Mario Vargas Llosa a fost invitat să devină membru al Academiei Franceze, unul dintre așa-numiții Immortels (Nemuritorii). El este primul membru al prestigioasei instituții care nu a publicat nicio carte în limba franceză. În tinerețe, scriitorul a petrecut câțiva ani în Franța, unde a lucrat ca profesor universitar și jurnalist la France Press.
Datorez Franței și culturii franceze lecții de neuitat, de exemplu pe aceea că literatura este atât o vocație, cât și o disciplină, o meserie, o încăpățânare. Am trăit acolo când Sartre și Camus trăiau și scriau, în anii lui Ionesco, Beckett, Bataille și Cioran, în anii descoperirii teatrului lui Brecht și a filmelor lui Ingmar Bergman, a Teatrului Național Popular al lui Jean Vilar și a Odéonului lui Jean-Louis Barrault, ai lui Nouvelle Vague și Nouveau Roman și a discursurilor, frumoaselor piese literare ale lui André Malraux și ceea ce poate a fost cel mai teatral spectacol din Europa în acea perioadă, conferințele de presă și tunetele olimpiene ale generalului de Gaulle. Dar poate că cel mai mult îi sunt recunoscător Franței pentru descoperirea Americii Latine. Acolo am învățat că Peru făcea parte dintr-o comunitate vastă, unită de istorie, geografie, probleme sociale și politice, un anume fel de a fi și delicioasa limbă pe care o vorbeam și o scriam.
Mario VARGAS LLOSA, fragment din discursul Nobel
Laureatul Nobel pentru Literatură a fost recent consacrat între clasicii Gallimard
În 2010, Vargas Llosa a fost distins cu Premiul Nobel pentru literatură, pentru
„Cartografierea structurilor puterii, pentru imaginile sale pătrunzătoare, care vorbesc despre rezistența individului, revolta și eșecul său“.
În discusul de acceptare a premiului scriitorul peruan mărturisea:
Lectura mi-a transformat visele în viață și viața în vise și a pus universul literaturii la îndemâna băiatului care am fost odată. Mama mi-a spus că primele lucruri pe care le-am scris au fost continuări ale poveștilor pe care le citeam, pentru că mă întrista când se încheiau sau pentru că voiam să le schimb finalul. Și poate că asta este ceea ce mi-am petrecut viața fără să-mi dau seama: prelungirea în timp, pe măsură ce am crescut, m-am maturizat și am îmbătrânit, a poveștilor care mi-au umplut copilăria de exaltare și aventuri.
Primirea lui Mario Vargas Llosa între membrii Academiei Franceze este cea mai recentă recunoaștere acordată scriitorului a cărui operă a fost recent inclusă în colecția de clasici „La Pléiade“, publicată de celebra editură Gallimard.
Autoritarismul latino – american care a marcat istoria recentă a țărilor din America de Sud a reprezentat sursa de inspirație pentru romanele sale Conversație la catedrală, Cinci colțuri, Sărbătoarea țapului și Vremuri grele. Feminista Flora Tristán și pictorul Paul Gaugain sau diplomatul Roger Casement sunt personalitățile cărora Vargas Llosa le-a salvat existența și memoria în romanele sale Paradisul de după colț și Visul celtului.
Cititorii din întreaga lume l-au îndrăgit însă mai ales pentru fabuloasele povești de dragoste, unele inspirate chiar de propria viață. Mătușa Julia și condeierul, unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale, la concurență cu Rătăcirile fetei nesăbuite, transpune în ficțiune idila cu mătușa sa Julia Urquidi Illanes, cea care i-a devenit mai apoi soție și care, la rândul ei, a publicat o carte despre relația lor intitulată Ce n-a spus Varguitas.
Romanul său de debut a făcut vâlvă la momentul apariției datorită criticii aduse mecanismelor opresive ale puterii și i-a adus consacrarea internațională. Orașul și câinii este deopotrivă un omagiu adus lui Jean Paul Sartre – pe care autorul îl citează la începutul fiecărui capitol – și evocă experiența de elev al liceului militar. Cititorii sunt martorii progresului țării, dar și ai obstacolelor întâmpinate, în compania omniprezentului sergent Lituma, personaj care reapare în mai multe romane care au ca temă viața în Peru.
Mario Vargas Llosa a mai scris povestiri și piese de teatru, însă volumele de eseuri ale căror teme predilecte sunt literatura, cultura și politica i-au adus consacrarea ca gânditor al epocii contemporane. Printre cele mai recent publicate la noi este volumul Două singurătăți. Despre roman în America Latină, Mario Vargas Llosa în dialog cu Gabriel Garcia Marquez.
De-a lungul carierei, scriitorul peruan a primit peste șaizeci de premii literare și distincții onorifice, inclusiv din partea României. În 2005, cu prilejul lansării a două dintre volumele sale la București, i-a fost acordat premiul Ovidius, de către Uniunea Scriitorilor.
Răsfoiala 