Fotografii realizate de FILIT

Iași-ul vibrează de patru zile, de când FILIT Iași, Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași a adus împreună scriitorii, traducătorii, cititorii, poezia și literatura, în centrul capitalei Moldovei.

“Scriitori printre liceeni”, întâlnirile ALECART, maratonul nocturn de poezie, Serile FILIT, dezbaterile și lecturile, marele schimb de cărți, atelierele de improvizație și creație – doar câteva dintre cele peste o sută de evenimente care fac Iașiul “orașul creatorilor de literatură și poezie”.

Lavinia Braniște a fost printre invitații speciali ai ediției FILIT 2023 care, cu generozitate, ne-au împărtășit din timpul petrecut la Iași și impresiile acestor zile. Am vorbit despre festival, scriitori îndrăgiți sau nou – descoperiți, lecturi obligatorii și de plăcere, cititori mici și mari.

Îmi place toamna la Iași și atmosfera de festival

A câta ediție FILIT e aceasta pentru tine și cum găsești atmosfera de anul acesta? Ce a rămas neschimbat, ce e inedit?

Este a treia. Am fost prima dată în 2014, anul în care mi-a apărut volumul de proză scurtă Escapada. Am stat foarte puțin atunci, pentru că aveam un job de birou, am venit sâmbătă și am plecat duminică, așa că nu-mi amintesc mare lucru, nu prea am avut timp de impresii. A doua oară a fost în 2019, când am stat mai mult. Am fost invitată atunci pentru cărțile pentru copii, deci am avut întâlniri cu cititori de vârste mici. Acum revăd orașul într-un octombrie extrem de călduros, îmi place toamna la Iași și-mi place atmosfera asta de festival, mi se pare că a crescut entuziasmul față de eveniment, i-a crescut vizibilitatea. Au apărut și locuri noi pentru evenimente, e foarte bine că festivalul are puterea de a revitaliza cotloane ale orașului.

Care este scriitorul străin invitat anul acesta pe care ți-ai dorit să-l cunoști? Ce te leagă de ea /el?

Am descoperit-o pe Giulia Caminito aici, mi-au spus mai multe prietene scriitoare zilele astea că le-a plăcut cartea ei, am luat-o din librăria de la Casa Filit, am citit din ea, iar sâmbătă vreau să merg la ambele evenimente la care e invitată.

Știm că te-ai întâlnit cu tinerii cititori la evenimentele “Scriitori printre liceeni”. Ce mai citesc adolescenții de la Iași și ce amintire îți va rămâne în minte după întâlnirea cu ei?

Cred că sunt destul de preocupați de bibliografia școlară și de examene, am vorbit despre Slavici și despre Titu Maiorescu, de exemplu. Sper ca autorii pe care festivalul îi aduce în fața lor să le deschidă curiozitatea către literatura contemporană (română, dar nu numai) și mai sper ca ei să aibă suficient timp ca pe lângă pregătirile pentru școală să citească și de plăcere.

Ca autor de literatură pentru copii ai ocazia să te întâlnești frecvent cu tineri cititori, cum sunt? Ce șanse sunt ca ei să rămână cititori fideli într-o lume care îi atrage cu “jucării” ale tehnologiei irezistibile?

Eu am bucuria să mă întâlnesc de cele mai multe ori cu copii care citesc, pentru că sunt invitată de profesoarele sau învățătoarele lor, care le cunosc pasiunile. Sunt conștientă că ce văd eu de obicei în școli nu e o imagine generală a elevului român și a preocupărilor sale, iar copiii cu care mă întâlnesc seamănă destul de mult, cred, cu copilul care am fost și eu. Un cititor se formează de mic și odată cucerit, cred că sunt șanse foarte mari să rămână fidel cărților, mai ales că în lumea în care trăim nu e doar tehnologie, e și o ofertă foarte mare de cărți, sunt titluri pentru absolut toate gusturile, deci au/avem de unde alege cât să ne ajungă o viață.

Ce avem de învățat de la copiii de azi?

Am observat să sunt mai empatici și mai blânzi unii cu alții, iar la adolescenți mai ales am observat că au o abordare mai generoasă a prieteniei, o prețuiesc mai mult. Cred că în zilele noastre am ajuns să ne construim altfel cercul social și să ne dăm seama cât de importante sunt prieteniile. De asemenea, am observat că-și exprimă mai des emoțiile, au deja exercițiul acesta și îmi place să cred că generațiile care vor veni după noi vor ști să comunice mai bine, ceea ce va da relații umane mai de calitate. Poate că vor fi mai puțini oameni care vor petrece o viață împreună, cu toate că se urăsc. Poate va fi mai puțină ură în relațiile de durată, pentru că oamenii vor ști să deschidă niște supape, vorbind despre trăirile lor, reglând din mers lucruri, nelăsând să se acumuleze frustrare și furie și ură. Cred (și sper, de fapt) că pe viitor vom ști să relaționăm mai bine unii cu ceilalți, pare că cei foarte tineri au început deja să lucreze în acest sens și asta mi-ar plăcea să învățăm și noi de la ei.

Cum a fost pentru tine trecerea de la statutul de cititor la cel de scriitor? Când ai știut că vrei să fii tu cea care scrie cărțile?

Trecerea s-a făcut treptat, în foarte mulți ani. Pe toată perioada școlii am scris poezii, în facultate m-am apucat de proză scurtă, prima carte a a venit abia după licență. Nu a fost un moment în care m-am decis să scriu, pur și simplu s-a întâmplat să se adune texte, iar decizia de publicare cred că a ținut mai degrabă, la ora aceea, de organizarea textelor decât de vreo dorință a mea de orientare profesională pe termen lung.

Poți fi scriitor, fără să fii (un mare) cititor?

Clar nu.

Care e autorul cu cele mai multe titluri în biblioteca ta?

Jeanette Winterson sau Olga Tokarczuk, nu sunt acasă, să verific, dar cu siguranță una dintre ele.

Ce predomină în lecturile tale, ficțiunea sau nonficțiunea? Citești simultan mai multe cărți sau le iei la rând?

Citesc de toate și le amestec, am mai multe cărți începute în același timp. Îmi place să variez lecturile și atunci când aleg ce citesc contează și cât sunt de obosită, cât de dificil e textul, dacă e într-o limbă străină etc., îmi place să am multe opțiuni.

Cine sunt autorii români tineri ale căror cărți le-ai citit recent?

Am citit două cărți de poezie apărute recent la OMG, a Cristinei Alexandrescu și a lui Ioan Coroamă.

Dar din literatura universală, ce autori contemporani urmărești?

Acum îl citesc pe Edouard Louis, de exemplu, am văzut recent la TNB (grație unui festival) un spectacol de teatru montat de Thomas Ostermeier după un roman al lui, O istorie a violenței. Mi-a plăcut și m-a intrigat și m-a făcut să caut cărțile acestui foarte tânăr autor francez. Dar îmi plac mulți alții: Kapka Kasabova, Rachel Cusk, Sheila Heti, Zadie Smith, Ian McEwan…

De unde îți iei recomandările de lectură?

Cărțile noi le descopăr, în mare parte, în librărie. Îmi plac mult librăriile, îmi place să merg acolo și să răsfoiesc, deschid la întâmplare și citesc un pic și cam așa mă decid. Și mai văd, desigur, și pe rețelele de socializare tot felul de recomandări la prieteni ale căror gusturi știu că sunt similare cu ale mele.

De ce citești?

Pentru că așa am acces la mintea altcuiva (a scriitorului/scriitoarei).

Pentru cei care încă nu te-au citit, cu ce carte le recomanzi să înceapă?

Depinde ce vârstă au și ce preferințe de lectură. Eu sunt mai atașată în general de cartea mai recentă, încă mă mai reprezintă, încă nu am uitat-o, așa că probabil aș zice Mă găsești când vrei.

---

Despre Lavinia Braniște

Lavinia Braniște s-a născut în 1983, la Brăila. A studiat limbi străine la Cluj-Napoca și București. A debutat în 2006 cu volumul de poezii Povești cu mine (Paralela 45), după care au urmat volumele de proză scurtă Cinci minute pe zi (Casa de Pariuri Literare, 2011) și Escapada (Polirom, 2014).

Primul său roman, Interior zero, a apărut în 2016 la editura Polirom și a fost tradus în germană (de Manuela Klenke, pentru mikrotext Berlin) și polonă (de Olga Bartosiewicz, pentru Wydawnictwo Universitas, Cracovia). A fost, de asemenea, adaptat pentru scenă în România și în Germania. Al doilea roman, Sonia ridică mâna, apărut în 2019, la Polirom, a fost lansat în 2021 în Germania, la aceeași editură mikrotext, în traducerea Manuelei Klenke. Ambele romane au primit Premiul Nepotu’ lui Thoreau pentru cea mai bună carte de proză a anului. Sonia ridică mâna a fost recompensată și cu Premiul Sofia Nădejde pentru literatură scrisă de femei (2020) și Premiul pentru proză al revistei Ateneu (2020). În 2021, Lavinia a publicat romanul Mă găsești când vrei (Polirom).

Lavinia scrie și literatură pentru copii. Din seria cu porcușorul Rostogol, ilustrată de Andrei Măceșanu, au apărut la editura Arthur patru volume: Rostogol merge acasă (2016), Rostogol păzește pepenii (2017), Rostogol și vulcanii noroioși (2018), Rostogol iluzionist (2021). A mai publicat un volum de povestiri, ilustrat de Oana Ispir, Duminică și alte povestiri cu Iosifel (Arthur, 2019) și câteva albume: Jungla lui Toco (Cartier, 2017, ilustrații de Anca Smărăndache), Melcușorul (Cartier, 2018, ilustrații de Veronica Neacșu), Anatol și Gregor la aeroport (Vlad și cartea cu genius, 2019, ilustrații de Oana Ispir), Comoara pinguinilor (Univers, 2021, ilustrații de Anca Smărăndache).