Scriitorul turc Burhan Sönmez este noul preşedinte PEN Internaţional

Scriitorul turc Burhan Sönmez a fost ales preşedinte al PEN International, la congresul dedicat aniversării de 100 de ani de la înfiinţarea organizației. În discursul de acceptare, autorul de origine kurdă a subliniat viziunea PEN International, spunând că instituția este:

„un susținător al liberei exprimări și un refugiu pentru scriitorii expuși riscului, un cămin pentru toți scriitorii, inclusiv scriitori tineri sau cei din comunități asuprite”.

La conducerea PEN International s-au succedat, în timp, nume ca H. G. Wells, Arthur Miller, Mario Vargas Llosa și Heinrich Böll, iar în prezent, printre vicepreşedinţi, se află scriitori renumiți precum Margaret Atwood, Svetlana Alexievich, Orhan Pamuk sau J. M. Coetzee.

Fondat la 5 octombrie 1921, la Londra, de către scriitoarea britanică Catherine Amy Dawson Scott și laureatul Premiului Nobel John Galsworthy, PEN International are astăzi 150 filiale în 115 ţări. Organizația luptă pentru libertatea de exprimare şi susţine literatura lipsită de frontiere, ca spaţiu comun, care să-i apropie pe oameni, chiar şi în vremuri de frământări politice internaţionale.

Jacques Roumain, Ludwig Renn, Federico García Lorca și Arthur Koestler sunt primii scriitori condamnați la închisoare pentru care organizația a desfășurat campanii de conștientizare. Câteva momente-cheie ale istoriei PEN Internațional au fost reprezentate de crearea comitetelor “Scriitori în închisoare”, “Drepturi pentru traducere și lingvistică”, “Scriitori pentru pace” și “Femei scriitoare”.

Despre Burhan Sönmez, noul președinte PEN Internațional

Burhan Sönmez, una dintre cele mai importante voci ale literaturii contemporane, scriitor ale cărui cărți au fost traduse în 42 de limbi, își împarte viața între Cambridge și Istanbul, după ce, vreme de un deceniu, a fost nevoit să trăiască în exil.

Născut în Turcia, Burhan Sönmez a studiat dreptul, în anii de după lovitura de stat militară din 1980. Membru al Societății pentru Drepturile Omului (IHD) și fondator al Fundației pentru Cercetare Socială, Cultură și Artă (TAKSAV), a fost arestat și torturat pentru organizarea primei acțiuni studențești în timpul legii marțiale. Interogatoriul a avut loc la sediul poliției din Istanbul Gayrettepe, centru de tortură recunoscut.

În calitate de avocat care administra cazuri de drepturile omului, scriitorul a devenit ținta hărțuirii poliției și autorităților judiciare, ceea ce l-a determinat să plece în exil în Regatul Unit al Marii Britanii. Acolo a primit tratament, pe termen lung, cu sprijinul organizației britanice Freedom from Torture.

În acest timp, Sönmez a început să scrie romane, inspirate de poveștile tradiționale pe care le-a auzit în copilăria petrecută într-un sat îndepărtat din centrul Turciei. Primul său roman, Kuzey (Miazănoapte), a apărut în 2009, urmat în 2011 de Masumlar (Păcate și inocenți), titlu distins cu Sedat Simavi, unul dintre cele mai prețioase premii literare din Turcia. Cel de-al treilea roman al său, de factură autobiografică, Istanbul, Istanbul, i-a adus Premiul EBRD pentru Literatură în 2018. Labirint, cel de-al patrulea roman, a fost publicat în același an.

Primăvara aceasta, în colecția Anansi. World Fiction i-a fost tradus romanul Labirint, povestea unui cântăreț de blues care încearcă să se sinucidă aruncându-se de pe Podul Bosfor, însă se trezește în spital, fără a-și mai aminti de ce-a vrut să-și ia viața. Are doar amintiri disparate, fără legătură cu persoana lui și situate foarte vag în timp. Știe ca Imperiul Otoman s-a prăbușit și că ultimul sultan a murit, dar n-are idee când s-au întâmplat aceste lucruri. Mintea lui e ca un labirint prin încrengăturile căruia rătăcește neajutorat în căutarea ieșirii.

Despre romanul, apărut în traducerea din limba turcă a lui Adal Hanzade, autorul a mărturisi că în scrierea lui a fost influențat de evenimentele politice la care a luat parte:

„Cartea poate fi citită atât ca o reflectare a rolului memoriei în identitatea personală, cât și ca o alegorie a ceea ce se întâmplă dacă o societate își pierde legătura cu trecutul său – sau o amintește doar ca istorie.

Soluțiile morale sunt valide pentru indivizi, nu pentru mase. Ce vrem să devenim? Un individ sau o piesă într-o mulțime? Soluțiile morale nu sunt menite să rezolve probleme, ele sunt pentru noi, ca indivizi, doar teste care dau măsura calității umane”, a spus scriitorul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: