Din cauza nesiguranței, a lipsei de experiență sau pur și simplu din orgoliu, scriitorii (începători) pot uneori să aleagă să pară inteligenți, în loc să se apropie de cititori, încercând să observe maeștrii precum Cehov, ca să afle “cum se face” literatura și să preia din cele mai bune sfaturi despre scris care ne-au rămas pentru posteritate.

Rezultatul este adeseori o logoree obositoare, o încercare eșuată de a include totul. Totul mai puțin ceea ce face din literatură o experiență captivantă: descrieri echilibrate ale personajelor; situații familiare observate cu acuratețe, care emoționează; complexitate morală care pare câștigată și autentică. Toate calitățile care adesea sunt descrise prin adjectivul „cehovian”.

Sfaturi despre scris de la Anton Cehov

Anton Pavlovici Cehov, medic de țară și maestrul povestirilor scurte, și-a plătit studiile de medicină scriind o literatură pe care cititorii nu o puteau lăsa din mână – pe care mai târziu a denigrat-o, dar asta e altă poveste. De atunci, el a devenit un etalon al conciziei realiste – omologul în proza scurtă al maestrului Gustave Flaubert, în scrierea de roman.

La fel ca Flaubert, Cehov și-a perfecționat arta impunându-și limite stricte. Ele sunt prezentate într-o scrisoare din 1886, adresată fratelui său Aleksandr, într-o listă cu șase recomandări:

• Absența verbiajului prelung de natură politico-social-economică;
• Obiectivitate totală;
• Descrierea veridică a persoanelor și obiectelor;
• Concizie extremă;
• Îndrăzneală și originalitate: evitarea stereotipurilor;
• Compasiune

Cu trei ani mai devreme, el elaborase o metodă de a scrie povești foarte diferită și îi dăduse fratelui său o listă de recomandări, de asemenea, foarte diferită. În 1883, Cehov l-a sfătuit pe Aleksandr că, dacă dorea să fie publicat în revista “Fragmente”, trebuia să respecte următoarele: 

1. Cu cât mai scurt, cu atât mai bine;
2. Un pic de ideologie și actualitate sunt foarte potrivite
3. Caricatura este în regulă, dar ignorarea rangurilor funcției publice și a anotimpurilor sunt strict interzise

Se menține preocuparea autorului pentru acuratețe, dar nu și ultimul și cel mai concis punct de pe lista sa de la maturitate: compasiunea, calitate care eclipsează tipologia și ideologia. Cehov nu a respectat întotdeauna cu strictețe unele dintre propriile sale reguli, dar, nici nu e de mirare, căci „obiectivitatea totală” nu este posibilă.

PROMOȚIILE ZILEI
	Happy days -80%
	Winter Sales -90% reducere
	-15% EXTRA
	Lichidare -90%
	Nobel literar -20% la toate cărțile lui Krasznahorkai
	-20% EXTRA
	-50% Young art

Despre viața și opera lui Anton Cehov

Anton Cehov nu a fost doar un excepțional scriitor și dramaturg, ci și un învingător înnăscut și un umanist care a lăsat în urmă o moștenire literară și culturală impresionantă. 

S-a născut la 29 ianuarie 1860 la Taganrog, un oraș de la Marea Azov, fiul lui Pavel Egorovici Cehov, proprietarul unei băcănii de produse coloniale, și al Evgheniei Iakovlevna Morozova, fiică de comerciant de postavuri. Între 1867 și 1879, Anton face studiile primare și secundare în orașul natal. Merge adesea la teatru și conduce o revistă a elevilor. 

Pe când avea doar 16 ani, Cehov e abandonat de tatăl său, băcan de profesie, care dăduse faliment și fuge de repercusiuni, împreună cu restul familiei, la Moscova. Cu dârzenie deosebită, Anton a rezistat singurătății și greutăților, și-a finalizat studiile, după care și-a urmat familia la Moscova unde va absolvi medicina. Pe timpul facultății, pentru a-și ajuta familia, scrie sute de povestiri pe care le vindea revistelor satirice, precum “Ceasul deșteptător”. 

Până în 1888 devenise foarte cunoscut de publicul fără pretenţii, produsese mai multe scrieri decât toate textele ce au urmat laolaltă și transformase schiţa umoristică de cca 1 000 de cuvinte într-o formă veritabilă artă.

“Cel mai important lucru: fii atent, observă, muncește fără preget, rescrie totul de cinci ori, condensează și așa mai departe”.

CEHOV

Alexei Suvorin, un magnat al presei din Sankt Petersburg l-a ajutat să progreseze, scoțându-l din relația de dependență cu revistele ieftine care-l plăteau prost. Datorită susținerii celui care va deveni editorul său, Cehov s-a putut concentra pe îmbunătățirea stilului și a început să sfideze convențiile: intrigile erau ambigue, sfârșitul fericit dezavuat, relațiile erau confuze și comunicarea dintre personaje trena. 

Între 1886 și 1887 au apărut primele sale volume: “Povestiri pestrițe” și ”În amurg”, cel din urmă recompensat cu prestigiosul premiul Pușkin pentru literatură.

Cehov spunea despre medicină că este soția sa, în vreme ce literatura era amanta, dar le-a practicat pe ambele cu succes onorant. De-a lungul vieții a oferit asistență medicală gratuită în cătunele uitate de lume ale Rusiei. Tot el a fost cel care a realizat primul recensământ al coloniei penitenciare Sahalin, scriind ulterior un reportaj de investigație profund despre situația din insulă și militând pentru tratamentul uman al deținuților.

După călătoria de peste 6500 de kilometri de-a lungul Rusiei, a cumpărat o mică proprietate cu o livadă în Melikovo, la sud de Moscova. S-a dedicat filantropiei, contribuind la construcția mai multor școli și s-a reîntors la teatru, domeniu în care eșuase în anii anteriori. Dar prima punere în scenă a primei sale piese importante, “Pescărușul”, a fost un eșec răsunător – soldat cu fluierături și huiduieli din public. Cehov a plecat acasă jurând că nu va mai scrie teatru vreodată.

Pescărușul și autorul lui au fost salvați de Teatrul de artă din Moscova și de dramaturgul Konstantin Stanislavski care a repus în scenă piesa transformând-o în succesul care i-a adus consacrarea. Sub influența sa, Cehov a renunțat la drama clasica rusească și a început să acorde mai multă importanță atmosferei decât intrigii.

“Am început forte și am terminat pianissimo contrar tuturor legilor teatrului”.

Perioada petrecută la Melikovo a fost cea mai fertilă în ce privește proza scurtă, pentru că atunci a scris Zvăpăiata, Vecinii, Povestea unui necunoscut, Călugărul negru şi Ariadna, între multe altele. Viaţa rurală devine o temă predilectă a scrierilor sale. Schiţele despre viața la țară au provocat în Rusia un scandal mai mare decât orice alt text al său, datorită refuzului de a se supune convenţionalei prezentări a ţărănimii ruse într-o lumină sentimentală şi edulcorată.

“Livada cu vișini” a adus o criză în relația cu Stanislavski, căci autorul piesei o considera comedie, în vreme ce regizorul o vedea tragedie. Cehov nu a apucat să afle cum va fi vedea publicul piesa lui cea din urmă, pentru că, la câteva luni după premiera din 1904, a murit de tuberculoză.

SURSE

Articol documentat din surse multiple, principală fiind enciclopedia “Scriitori. Viață și Operă”, Litera 2023.

Dă-i înainte cu Răsfoiala

TOP GAUDEAMUS 2024 Cele mai bine vândute cărți la marile edituri

SCRIITORI CLASICI „Dragostea. 12 povestiri”, de A.P. Cehov

TEATRU Neasemuita poveste a lui Abul Hossein Yemenitul și a fugii lui în pustie, de Silviu Purcărete