Trei dintre filmele care s-au remarcat aseară la cea de 98-a ediție a Galei Premiilor Oscar, marele câștigător – O luptă după alta / One Battle After Another, în regia lui Paul Thomas Anderson și impresionantul Frankenstein (2025) al lui Guillermo de Toro, sunt adaptări pentru marele ecran ale unor romane cunoscute, alături Hamnet, pentru care Jessie Buckley a câștigat premiul carierei sale – cea mai bună actriță în rol principal.
Printre câștigători s-a numărat și Natalie Musteață, regizoare și artistă vizuală de origine română, stabilită la New York. A primit trofeul alături de partenerul ei de viață și de muncă, Alexandre Singh pentru scurtmetrajul „Two People Exchanging Saliva” (2024), o producție franco-americană de 36 de minute, scrisă și regizată în tandem.
Pe Răsfoiala acordăm o atenție deosebită producțiilor câștigătoare inspirate de cărți, dar se cuvine remarcăm înainte de asta și al doilea mare câștigător al zilei, Sinners care a obținut patru premii, printre care și Oscarul pentru cel mai bun actor primit de Michael B. Jordan. Lista completă a filmelor care au strălucit la Oscar în 2026 o găsiți aici.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
“O luptă după alta” — marele câștigător al Oscar-urilor acestei ediții
O luptă după alta (One Battle After Another) a reușit să convingă jurații cu actualitatea unui moment istoric care se reiterează în America zilelor noastre și care l-a inspirat pe excentricul romancier Thomas Pynchon să scrie, în 1990, romanul care stă la baza filmului lui Paul Thomas Anderson, Vineland. Filmul se distinge de concurența din acest an prin melanjul inedit de genuri, mesajul puternic despre o lume a violenței și inegalității, distribuția și regia remarcabile. A fost distins cu Oscar pentru cel mai bun film la cea de-a 98-a ediţie a Premiilor Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe Cinematografice și cu alte cinci statuete pentru
- cel mai bun regizor– Paul Thomas Anderson,
- cel mai bun actor în rol secundar – Sean Penn,
- cel mai bun scenariu adaptat – Paul Thomas Anderson
- cel mai bun casting și
- cel mai bun montaj.
La BAFTA filmul a obținut șase premii: cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun actor în rol secundar, cea mai bună cinematografie și cel mai bun montaj.
„Am scris acest film pentru copiii mei ca să-mi cer scuze pentru mizeria pe care am lăsat-o în această lume pe care le-o predăm, dar și cu încurajarea că ei vor fi generația care, sperăm, ne va aduce puțin bun-simț și decență”,
a spus Anderson după ce a ridicat premiul pentru scenariu.
O luptă după alta este cel mai scump film de până acum al regizorului care deși nu face filme de public reușește să le camufleze în genuri populare. Este cel mai profitabil, cu încasări de peste 200 de milioane de dolari la nivel mondial.
O luptă după alta e un paradox perfect: un film care vorbește despre politică, putere și traumă istorică, cu viteză narativă și cu o ironie mușcătoare, care îl fac să pară deopotrivă show pentru public și eseu. Distribuția e remarcabilă, cu Leonardo DiCaprio, Sean Penn, Benicio del Toro, Regina Hall, Teyana Taylor și Chase Infiniti. Forța filmului stă în combinația dintre cinema de autor și thriller: are tensiune, umor negru și secvențe de acțiune, dar în spate se simte mâna unui regizor care știe să transmită din subtext: ce rămâne din idealuri după ce trece moda?
Personajele din O luptă după alta trăiesc cu rămășițe de entuziasm juvenil, cu vinovăție, nostalgie, iar lumea „de după” — lumea pragmatică, cinică, instituțională — nu are ce să le ofere. Din această fricțiune se naște energia cinetică a filmului, iar ea explică și de ce deopotrivă la Oscar și la Bafta filmul a obținut trofee pentru regie, scenariu adaptat, montaj și imagine.
Cartea care a inspirat filmul
Filmul este descris ca fiind inspirat de romanul „Vineland” (1990) al lui Thomas Pynchon, deși este mai degrabă fan-cinema decât o adaptare propriu-zisă.
Romanul Vineland vorbește despre inerția istorică a Americii: ce se întâmplă cu radicalii anilor ’60 când se trezesc într-o lume a anilor ’80, în care idealurile par înlocuite de marketing, supraveghere și normalitate de fațadă. Pynchon scrie fragmentar, satiric, dens, plin de cultură pop, paranoia și melancolie politică — iar o adaptare „fidelă” ar fi aproape imposibilă.
Scenariul adaptat este mai degrabă ca o reinterpretare liberă: folosește ADN-ul cărții – temele deziluziei și controlului, energia contraculturii, ironia amară și le transformă într-o poveste cinematografică cu nerv.
Despre Thomas Pynchon, misteriosul autor american care a reușit să se ascundă mereu de camere (există o singură fotografie cu el, mai precis cu un crâmpei din el), Mircea Cărtărescu spunea că este cel mai strălucit autor contemporan. Dintre cărțile lui, cea mai cunoscută este romanul Curcubeul gravitației, iar cea mai recentă traducere în limba română – Viciu ascuns. Cea din urmă este roman politic cu puternice accente comice, un tribut adus contraculturii hippy – una dintre cele mai amuzante și mai accesibile cărți ale lui Thomas Pynchon.
Frankenstein – o experiență vizuală de excepție
Frankenstein și-a adjudecat poziția privilegiată printre câștigătorii acestei ediții a Premiilor Oscar prin măiestria vizuală. În varianta lui Guillermo del Toro, goticul nu e doar decor, ci deopotrivă limbaj, o formă de comunicare a lumii noastre interioare, iar monstrul nu e doar personaj, ci și o provocare la o discuție despre morală.
Actorii principali care au transformat Frankenstein într-un succes de cinema sunt Oscar Isaac (Victor Frankenstein), Jacob Elordi (Creatura), cu Mia Goth și Christoph Waltz în rolurile importante.
Filmul transformă groaza în arhitectură emoțională. Del Toro e celebru pentru felul în care tratează monștrii ca pe ființe rănite, iar oamenii normali ca pe potențiali prădători. În Frankenstein, această perspectivă se simte în întreaga cinematografie: costumele, machiajul, spațiile, lumina — toate construiesc ideea că monstruosul nu e un accident natural, ci uneori rezultatul orgoliului uman. Este o experiență de cinema în care emoția apare nu datorită narațiunii, ci și prin estetica urâtului, din geometria scenelor și prin obiectele care par să aibă o istorie proprie.
La Gala Oscar din acest an, Frankenstein a câștigat trofeele pentru
- Cea mai bună scenografie
- Cele mai bune costume
- Cele mai bune machiaj și coafură
Povestea văzută prin ochii remarcabilului regizor Guillermo del Toro a convins jurații cu costume spectaculoase, ale căror texturi, materiale și culori sunt în consonanță cu decorurile și cu întreaga scenografie, cu corpurile actorilor reinventate de priceperea specialiștilor în protetică și machiaj. Pentru a înțelege că alături de ei aceste premii aparțin deopotrivă regizorului, a cărui viziune le armonizează, vă recomand să vedeți (pe Netflix) producția behind the scenes Frankenstein, lecția de anatomie, despre munca extraordinară de creație a întregii echipe.
Cartea care a inspirat filmul
Sursa lui Guillermo del Toro e una dintre pietrele de temelie ale literaturii moderne, romanul Frankenstein; or, The Modern Prometheus (1818) de Mary Shelley. Ce e important despre roman și merită reținut este că este mai mult decât povestea pe care ai văzut-o adeseori la cinema despre monstruozitate. Este mai ales o pildă despre responsabilitate: Ce îi datorează creatorul creației? Unde se termină ambiția și unde încep indiferența și cruzimea? Shelley scrie despre știință, singurătate, respingere și nevoia disperată de iubire — iar monstrul devine oglinda în care se reflectă, supradimensionat, egoismul omenesc.
Gen: Ficțiune
Autoare: Mary Shelley
Traducător: Andrei Covaciu
Editura: Nemira
Colecția: Nemira Fiction
An apariție: 2025
Editie: Necartonata
Format: 200 x 130 mm
Nr. pagini: 240
“Hamnet” – Jessie Buckley dublu premiată pentru rolul vieții sale
La Gala Oscar, Hamnet s-a remarcat din nou datorită lui Jessie Buckley, care, la fel ca la BAFTA Film Awards, a mai câștigat o dată premiul pentru cea mai bună actriță într-un rol principal. Britanicii au fost însă mai generoși cu producția regizată de Chloe Zhao acordându-i și titlul de cel mai remarcabil film britanic.
Hamnet face dintr-un episod obscur din istoria literaturii – moartea fiului lui Shakespeare – o experiență aproape tactilă, construită din nonverbal, tăceri și detalii ale vieții domestice care capătă, încet, forța unei tragedii clasice. Punctul forte al filmului este felul în care traduce durerea în limbaj vizual fără să o reducă la melodramă.
Actorii principali, alături de locațiile atent alese și costumele deosebite, contribuie la conturarea unei atmosfere de epocă fermecătoare. În filmul care explorează forța iubirii – mai ales a celei materne – într-o familie lovită de cea mai dureroasă dintre pierderile omenești, cea a unui copil, rolurile principale sunt interpretate de Jessie Buckley (Agnes), Paul Mescal (William Shakespeare), alături de Emily Watson, Joe Alwyn și Noah Jupe în roluri secundare.
Cartea care a inspirat filmul
Filmul este inspirat de romanul Hamnet al lui Maggie O’Farrell, o ficțiune literară care reimaginează viața de familie a lui Shakespeare, punând accentul pe mamă și pe copii. Cartea a fost iubită tocmai pentru felul în care amestecă documentul istoric cu imaginația: o lume rurală, mirosuri, plante, boli, superstiții — și o suferință inimaginabilă, care devine combustibilul unei capodopere.
Ecranizarea păstrează miza, explorând simultan extraordinara forță maternă care mută munții și ce se întâmplă cu artiștii, atunci când viața le intră în casă intempestiv și le ia ce au mai de preț.
Dă-i înainte cu Răsfoiala
EXCLUSIV Top Răsfoiala cele mai bune cărţi ale anului 2025 în Occident
RECENZIE Hamnet, Maggie O’Farrell. Despre maternitate și puterile ei supranaturale.
OSCAR Filmele bazate pe cărți nominalizate la ediția 2023
rasfoiala.com 