Poate cea mai călduroasă întâlnire de la FILIT Iaşi a fost, pentru mine, chiar ultima din ediţia recent încheiată: cea cu scriitorul, profesorul şi cercetătorul Carlo Vecce. Autorul unor cărţi definitorii despre Renaştere, viaţa şi opera lui Leonardo da Vinci, Carlo Vecce este el însuşi omul Renaşterii, prin munca, creaţia şi gândirea aflate mereu cu faţa către umanitate. Către speranţele, posibilităţile, miracolele de care sunt oamenii capabili.
Am vorbit cu Carlo Vecce, prin mijlocirea traducătoarei Gabriela Dima, despre Surâsul Caterinei, romanul său istoric în care dezvăluie unul dintre marile mistere ale lui Leonardo da Vinci; despre când s-a sfârşit cu adevărat Renaşterea şi care e viitorul literaturii ca limbaj universal al umanităţii; şi despre – surpriză – noua ficţiune istorică pe care tocmai a publicat-o în Italia, bazată la rândul său pe documente istorice necunoscute, descoperite în arhive.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
“Aici am simţit ceva autentic”
Vă mulțumesc pentru că ne-ați oferit ocazia acestei discuții. Cum este pentru dumneavoastră experiența de la FILIT?
Răspunsul este foarte simplu: experienţa este fantastică. Am participat la numeroase prezentări de carte, evenimente peste tot în lume, dar aici am simţit ceva mai special, autentic. În sens de participare, de entuziasm şi de dragoste pentru carte şi pentru literatură. Şi văd, mai ales, mulţi tineri. O speranţă pentru viitor.
Sunteți unul dintre cei mai reputați, cercetători al lui Leonardo da Vinci la nivel mondial. Cum a apărut pasiunea pentru viața și opera lui?
E o pasiune care s-a născut cu mulţi, mulţi ani în urmă, pe când eram încă un băiat. Nu știam prea multe despre opera lui Leonardo, ca inventator sau ca pictor. Dar am citit, din întâmplare – aveam 14 sau 15 de ani – un mic eseu al lui Freud, privitor la copilăria lui Leonardo. Și la sexualitatea lui Leonardo. Și pentru un adolescent care își spune aceleași probleme, despre propria identitate, propria sexualitate, pentru mine a fost o descoperire.
Am descoperit că Leonardo nu era un supraom, de neatins, ci o fiinţă umană foarte aproape de noi şi prin suferinţele lui.
Cum ați descoperit documentul de eliberare din sclavie al Caterinei?
Din pură întâmplare. Eu făceam alte cercetări în arhivele de la Florenţa. O cercetare importantă pentru Accademia dei Lincei, privitoare la biblioteca lui Leonardo. Şi apoi îmi completam informaţiile pentru a scrie o nouă carte despre viaţa lui Leonardo. Trebuia să verific din nou toate documentele din arhive. În special pe cele care mi se păreau cele mai importante, cele scrise de tatăl său – care era notar şi, pe parcursul vieţii, a scris mii de documente. Le-am văzut pe toate şi, într-o zi, printre aceste documente, mi-a apărut documentul despre Caterina. Am început să-l citesc şi nu-mi venea să cred.
O excepţională aventură de la marginea Europei până în inima Italiei, o călătorie artistică şi istorică, Surâsul Caterinei, apărut în colecţia Raftul Denisei la Humanitas Fiction în 2024 (trad. Oana Sălişteanu), este o ficţiune ce are la bază un document de arhivă real, un certificat de eliberare din sclavie descoperit de autor, care se referă la Caterina, mama lui Leonardo da Vinci. Cartea a fost primită cu entuziasm şi surpriză, nu doar de către cititorii europeni, ci şi de cercetătorii din întreaga lume, mai ales datorită alegerii autorului de a-şi publica descoperirea într-o formă literară.
“Trebuie să ne luptăm pentru o nouă Renaştere”
Sunteţi printre privilegiaţii care lucrează zilnic cu documente şi lucrări artistice vechi de aproape jumătate de mileniu. Cum e să vă petreceţi ziua de lucru în compania Istoriei, la propriu?
E un lucru foarte frumos pentru că înseamnă un contact material cu trecutul. Iau în mână aceste documente vechi, văd cerneala pe manuscrisele originale ale lui Leonardo, când le răsfoiesc. Într-o zi, când muzeul era închis, eram cu directorul de la Luvru şi efectiv am luat în mâini, de pe perete, Gioconda. Acum douăzeci de ani. Directorul mi-a permis să iau tabloul în mâini, cu mănuşi bineînţeles. Acestea sunt emoţii care îmi dau senzaţia că mă întorc efectiv în trecut, că am contact direct cu trecutul.
“Surâsul Caterinei” este o minunată biografie romanțată a unui personaj istoric puțin cunoscut. Ca cititor, am receptat cartea drept un roman de aventuri și o extraordinară călătorie istorică și intelectuală. Cum ați decis să transformați descoperirea pe care dumneavoastră ați făcut-o într-o poveste ficțională?
În realitate, nu a fost o decizie. Am simțit-o ca pe necesitate. Pentru că nu reuşeam să scriu un eseu academic. Era o poveste atât de mare, atât de emoționantă că am început să-mi imaginez lucruri care nu sunt în document.
Cum trăia Caterina? Cum a făcut această călătorie prin Mediterană? Care erau persoanele pe care le-a cunoscut? Și, într-o zi, am început să scriu. Nu știu cum, nu știu de ce. În cinci luni am scris toată poveste. Zi și noapte.
Sper din tot sufletul să nu vă opriți aici. Sper să mai descoperiți și alte documente care să fie pentru dumneavoastră un pretext pentru asemenea poveste.
Şi eu sper asta.
Sunteți profesor universitar, lucrați cu studenții. Revista americană The Atlantic scrie recent despre îngrijorarea privind capacitatea studenților din generațiile noi de a face efort intelectual. Sau măcar efortul de a citi o carte pe semestru. Cum vedeți de la catedră generațiile noi de studenți, capacitatea lor de a munci pentru cunoaştere?
Da. Am observat şi eu lucruri foarte similare. De fapt, în vremurile noastre se întâmplă o mare transformare antropologică. După părerea unora, este un semn al progresului. După părerea altora, este o sursă de îngrijorare și de teamă. După părerea mea, această transformare e în acest moment de neoprit.
Eu am părerea mea despre Renaștere, asemănătoare cu cea pe care marele istoric [Jacques] Le Goff o avea despre Evul Mediu. Le Goff spunea că a existat un Ev Mediu lung, până la Napoleon. Iar după părerea mea, a existat o Renaștere lungă, până acum 30 de ani.
Galaxia Gutenberg. Renașterea a continuat atâta timp cât a existat la bază cartea, un tip de scriere şi de lectură. Renaşterea s-a terminat odată cu venirea lumii digitale şi a inteligenţei artificiale. S-a transformat. După părerea mea, scrierea și lectura vor continua să existe în istoria umanității, dar vor deveni altceva.
Nu aș putea spune când, pentru că noi în acest moment trăim într-o perioadă de trecere. Nu am ajuns încă de tot în acea lume nouă. Dar aceasta este problema care îi priveşte pe studenţii, pe tinerii noştri. Aş vrea să fiu optimist. Să cred că tinerii vor îmbrăţişa în viitor noi forme de lectură. Dar, de fapt, ceea ce se schimbă este mintea umană, gândirea.
Care este mesajul sau care sunt învățămintele cu care rămânem după această lungă perioadă? Ce le mai spune Renașterea oamenilor care trăiesc astăzi?
Pentru mine, valoarea cea mai importantă a Renașterii este faptul că omul este în centru. Care nu exista înainte, pentru că ființa umană era strivită de cele două mari puteri: biserica și puterea politică.
În Renaştere, omul își descoperă libertatea. Și, după părerea mea, aceasta este valoarea pe care trebuie să o conservăm și pentru viitor. Pentru că altfel, fiinţa umană de astăzi riscă să fie anulată de lumea digitală, de politică, de capitalism. Trebuie să ne luptăm pentru o nouă Renaștere.
| PROMOȚIILE ZILEI | |
 | Happy days -80% |
 | Winter Sales -90% reducere |
 | -15% EXTRA |
 | Lichidare -90% |
 | Nobel literar -20% la toate cărțile lui Krasznahorkai |
 | -20% EXTRA |
 | -50% Young art |
“Literatura de azi devine literatura omenirii”
Scriitoarea şi cercetătoarea spaniolă Irene Vallejo spunea în cartea ei, Infinitul într-o trestie, că literatura, cartea și lectura au o istorie ciclică. După Antichitate, în Evul Mediu, cartea și cărturarii s-au retras în mănăstiri. Apoi Renașterea a readus arta și estetica între valorile umanității. Unde ne aflăm astăzi?
Suntem într-un stadiu care oferă multe provocări şi multe orizonturi noi. Exemplele pe care le dădea scriitoarea spaniolă se referă doar la civilizaţia europeană, occidentală.
Astăzi, însă, trăim într-un context de literatură mondială. Nu mai există graniţe. Datorită traducerilor, putem citi tot. Scriitori japonezi, chinezi, indieni, etc. Literatura de azi devine literatura omenirii.
Asta nu înseamnă că se anulează diferențele sau identitățile diferite, dar ni se oferă o oportunitate extraordinară de a împărtăşi culturi diferite. Pentru că, în opinia mea, în ultimă instanţă, limbajul literaturii, al artei, al cinematografiei, este un limbaj universal. Eu cred mult în literatura lumii.
Continuaţi munca de cercetare, ceea ce înseamnă că e posibil să daţi peste un document la fel de valoros cu cel descoperit. Care să ne ofere o perspectivă complet nouă asupra unui moment sau unei figuri istorice. Veţi alege din nou să scrieţi o operă de ficţiune, sau a fost Surâsul Caterinei un demers unic?
Trebuie să spun că am făcut deja acest lucru. Noua carte pe care am scris-o, Codice Sibilla: Il segreto di Gutenberg (Codicele Sibilla: secretul lui Gutenberg n.r.), care apare în Italia săptămâna viitoare, se referă la noi documente pe care le-am găsit, referitoare la Gutenberg şi la inventarea tiparului, momentul de maximă explozie a Renaşterii.
Ce veste extraordinară, felicitări, sperăm ca această nouă carte să ajungă cât mai curând şi la noi.
La fel îmi doresc şi eu, vă mulţumesc
Noutate de Carlo Vecce: Leonardo. Viaţa
Până să apară la noi Codicele Sibilla, să spunem că o altă carte a lui Carlo Vecce – la care autorul s-a referit în interviu, tocmai a apărut în limba română şi e disponibilă deja la precomandă. Leonardo. Viaţa. Ab Vinci ad universalitatem, este biografia monumentală a unuia dintre cei mai importanţi artişti şi oameni de ştiinţă din toate timpurile. Leonardo da Vinci, omul total, sursă neîncetată de inspiraţie şi de admiraţie, dovada incontestabilă că suntem capabili de mult mai mult, dincolo de ororile, regresele, frământările nesfârşite care ne umbresc istoria.
“Dincolo de aura mitică a „geniului absolut”, această lucrare îl relevă pe Leonardo da Vinci ca pe un spirit aflat într-o necontenită devenire, un explorator animat de o tensiune constantă între dorința de a înțelege legitățile lumii și căutarea adevărului metafizic.
Vă invit, așadar, să descoperiți un Leonardo viu și profund uman - un „polymath” al Renașterii care, dincolo de secole, continuă să ne inspire și să ne provoace să gândim dincolo de limitele convenționale.”
a declarat traducătoarea cărţii, Lucia Tarase.
Gen: Non-Ficțiune
Autori: Carlo Vecce
Traducătoare: Lucia Tarase
Editura: Librex Publishing
Colecția: Biografii
An apariție: 2025
Editie: Broşată
Pagini: 768
Dă-i înainte cu Răsfoiala
EXCLUSIV Top cele mai bune cărţi ale anului 2025 în Occident
rasfoiala.com 