rasfoiala.com

Deși concepută ca un volum aparent lejer, captivant de memorii în care Naomi Watts povestește fragmente din viața intimă de femeie ori despre relațiile ei, “Șefa la menopauză” este mult mai mult decât atât. Este combinația rară, bine echilibrată, între date științifice oferite de medici și experiențele proprii ale actriței de la Hollywood, care a intrat la menopauză la 36 de ani, fix atunci când (credea ea că) era în plin avânt al feminității, dornică să devină mamă, dar și în vârful carierei. Și deodată…

Al cui este acest corp?

Mă folosesc de acest subtitlu pentru că descrie ce am simțit eu însămi acum patru – cinci ani, când au apărut primele simptome ale premenopauzei și îl veți regăsi și în cartea lui Naomi. E aproape un anti-slogan al acestui anotimp ingrat al feminității noastre. E cel mai succint și grăitor rezumat pentru avalanșa de schimbări corporale care însoțesc adesea perimenopauza – perioada care durează de regulă câțiva ani dinainte – și menopauza – care de altfel se referă la acea zi unică, aniversarea unui an de zile de când ciclul menstrual s-a oprit.

Înainte să vă povestesc despre cartea foarte bună a lui Naomi aș vrea să scot un elefant între porțelanuri. De ce trebuie să vorbim despre menopauză – adică să procedăm diferit de femeile de ieri, pudice și eroine, care s-au abținut să scoată elefantul în public, considerând că e un semn de delicatețe să nu se expună această temporară vulnerabilitate? Primul motiv este că nimeni nu știe decât din propria experiență irepetabilă “cât de temporară este”, al doilea este că ea determină, în special din cauza fluctuațiilor hormonale, pentru milioane de femei, conform oricărei surse medicale serioase:

Revenind la carte aș pune aici, înainte de orice, admirația pentru autoare și editor, care au reușit să comprime într-o lectură accesibilă un subiect foarte vast și delicat, ba chiar s-o facă pe alocuri atât de “antrenantă” că aproape uiți că ai în mână o carte – document, un ghid într-o perioadă a vieții nu chiar blândă cu multe femei.

Apoi, se cuvine subliniat că Șefa la menopauză conține declarațiile, multe, a zeci de experți și medici, ginecologi, urologi, endocrinologi, psihiatri, neurologi și ceilalți la care Naomi a cerut ajutor – ale căror nume le găsiți la finalul cărții, alături de bibliografia vastă folosită pentru scrierea volumului și o listă suplimentară de lecturi pe teme similare sau corelate. Nu știu voi ce credeți, dar mie asta îmi dă încredere că ceea ce am citit nu este produsul de marketing al unei actrițe, ci mai mult: o încercare de a veni în ajutorul femeilor care adesea nu știu încotro s-o ia când se văd copleșită de o mulțime de stări rele care au venit parcă de nicăieri.

Introducerea se ocupă de chestiile de bază despre menopauză: ce înseamnă și care sunt cele mai frecvente simptome de la bufeuri la probleme cu tractul intestinal. Apoi urmează un capitol în care Naomi își spune povestea infertilității. Mi se pare just ca să fie unul dintre primele capitole, pentru că el explorează o problemă foarte serioasă (și mai ales soluțiile) pe care o pot avea femeile care (ca și ea) se confruntă mai devreme decât este de așteptat cu menopauza. Okay, inevitabil o să accepți situația așa cum e, faptul că tu nu mai ești tocmai tu, dar poate totuși vrei copii, ce faci? 

În capitolele următoare sunt luate pe rând și la rost, inclusiv în discuții punctuale cu medici și specialiști principalele probleme asociate pre/menopauzei – tulburări de libido, rușinea pentru schimbările corporale, tulburările psihice (anxietate, panică, depresie etc), cele de ordin neurologic dermatologic sau tulburări de somn. Deopotrivă cu o serie de capitole practice care abordează teme, nu la fel de serioase, dar nici neglijabile, de pildă cum să faci față provocărilor de la muncă și de acasă în acest context, nutriția și sportul, raportul cu propriul corp, vestimentație și alte chestiuni practice.

Evident că fiecare cititoare 40 +, în funcție de problemele cu care s-a confruntat, o să găsească mai valoroase anumite capitole. Eu am aflat câte ceva nou din fiecare dintre ele, deși menopauza mă ocupă și preocupă de câțiva ani, tot mai învăț lucruri uimitoare. Inclusiv câteva trucuri pentru un tranzit intestinal mai bun (testate deja, funcționează, ura!). Sau un altul care m-a impresionat: cum afli doar folosind un centimetru ce risc de boli cardiace sau anevrism ai în următorii ani. Căci indicele de masă corporală a expirat și nu mai este reperul după care ar trebui să ne ghidăm, ca să știm care este greutatea optimă pentru o sănătate asemenea. Un alt lucru pe care nu mă așteptam să-l fi aflat din cartea asta e că problemele urinare, pe care unele dintre noi le au după vârsta de 45-50 de ani sunt și ele corelate cu menopauza și trebuie luate în seamă. Lucrurile care ne jenează, rup ritmul, reconfigurează obiceiurile corporale nu sunt “observații” subiective despre ceva tranzitoriu, ci posibile semne ale unor probleme de sănătate serioase, reale.

PROMOȚIILE ZILEI
	Târgul cadourilor de Paști – 78%
	-40% Idei de cadouri de Paște
	Chilipir de primăvară – 50 – 80%
	Reduceri ELEFANTastice – 70%
	Pregătiri pentru Paște – 30%
	Noaptea devoratorilor de cărți – 85%

Și pentru că scriam mai sus despre boli cardiace. Aici este punctul nevralgic al cărții lui Naomi, care nu are un capitol dedicat problemelor de inimă, care apar ca urmare a dezechilibrelor hormonale frecvente. Pentru cititoarele care simt că inima le cam trădează un pic (palpitații*, aritmii, “fluturări” în gât) sau au senzații de amețeală corelate cu uscăciunea gurii și buzelor, pe care nu le pot explica sau identifica. Cumpărați-vă un tensiometru și monitorizați corect tensiunea (preferabil dimineața, nu după efort, nu după stres).

Hipertensiunea arterială este supranumită și ucigașul tăcut pentru că mulți oameni trăiesc cu ea ani de zile, fără să fie conștienți. Corpul omenesc are într-adevăr capacitatea extraordinară de a-și face propriile reglaje, inclusiv ale tensiunii și le face zi de zi. Însă efectele fluctuațiilor de tensiune rămân și produc la rândul lor alte efecte – nici unul dorit.

Pentru mine “Șefa la menopauză” a fost deopotrivă o lectură revelatoare și una care mi-a dat, pentru o vreme, o prietenă cum n-am avut, din păcate, în acești ani – care să trăiască simultan cu mine acest anotimp nu chiar generos sau măcar să-mi dea circumstanțele atunci când am fost orice dar nu minunată, având în vedere turbulențele care nu depind(-eau) de voința sau putința mea.

Pentru orice femeie, cel mai important lucru pe care îl va afla din carte este că terapia de substituție hormonală trebuie luată în considerare, atunci când stările rele încep să rupă prea mult din calitatea vieții – a somnului, a capacității de muncă, a sexului, a funcției cardiace sau renale etc. Ea are pentru multe femei, încă tinere, riscuri mai mici și mai puțin importante în comparație cu beneficiile semnificative pe care le aduce într-un organism incapabil de reglaj hormonal.

Nu mi se pare deloc puțin, într-o țară destul de conservatoare în care femeile încă-și dau ochii peste cap atunci când aud de “hormoni” – deși dacă le ceri detalii nu știu să-ți explice foarte clar de unde sau de când datează informațiile pe care își fondează opiniile, dacă mai sunt sau au fost vreodată reale. Nu prea sunt. Rezultatele faimosului și anticului studiu care a băgat frica în neamul feminin au fost comunicate total greșit și au declanșat o paranoia ilegitimă care încă se traduce în sută de mii de femei care refuză terapie hormonală fără să știe că altfel își refuză o stare de sănătate mai bună și o viață mai bună. Citiți aproape totul despre asta în “Șefa la menopauză”

Dă-i înainte cu Răsfoiala

INEDIT ZYX Books lansează campania „Cartea în așteptare”, în cafenelele bucureștene

NOUTĂȚI Biografia lui Patrick Stewart, o traducere în premieră din Stephen King și ultima carte de Julian Barnes printre noile titluri Nemira

ȘTIRI Julian Barnes și-a spus toate poveștile. La 80 de ani, scriitorul își anunță retragerea.