RECENZIE Proiectul Decameronul, 29 de povestiri noi din pandemie

Ficțiune, povestiri, pandemie

Evaluare: 5 din 5.

Când am scris anul trecut despre Proiectul Decameronul. 29 de povestiri noi din pandemie, lansat de New York Times Magazine, mi-am imaginat că va ieși o carte bună, dar nu mi-am imaginat cât de mult îmi va plăcea. Am început anul de cititoare cu Anthony Doerr și Cloud Cuckoo Land, un roman fantastic, la propriu și la figurat, care mi-a lăsat impresia că poate să surclaseze orice altă lectură din 2022. Dar uite cum se duce deja pe locul doi, împins de acest cor de voci deosebite din Decameronul nou.

Ultimii doi ani au schimbat aproape totul în viața mea – de la ce și de ce muncesc la cum arată azi, față de 2019, familia mea. Pandemia a schimbat aproape totul. Sub presiunea izolării de oameni, am simțit “obligația” de a căuta în mine și nu în afara mea, la ceilalți, inspirație, putere, curaj, speranță. Poate de aceea tind să vorbesc despre Proiectul Decameronul cu multă emoție (bună, constructivă, deschizătoare de ochi și drumuri noi), cu mai multă decât un alt cititor, unul care a trecut prin acești doi ani ca și cum pandemia nu ar fi existat. Da, există oameni atât de puternici (senini?). Posibil să fie mai mulți decât am crede noi, cei mai sensibili la durere.

librex.ro

Proiectul Decameronul. 29 de povestiri noi din pandemie cu oameni ca tine și ca mine

Dacă ești un cititor tânăr, este posibil să nu fi auzit despre Decameronul original. Boccaccio l-a scris cu patru sute de ani în urmă adunând la un loc povestirile din volum sub pretextul unui grup de zece prieteni care fug de ciuma din Florența și se carantinează într-o casă din afara orașului, unde își spun unii altora povești, ca să treacă timpul și frica. Urmând exemplul autorului italian, New York Times Magazin a invitat 29 de autori din întreaga lume să scrie câte o povestire nouă pentru acest volum al memoriei colective a ultimilor doi ani, trăiți sub imperiul amenințării morții, într-un război silențios cu un inamic nevăzut și necruțător cu cei mai slabi.

Pluralitatea vocilor care povestesc despre cum ne-am petrecut pandemia – fiecare cu propria experiență de viață și literatură, cu propria viziune asupra fricii și morții, cu propriile deznădejdi și nădejdi – face din Proiectul Decameronul. 29 de povestiri noi din pandemie un veritabil memorial literar. Un muzeu textual plin de figuri, simboluri, imagini și filme mișcătoare ale celor doi ani în care lumea s-a oprit în loc pentru o vreme, apoi a pornit, apoi iar s-a oprit și tot așa, la aproape infinit. Iar noi o dată cu ea, am stat, ne-am înfricoșat, apoi ne-am îmbărbătat și am luat-o iar de la capăt, ca și cum virusul ar fi fost ceva normal, ca și cum urma să piară – pentru că va pieri.

Poveștile sunt atât de frumoase și atât de diferite una față de cealaltă, încât îți lasă sentimentul că sari dintr-o carte în alta, toate cu același subiect (cum mi-am petrecut apocalipsa), însă niciuna asemenea celei dinaintea ei. Una e plină de melancolie, alta detașată de parcă toate cele trăite sunt istoria altcuiva, una despre dragoste, alta despre supraviețuire, una mai scurtă, alta mai generoasă și tot așa până la final unde ne așteaptă cea mai mândră. (SPOILER) Cea care reamintește că oricum am fi ales (am putut să alegem) să trăim acești doi ani – cu seninătate, cu frică, cu mască sau fără, cu umor sau oboseală nesfârșită, ca pe o ocazie de a inventa o afacere provizorie, ca pe un loc de liniște, ca pe un an sabatic, sunt ani în care unii dintre noi au pierit în chinuri teribil de imaginat, departe de tot ce au iubit. E bine să nu uităm, să nu-i uităm pe cei care nu mai sunt, cei care nu au scăpat să povestească…

Este un volum excepțional, pentru că este o reprezentare a întregii umanități care se confruntă pretutindeni cu o încercare teribilă, aproape imposibil de imaginat în ficțiune, o încercare tulburător de reală și violentă în realismul ei, care ne-a făcut conștienți că, în fața morții, suntem (aproape) egali, care ne-a arătat că putem fi solidari și dacă nu suntem împreună și putem fi împreună, dar să nu ne vedem, auzim, simțim, atingem. Indiferent cine și cum ești tu, cititorule, îți vei regăsi perechea, geamănul între aceste personaje din Proiectul Decameronul. Citind, îți vei scrie povestea, așa cum a spus, atât de frumos, scriitoarea Simona Popescu într-un interviu („uneori cititul devine scris„). Vei scrie cu propriile cuvinte, împărtășite de scriitorul care simte ca tine, cum ai trăit, ce ai simțit, unde ți-a venit să cauți alinare și cum te-ai regăsit.

farmec.ro - Livrăm frumusețe!

Câteva fragmente din Proiectul Decameronul

Dacă nu te-am convins că Proiectul Decameronul este deja parte din cine ești, uite câteva fragmente la care am îndoit colțul paginii, fiindcă vreau să mi le aduc aminte și peste câțiva ani. Atunci când ideea că a fost o dată o pandemie va fi atât de veche și de îndepărtată de inima mea, încât îmi va veni greu să cred că am trăit odată cu impresia că o bilă (verde cu țepi?) minusculă și moartă m-ar putea desființa.

Te-ai întors în izolare și acolo ai fost în general la adăpost de riscurile înfruntate de oamenii de la oraș, atât de aproape unii de alții. Dar, după cursă, ai terminat-o cu alergatul. Lumea a pus frâna cu scrâșnete și la fel de brusc s-a oprit și optimismul care credeai despre ea că merită tot efortul, că e ceva pentru care ai de ce să muncești. Când monștrii bătrâni și cărunți de la vârf aruncau firimituri și se înfruptau din platoul cu incredibile pachete de stimulente, simțeai nevoia maladivă de a pune stop și de a sta să te uiți cum se mistuie totul, cum își pierde răsuflarea. Cu atâția analiștii trăncănitori de trăncăneli nespunând mai nimic tot ce puteai să faci era să stai și să te uiți, și asta-i tot ce ai și făcut, tot ce ai simțit că poți face, ceea ce-ți dădea senzația că faci totuși ceva, chiar dacă nu făceai nimic, să stai și să te uiți, să asculți, să citești știrile de parcă din ele ar putea răsări ceva nou și mai bun, nu doar alți morți, chiar dacă ai crezut că moartea ar putea însemna că monștrii bătrâni și cărunți vor suferi, dar n-a fost așa și s-a dovedit că suferă aceeași oameni care au suferit dintotdeauna ca să-și primească porcii tainul și, mai mult de atât, lături care nici nu le mai trebuiau, un nivel al lăcomiei ce depășea nevoia într-o măsură pe care nici măcar nu o puteai concepe. Totul în numele libertății.

Tommy Orange, Echipa

Beverly instituise un sistem de raționalizare strict. Porția zilnică de înghețată era sărăcăcioasă: pentru fiecare persoană din casă, câte o cupă pe seară. Cealaltă variantă era să termine înghețata imediat și să rămână fără niciun strop, așa că restul familiei acceptă soluția aceasta ca fiind cea mai bună, chiar dacă era una tristă. Seară de seară, timp de o săptămână, familia se adună în living să mănânce un căuș de înghețată, apăsată de sentimentul privațiuni. Dintre toți Ellie vociferase cel mai mult exprimându-și în starea în fața unei asemenea situații. Acum însă familia vedea că Beverly stă în prag ținând un castron în mâini.

– Asta ce naiba mai e? întrebă Ellie.

– O inovație, răspunse Beverly.

În castron, o cupă de înghețată presărată cu așchii de gheață stătea pe un morman de gheață sfărâmată. Beverly le-a povestit că obținuse gheața sfărâmată umplând o pungă de plastic cu cuburi de gheață din congelator și lovind o vreme cuburile cu ciocanul de cauciuc. […]

– Eu îi zic înghețată înghețată, spuse Beverly.

Numărul de pasageri scăzuse săptămânal cu 63% față de februarie. Continuau să urce adolescenți, nepăsători în aroganța lor și veșnic în călduri, tratând autobuzul municipal ca pe un sexpress – explicația lui Teak. (Ei îi sunase de parcă ar fi fost puțin gelos. Teak era un singuratic, la fel ca ea.) Valery stătuse cu ochii pe două fete cu figuri angelice, așezate în spate, care își trăseseră măștile în jos de pe gură, ca să se mozolească. Nu-și doreau moartea; își doreau viața într-un mod excesiv, ceea ce le conducea către acela sfârșit. Pe puștanii ăștia nu-i puteai convinge că sunt vulnerabili la vreo amenințare mai mare decât virusul mortal al singurătății.

Karen Russel, Autobuzul 19, Woodstock – Glisan

Caută diverse lucruri:

Harry și William meghan și kate Meghan și Kate conflict NFC situația la zi

Își pun întrebări

ar trebui să mă tem cât de mult ar trebui să mă tem

Își pun întrebări: Ce este coronavirus, corona virus ce este. Idei petrecere Oscar. Starea Nației. Starea Nației la ce oră. Super Bowl pronosticuri. Sos de fasole foarte picant. Sos de fasole nu foarte picant. Se întreabă dacă ar trebui să le fie frică, dar le este deja.

Au tipare. Săptămâni. Planul estivale. Moduri de a face anumite lucruri. Nu-și dau seama cum ar fi posibil să renunțe la toate acestea.

Au slăbiciuni. Au nevoie unii de alții. Le place să fie în preajma altora. Produc zgomote. Deschid gurile și împing aerul în jur și produc zgomote unii către alții. Ha ha ha e un zgomot. Mulțumesc e un zgomot. Ai văzut aia cu Megan și Harry e un zgomot.

Charles Yu, Sisteme

Răscoliră rafturile în căutare de distracții. Apartamentul scârțâia sub un munte de cărți uzată, dar respectabilă, în poloneză și în franceză, poezii de Milosz, Szymborska, Bruno Schulz, Simon Weil, un surprinzător sortiment de strategie militară, medicina chinezească și istoria cartografiei. Pierdură ore întregi, dându-se e bătuți în fața realității că, după ani de frenezie academică în New York, ajunseseră să-și dorească așa ceva. Încordarea aceasta îi tulbura și-i incita, la fel cum se întâmplase cu decenii în urmă. O purtau cu ei, fragilă și vie ca un pește prins, prin nou descoperita plictiseală a zilelor.

Dina Nayeri, Pivnița

librex.ro

Articolul conține linkuri către librării online. Prin accesarea lor și plasarea unei comenzi, susțineți activitatea Răsfoiala.com generând un comision. Acest lucru nu modifică prețul produselor comandate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: