RECENZIE Țara celorlalți, Leïla Slimani

Ficțiune, Saga de familie, Dragoste

Evaluare: 4 din 5.

Am început Țara celorlalți, de Leïla Slimani, curioasă despre Marocul nevăzut, promis de autoare în prezentarea cărții. Voiam să călătoresc printre localnici, prin poveste, acolo unde nu ajung prea des străinii sau turiștii, într-o gospodărie tradițională, să aflu cum se poartă, ce își spun, ce mănâncă, ce obiceiuri le conduc programul zilnic, cu cine și de ce se căsătoresc și așa mai departe.

Am aflat toate acestea, dar și ceva în plus. Am aflat ce se întâmplă atunci când o europeancă, mai precis o franțuzoaică școlită lasă tot ce știa despre viață în urmă și o ia de la capăt, de voie, dar mai mult de nevoie la un alt capăt de lume, unul în care femeile nu citesc, nu dansează, nu fac prezența în societate și, mai ales, nu participă la ea.

Ca anecdotă, bunica lui Slimani a fost o alsaciană, Anne Dhobb, care s-a căsătorit cu un soldat marocan. Împreună au construit o fermă de fructe lângă Meknes. Anne Dhobb și-a publicat propriile memorii în Maroc, în 2004.

libris.ro

Maroc, o țară minunată! Pentru ceilalți.

Țara celorlalți spune povestea lui Mathilde și a lui Amin, doi tineri care se îndrăgostesc și căsătoresc fulgerător, în Franța, pe finalul celui de-al doilea război mondial. Sedusă de frumosul soldat marocan, atât de exotic și diferit de plictisitorii bărbați din lumea ei, franțuzoaica pleacă spre țara lui de baștină, convinsă că acela este tărâmul pentru povești fericite. Ah, ce romantic, ce destin fantastic o așteaptă!

Ajunsă în Meknes, locul unde trăiește familia lui Amin și unde vor sta o vreme înainte de a pleca spre ferma care le va fi cămin, Mathilde începe încetișor să se dezmeticească. Acesta nu e Pământul Făgăduinței, ba chiar este destul de departe de el. Pasiunea care i-a adus aici începe să se clatine sub privirile obtuze ale soacrei și ale tuturor celorlalți și în realitatea imediată a unui viitor deloc fantastic. Rasismul este aici la el acasă, iar sărăcia bate insistent la ușa lor.

Partea mea favorită din romanul Leïlei Slimani aceasta a fost – cea despre dezvrăjire. Imaginea Mathildei deziluzionate care înțelege că (poate) a făcut o greșeală, s-a grăbit cu această căsătorie sau cu această plecare pe un alt continent, unul neprietenos, în țara altcuiva, dar refuză să-și asume public adevărul. Sau poate înțelegând că vin vremuri grele, se ascunde provizoriu în refugiul ficțiunii prin scris. Înțelege, dar în loc să accepte, inventează o poveste în care totul merge ca în visele ei, prin scrisori mincinoase pe care le trimite tatălui și surorii sale. Sunt înduioșătoare crâmpeiele de intimitate profundă în care o vedem pe biata fată scriind către ai ei. Deși cere mult mai mult timp și efort decât să scrie scurt – ajutor!, Mathilde se delasă acestei fantezii a soțului ideal, căminului perfect și a țării primitoare. E mai bine decât să se recunoască așa cum e – o tânără soție nefericită.

lensa.ro

A cui e țara celorlați?

Țara celorlalți face atâtea trimiteri câte ești pregătit (dispus, educat, dornic) să primești. Pentru Mathilde, Marocul este țara celorlalți, respectiv a celor născuți acolo, oamenii de altă culoare – la propriu și la figurat – a căror identitate, limbă, religie și obiceiuri nu le împărtășește. Pe măsură ce viața ei așa cum o știa se dizolvă și face loc prezentului și acestei noi Mathilde, una care păstrează ceva din propria istorie, însă crește și într-o altă femeie, cea care se adaptează așteptărilor soțului și familiei lui, țara celorlalți este țara bărbaților – aceste ființe binecuvântate care au cercurile lor sociale separate, tabieturile și drepturile lor, inaccesibile femeilor. Tot o țară a celorlalți devine și propria comunitate de expați francezi care o respinge pentru că a ales metisajul. Matilde, franțuzoaică din naștere și marocană după locul în care trăiește, nu (mai) aparține niciuneia dintre ele.

Fiica ei, Aicha, va moșteni statutul dizgrației, viața în țara celorlalți și mai rău de atât. Culoarea pielii și cârlionții îi vor trăda prompt originea mixtă și-i vor transforma copilăria într-un chin al integrării într-o lume în care termenul multicultural încă nu a fost popularizat – nici vorbă de asimilat. Și știm foarte bine, copiii pot fi mai cruzi decât adulții cu cei pe care nu-i percep ca egali ai lor.

O țară a celorlalți există și pentru sora mai mică a lui Amin, Selma, care n-are astâmpăr și caută cu prea multă înfrigurare dragostea și libertatea de a alege dragostea. Va cunoaște țara bărbaților francezi care abia așteaptă să cunoască o fată ciocolatie (și apoi să-și vadă de femeile lor albe ca laptele) și pe cea a bărbaților ciocolatii care acceptă fete naive și pe viitorii lor copii mai devreme procreați.

floria.ro

Și pentru Amin există câteva țări străine. Există țara bărbaților care s-au căsătorit la ei acasă, cu femei ale locului, cumsecade, nu cu venetice care te însoțesc seara în oraș să bea ceva (Doamne păzește!), care vor să meargă în vacanțe și să practice medicina. Există deci și țara soției, care își face apariția la el în țară ori de câte ori Mathilde se poartă așa cum a fost educată să o facă – cu încredere în sine și cu dorința de a descoperi, de a crea, de a se autodepăși. Pentru bietul Amin, deși privilegiat la el acasă de rasă și sex, există și o țară a celorlalți fermieri în care se tot chinuie să ajungă, însă îi lipsesc atât flerul pentru rodul pământului și un ajutor de nădejde.

Poate singurul reproș pe care i l-aș face autoarei este că, pe măsură ce cunoaștem toate aceste țări ale celorlalți, lumi ale celorlalți, lumi închise în care poți intra, dar nu poți pătrunde, în care ești primit, dar nu acceptat, în care supraviețuiești, dar nu trăiești din plin, povestea Mathildei începe să se rarefieze. N-am putea însă afla altfel despre Amin și despre Selma, despre Aicha, care preia povestea și stigmatul mamei și o duce în altă dimensiune și despre unchiul ei, care are și el câteva țări de dărâmat și reclădit. Nu i-aș zice totuși chiar reproș, mai degrabă… întrebare. Leïla, ce și cui mai scrie Mathilde?

Fiind doar prima carte dintr-o trilogie, sper să-mi răspundă curând.

Salutări, răsfoitori!

Articolul conține bannere publicitare, butoane și linkuri către librării online. Prin accesarea lor și plasarea unei comenzi, ne ajutați să scriem zilnic despre educație, carte și lectură și să vă aducem cele mai noi vești din lumea culturală și literatura universală. Plasarea comenzii via Răsfoiala nu modifică prețul produselor comandate.

lensa.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: