ironic că Garner a câștigat premiul Baillie Gifford tocmai pentru memoriile sale. La începutul carierei, ea a fost ridiculizată de criticii din țara natală “pentru că și-a refăcut jurnalele și le-a numit ficțiune”, spune o jurnalistă australiană.

Din opera autoarei, în limba română, a apărut romanul “Bach pentru copii“, sub imprintul Anansi. World Fiction, al editurii TREI.

Plasat în Australia, în anii 1980, Bach pentru copii urmărește viața unei familii cu doi băieți, care trăiește la marginea orașului Melbourne. În ciuda provocărilor obișnuite din relațiile de familie, cei patru sunt fericiți. Asta până când o prietenă din trecutul tatălui le tulbură liniștea, cu vești despre lumea tumultoasă a orașului. În mintea mamei se naște îndoiala că viața de familie poate fi de ajuns, iar legăturile cu cei apropiați încep să se destrame.

Dă-i înainte cu Răsfoiala

BREAKING Câștigătorul Booker Prize 2025 este David Szalay pentru romanul “Ce nu poate fi rostit”

EXCLUSIV Top cele mai bune cărţi ale anului 2024 în Occident

ȘTIRI Scriitorul Richard Flanagan a refuzat 50.000 de lire sterline care însoțesc Premiul Baillie Gifford pentru nonficțiune

noriel.ro


Lasă un comentariu