Weekend de poezie pe 28 și 29 iulie 2023 – Muzeul Național al Literaturii Române din București, Discuția secretă, Moara de hârtie (Comana) și Departamentul pentru Relații Interetnice organizează cea de-a opta ediție a Festivalului „Gellu Naum”, coordonat de scriitoarea Simona Popescu.

Festivalul reunește poeți apropiați de scrierile lui Gellu Naum

La primele șapte ediţii, organizate în preajma zilei de 1 august, data naşterii lui Gellu Naum, au participat peste 100 de poeţi români şi străini. Festivalul din acest an se va desfășura pe parcursul a două zile, la București și la Comana.

Evenimentul aduce laolaltă poeți contemporani, apropiați de Gellu Naum și de scrierile sale, prin cele mai diverse forme: Katja Grcić (Croația), Sebastian Reichmann (Franța), William Totok și Ernest Wichner (Germania), Ștefan Baghiu, Péter Demény, Bogdan Ghiu, Karácsonyi Zsolt, Kata Győrfi, Cătălin Lazurca, Mihók Tamás, Cosmina Moroșan, Sántha Attila, Dan Stanciu, Szántai János, Iulian Tănase, Alex Văsieș (România).

Prima zi a festivalului, 28 iulie 2023, oferă iubitorilor de poezie lecturi din cărțile poeților prezenți, fragmente audio înregistrate cu Gellu Naum și un performance, în grădina Muzeului Național al Literaturii Române, din Str. Nicolae Crețulescu 8.

Programul evenimentelor, aici.

Despre Gellu Naum

Gellu Naum (1915—2001) a fost unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai suprarealismului.

S-a născut la 1 august 1915 în București, fiul poetului Andrei Naum, căzut la Mărășești, și al Mariei Naum. În 1926 intră la liceul Dimitrie Cantemir din București și începe să scrie versuri în urma unui pariu. Debutează în revista Cuvântul și studiază filosofia la Universitatea din București. La 27 decembrie 1935, este arestat pentru că a scris „parole cu caracter subversiv” pe zidurile caselor bucureștene.

La îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, Gellu pleacă în 1938 la Paris, unde își continuă studiile la Sorbona. La Paris are legături cu grupul suprarealist francez animat de André Breton. Întors acasă, în 1939, va fi mobilizat pe frontul de Răsărit.

În 1941 se formează grupul suprarealist român care-i reunește pe Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu și Paul Păun, cu activitate intensă între anii 1945 și 1947. În anii care urmează, Gellu scrie poemul cu tentă filozofică și ezoterică Calea șearpelui, experiență care îi va marca definitiv stilul.

În anii 1950 și 1960, publică literatură pentru copii – Cartea cu Apolodor, continuă să fie printre cele mai bine vândute volume pentru copii – și literatură proletcultistă (volumul Soarele calm sau romanul Tabăra din munți), neamintită în majoritatea bibliografiilor. Pe ascuns, scrie poeme suprarealiste. Trăiește din traducerile autorilor René Char, Denis Diderot, Samuel Beckett, Stendhal, Franz Kafka, Julien Gracq etc.

În 1968 publică volumul Athanor, apoi Copacul-animal, Tatăl meu obosit etc., atrăgând anumite reacții din partea criticilor. Va fi recunoscut ca un scriitor important abia după publicarea romanului Zenobia (1985), cea mai cunoscută carte a sa. În numai câțiva ani, apar numeroase ediții traduse din poemele sale și este invitat să țină lecturi publice în Germania, Franța, Olanda și Elveția.

Opera sa a fost recompensată cu premii importante, precum Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară, 1986, Premiul european de poezie, Münster, 1999, The American Romanian Academy Arts Award, 2002 ș.a.