Nonficţiune, Dezvoltare personală, Control

Există ceva ce ne guvernează vieţile, ne trezeşte noaptea din somn, ne obsedează, ne umple de stres şi de anxietate: este nevoia de control.  Nevoia de a ordona, a rezolva, a repara, a proteja, a fi prevăzători. Adică ceva bun, nu? Trebuie să intervenim, să acţionăm, să preluăm controlul înainte ca totul să o ia razna. Trebuie să îi facem pe ceilalţi să ne asculte, să ne implicăm, să îi ajutăm – la naiba, cu forța, dacă nu înţeleg cu frumosul! Sau?

Cartea lui Mel Robbins, Teoria Let Them, cea mai vândută carte de nonficţiune de pe Amazon şi una dintre senzaţiile anului în literatura de dezvoltare personală mondială, sugerează contrariul. Autoarea demonstrează cu exemple personale, bibliografie de specialitate şi dialoguri cu medici şi oameni de ştiinţă că nevoia de a controla este asasinul energiei noastre cea de toate zilele. Este sursa care ne alimentează constant frica şi angoasele. Este o boală mentală ridicată la rangul de stil de viaţă.

Lasă-i / Let them

Poftim, un exerciţiu care nu apare în Teoria Let Them, dar e inspirat de carte: ia oricare zi din existenţa ta recentă. Scrie acţiunile tale din ziua respectivă pe două coloane: întâi, coloana cu acţiuni prin care te străduieşti să controlezi situaţii, evenimente, persoane. Adică toate lucrurile acelea prin care te chinui să faci “să fie bine”, la tine în casă, în familie, la serviciu, în cercul de prieteni. Notează-ţi câte dintre aceste acţiuni sunt de fapt răspunsuri, reacţii la ceea ce oamenii din jurul tău au făcut (sau n-au făcut) în relaţie cu tine. Câte dintre acţiunile care îţi ocupă timpul sunt, de fapt, încercări de a modela ceea ce fac ceilalţi?

Apoi scrie într-o coloană separată acele acţiuni pe care le-ai făcut ca să îţi oferi – ţie şi celorlalţi – timp, libertate, o pauză, o posibilitate de a alege, un moment de reflecţie, o decizie legată de tine însuţi/însăţi. Acţiuni independente de ceilalţi, de dorinţele şi nevoile lor, centrate doar pe dorinţele şi nevoile tale. Adică acele lucruri prin care faci “să fie bine” la tine în cap.

Dacă raportul dintre cele două coloane cu lucruri pe care le faci înclină spre prima, atunci viaţa ta e dominată de nevoia de control. Nevoia asta e înrădăcinată în noi toţi pentru că ne oferă confort şi siguranţă. Capacitatea de control ne dă autonomie, un sentiment de libertate şi satisfacţia că toţi şi toate sunt “la locul lor”. Problema e că toţi oamenii îşi doresc să aibă controlul asupra propriilor vieţi şi sfârşim prin a ne sparge capetele unii altora într-un campionat mondial al controlului. Şi ne epuizăm energia încercând mereu să controlăm ce spun, ce fac, cum se comport alţii.

“Lasă-i”, zice scurt şi contraintuitiv Robbins. Lasă-l, chiar dacă e vorba de un nene care tuşeşte lângă tine în avion, fără să-şi pună mâna la gură şi asta te disperă şi îţi trezeşte toate fricile legate de boli virale. Lasă-l, chiar dacă e vorba de soţul tău care continua să mănânce fast food şi să stea pe canapea, deşi doctorul i-a dat un ultimatum când ai reuşit – cu eforturi supraomeneşti – să-l convingi să-şi facă analizele. Lasă-l, chiar dacă e vorba de fiul tău care urmează să-şi rateze banchetul de absolvire fiindcă a stat până în ultimul moment fără să planifice absolut nimic în legătură cu cea mai importantă seară a vieţii lui de până acum. Lasă-le, chiar dacă e vorba de cele mai bune prietene ale tale (aşa credeai!), care au plecat împreună în city-break fără să te invite şi te-au lăsat singură să te uiţi la pozele lor de pe Facebook, din ceea ce pare o ieşire de vis cu fetele.

Toate exemplele de mai sus sunt luate din carte. Fiecare dintre ele ar determina – şi aşa e normal – o avalanşă de emoţii, dezamăgire, îngrijorare, panică, chiar furie, pe alocuri. Şi o grămadă de “acţiuni” prin care să vrei să recapeţi controlul. Citind cartea, vei învăţa cum să-i “laşi”, fără ca asta să te destabilizeze ca fiinţă umană.

PROMOȚIILE ZILEI
	Târg de Crăciun -40%
	-15% TOP 10 Gaudeamus
	Cadouri elefantastice
	Carte cadou la orice comandă
	Târgul Cărtureștilor
	Târgul ofertelor de Crăciun
	-20% Cărți în ediții de colecție

Lasă-mă

Secretul de a renunţa la ceea ce nu poţi controla şi a te concentra pe ce stă cu adevărat în puterile tale stă în afirmaţia pe care o faci imediat după lasă-i/let them: lasă-mă/ let me. Autoarea explică, ajutându-se de exemplele amintite şi de altele pe care le detaliază în capitolele cărţii, cum recentrarea atenţiei pe tine, pe ce poţi face cu adevărat ca să te simţi autonom(ă), puternic(ă), valid(ă) îţi aduce linişte, echilibru, speranţă, sănătate mentală. Şi cât de mult câştigi când repeţi: lasă-i (să facă şi să spună ce vor) şi lasă-mă (să fac ce ţine de mine, să îmi urmez principiile, să investesc timp şi emoţie în oamenii şi lucrurile valoroase pentru mine).

Am citit în Teoria Let Them nişte pagini geniale despre cum se construiesc şi se fărâmiţează prieteniile de-a lungul timpului. Despre cum să îi iubeşti pe oamenii care merită cu adevărat, cum să le fii aproape celor dragi –  fără să le răpeşti controlul asupra propriei vieţi.  Despre cum a-ţi modela propriul comportament îi va influenţa, în cele din urmă, pe cei din jur şi le va imprima reacţiile pe care le-ai aşteptat atâta.

Dacă, pe alocuri, am bănuit-o pe autoare de un egocentrism ce se insinuează tot mai mult în societatea în care trăim, dacă nu aş urma nici în ruptul capului unele dintre strategiile pe care ea le propune, mi-a rămas totuşi de la ea ideea asta  – că trebuie să te laşi pe tine în centrul preocupărilor tale, să nu mai cauţi să fii receptorul nevoilor şi pretenţiilor celorlalţi, să nu mai fii “pompierul” de serviciu în vieţile altor adulţi.  Cartea lui Mel Robbins propune o schimbare în modul în care ne folosim zilnic energia şi voinţa. Şi dezvăluie puterea extraordinară pe care o câştigăm taman atunci când renunţăm, aparent, la putere. Merită încercat, zic.

Teoria Let Them – fragment

“TU deții puterea. Și TU ești cel care le-a transferat-o oamenilor și situațiilor din viața ta.

Imaginează-ți că te afli sub un cer care se schimbă constant: uneori este senin și albastru, alteori este plin de nori sau brăzdat de tunete. Ai petrecut atât de mult timp și energie încercând să păstrezi cerul senin, dorindu-ți să dispară norii, sperând la un soare fără sfârșit. Dar cerului nu-i pasă de ce vrei tu. Va face ceea ce face, cu sau fără contribuția ta.

Momentul revelației vine atunci când realizezi acest lucru: frumusețea cerului nu este diminuată de prezența norilor sau a furtunilor. De fapt, tocmai varietatea și imprevizibilitatea sunt cele care îl fac cu adevărat magnific. Furtunile evidențiază calmul, iar norii fac soarele mai prețios. Același lucru este valabil și pentru viața ta.

Ai vrut să controlezi incontrolabilul, încercând să forțezi lumea să se conformeze așteptărilor tale. Ce-ar fi dacă, în schimb, te-ai concentra pe propria ta reacție la tot ce ți se ivește în cale? Nu poți schimba vremea. Dar poți schimba dacă și cum te afectează ea.

Indiferent de ce se întâmplă în jurul tău, tu decizi cum te va afecta.

Tu decizi dacă un comentariu din partea unei persoane dragi îți distruge stima de sine sau doar trece pe lângă tine fără să te afecteze. Tu decizi dacă toate întâlnirile nereușite la care ai fost te determină să îți scazi standardele sau să devii și mai exigent. Tu decizi dacă succesul altcuiva te face să renunți sau te inspiră să muncești și mai mult.

Este extrem de simplu. Tu deții puterea.

(…)

Oamenii și situațiile din jurul tău sunt precum vremea. Adevărul este că nu-i poți controla niciodată pe ceilalți oameni — cum gândesc, cum se comportă, dacă te iubesc sau nu ori cât de repede îți scanează produsele la magazinul alimentar.

Așa că de ce le-ai oferi vreodată controlul asupra ta? De ce ai încredința vreodată ceva atât de prețios — precum încrederea ta, liniștea ta sufletească, fericirea ta și visurile tale — capriciilor și stărilor de spirit ale oamenilor din jurul tău?

Dacă nu folosești „Lasă-i“, îți permiți să fii afectat de grijile, acțiunile, nesiguranța și opiniile altora. Dacă nu folosești „Lasă-mă“, lași la voia întâmplării lucrurile pe care ți le dorești în viață.

Întreabă-te (și chiar te rog să-ți pui cu adevărat această întrebare!): dacă toată energia și tot timpul pe care le-ai petrecut opunându-te realității — dorind ca toate cozile la care ai stat să se miște mai repede, dorind ca oamenii să îți răspundă la mesaje, ca șeful tău să îți recunoască valoarea, dorind mai mulți prieteni, ca oamenii să te placă, ca familia ta să îți susțină schimbarea de carieră —, deci dacă toate aceste gânduri, sentimente și momente prețioase din ziua ta ar fi puse în slujba a ceva care contează cu adevărat pentru tine, unde ai fi fost? Cine ai fi fost? Ce ai fi realizat?

ACESTA este costul neutilizării teoriei „Lasă-i“.

Acum gândește-te la toate oportunitățile ratate: la oamenii pe care ai fi vrut să îi cunoști, cariera pe care ai fi vrut să o urmezi, muzica, stand-up comedy, cartea pe care nu ai scris-o niciodată, fotografia pe care nu ai postat-o, vacanța pe care nu ai rezervat-o, lucrul pe care ți-a fost teamă să îl spui, persoana pe care ți-a fost teamă să o iubești.

ACESTA este costul neutilizării teoriei „Lasă-mă“.”

Dă-i înainte cu Răsfoiala

Descoperă alte cărţi de dezvoltare personală pe Răsfoiala

EXCLUSIV Top cele mai bune cărţi ale anului 2024 în Occident

BREAKING Câștigătorul Booker Prize 2025 este David Szalay pentru romanul “Ce nu poate fi rostit”