Milan Kundera, unul dintre cei mai valoroși autori ai spațiului european, a murit la vârsta de 94 de ani după o lungă suferință, a anunțat în această dimineață televiziunea cehă, citată de Le Figaro.

Despre Milan Kundera, viața și opera

Născut la 1 aprilie 1929 la Brno, în Cehoslovacia, fiu al unui muzicolog și pianist, Kundera și-a făcut debutul în cariera literară ca poet. Scrierile sale reflectă pasiunea pentru literatură și deopotrivă istoria unui secol care a văzut comunismul prăbușindu-se după ce a dominat conștiințele unei mari părți a intelectualității europene.

Milan Kundera a publicat primul său roman, Gluma, în 1967. Lăudat de Louis Aragon, care a scris prefața cărții („consider acest roman o operă majoră”), Gluma explorează, prin intermediul destinelor unor personaje una dintre temele care vor reveni adesea în opera sa – confruntarea dintre viața intimă a individului, natura sa evazivă și iluziile unei ideologii colective, cum a fost comunismul stalinist.

Comunist entuziast în tinerețe, Kundera s-a înscris în partid după ce acesta a preluat puterea în Cehoslovacia, în urma celui de-al Doilea Război Mondial. În scurt timp, scriitorul va conștientiza impostura socialismului regimului autoritar și nivelator, pe care îl va descrie mai târziu drept kitsch. Deziluzia sa este redată în Gluma, prin povestea tânărului Ludvik, exclus din partid pentru că a scris pe o carte poștală trimisă unui prieten:

„Optimismul este opiul omenirii. O minte sănătoasă miroase a rahat. Trăiască Troțki!”.

Pentru Kundera, care a repetat motivul deziluziei care eliberează în toate romanele sale, kitsch-ul este tendința universală de a înfrumuseța condiția umană și de a-i nega dimensiunea tragică – pentru a o face suportabilă.

„Am fost și eu în cerc. Era în 1948, comuniștii tocmai triumfaseră în țara mea și mă țineam de mână cu alți studenți comuniști. Apoi, într-o zi, am spus ceva ce nu era în regulă, am fost dat afară din partid și a trebuit să părăsesc cercul”,

scrie în Cartea râsului și a uitării, primul dintre romanele sale publicate în Franța, în 1979.

Exclus din partid în 1956, Kundera a fost reintegrat doar pentru de a fi exclus definitiv în 1970, după participarea la Primăvara de la Praga din 1968. La acea vreme, Kundera era membru al Uniunii Scriitorilor și a luat parte la opoziția față de regimul impus de sovietici.

După ce a publicat Iubiri caraghioase (1971, citește recenzia), Valsul de adio (1976) și Viața e în altă parte (1973), pentru care a fost distins cu Prix Médicis étranger, Kundera a declarat că nu mai vrea să scrie.

Viața și ușurătatea ei, la Paris

Admiratorii și prietenii săi l-au convins să continue și l-au chemat în Franța în 1975. A predat la Universitatea din Rennes, iar în 1981 François Mitterrand i-a acordat cetățenia franceză – în același timp cu Julio Cortazar.

În scurt timp, Kundera se stabilește la Paris. În 1984, s-a bucurat de un succes uriaș cu Insuportabila ușurătate a ființei, roman care explorează conflictul între dorința de autenticitate și luciditate. Cum putem iubi fără să fim păcăliți, de noi înșine sau de ceilalți?

Libertinajul și romantismul sunt opțiunile între care trăiesc personajele din majoritatea ficțiunilor sale. Influențat de autori care resping certitudinile, precum Kafka, Musil și Gombrowicz, Kundera preia și de spiritul Franței secolului XVIII, apreciindu-l pe Diderot, pe care îl omagiază în piesa Jacques et son maitre, publicată în 1981.

Romanele lui Kundera sunt toate impregnate de sentimentul irelevanței, fără a ceda însă deznădejdii. Iubirea autentică există, ne arată într-unul dintre ultimele sale romane, Identitate (2003), dar este asceză spirituală și poate fi și artă.

---

În timp ce opera sa a fost apreciată de mari scriitori, precum Philip Roth și John Updike, și susținută în Franța de Philippe Sollers, Alain Finkielkraut și Bernard Henri Levy, unii critici au deplâns „cotitura franceză” a lui Kundera și consideră că cărțile sale au devenit prea îmbibate de retorică.

Milan Kundera credea că romanul este o artă totală, care poate încorpora o varietate de forme, inclusiv eseuri, teatru și filosofie. În romanul său Nemurirea, publicat în 1990, el i-a pus în dialog pe Goethe și Hemingway.

În 1993 a publicat La lenteur / Lentoarea un roman în care analizează cu ironie spiritul contemporan care glorifică viteza și cultul zgomotos al noutății de dragul noutății.

Milan Kundera a câștigat numeroase premii literare, printre care Grand Prix de littérature de l’Académie française în 2001, Premiul Mondial Cino Del Duca în 2009 și Prix de la Bibliothèque nationale de France în 2012. A fost reabilitat în Cehia, care i-a redat naționalitatea în 2019. În 1991, romanul său Gluma a fost reeditat la Praga. Kundera a cerut ca drepturile sale de autor să fie folosite pentru a se publica Céline în limba cehă.