Rezultatele testării standardizate PISA pentru anul 2022, publicate astăzi, arată o stagnare îngrijorătoare pentru România. Elevii români au obținut scorurile cele mai slabe din ultimii 15 ani, fără nicio îmbunătățire semnificativă față de ultima testare, în 2018.

În contextul mult trâmbițatului program “România educată”, s-ar fi crezut că începem să îmbunătățim indicatorii cheie ai educației însă, corelând mai multe date, vom vedea că batem pasul pe loc. Migrația masivă a “creierelor”, deteriorarea indicatorilor demografici, subfinanțarea cronică și lipsa de performanță cu care se confruntă sistemul de educație reprezintă azi fundamentul unui viitor pentru care atributul “incert” devine tot mai mult un eufemism.

Ne “batem” cu Kazahstan și Mongolia la aptitudini de bază în matematică, citire și științe

Pe înțelesul tuturor, PISA (Programme for International Student Assessment / Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor) este un sistem standardizat de testare periodică organizat de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Sunt înrolate în acest sistem țările OCDE, precum și alte state ce doresc să participe la program. Testarea se desfășoară o dată la 3-4 ani pe eșantioane reprezentative de elevi de 15 ani și presupune evaluarea cunoștintelor de bază la matematică, lectură și științe, într-un set de indicatori care exprimă capacitatea copiilor de a opera cu cifre, de a înțelege un text citit sau un fenomen științific familiar.

Anul trecut, au participat la testarea internațională un eșantion de peste 7.000 de elevi din 262 de școli din România. Scorurile obținute se traduc în faptul că

• 49% dintre elevi nu pot face operații matematice de bază,
• 42% nu înțeleg și nu pot identifica ideea principală dintr-un text de lungime moderată
• 44% dintre ei nu cunosc explicația corectă pentru fenomene științifice familiare.

Este ceea ce numim, generic, analfabetism funcțional. România ocupă astfel penultimul loc din UE la indicatorii PISA, înaintea Bulgariei, cu diferențe semnificative în jos față de media UE – și undeva în a doua jumătate a clasamentului mondial.

Cum stau elevii din alte țări europene

Pandemia de Covid-19 a afectat standardele educaționale, se arată în raportul OCDE, dar au existat și alți factori care au determinat aceste rezultate. Elevii din Finlanda, Islanda și Suedia – state care de obicei erau vedetele testării PISA – au început să obțină note mai mai mici de ani de zile. Estonia este una dintre țările care a retrogradat de pe primul pe al patrulea loc, la nivelul țărilor UE.

„Acest lucru indică faptul că problemele pe termen lung din sistemele de învățământ sunt, de asemenea, de vină pentru scăderea performanței. Nu este vorba doar despre Covid. Un factor cheie este nivelul de sprijin primit de elevi de la profesori și personalul școlii”,

Irene Hu, OCDE.

Sistemele de învățământ nu oferă resurse suficiente pentru sprijinirea elevilor, explică un alt reprezentant OCDE, Eric Charbonnier.

O subfinanțare cronică de peste un deceniu

Din 2011, România are o lege care stipulează că în bugetul de stat al fiecărui an se vor aloca pentru cheltuielile cu educația sume cel puțin egale cu 6% din PIB. De doisprezece ani, toate guvernele aflate la putere prorogă prevederile legale prin ordonanțe de urgență. Sistemul de educație din România este finanțat constant la jumătate din ce prevede legislația națională și la coada clasamentului european. Aceasta este o primă corelație, fără pretenția de echivalență perfectă, pe care o putem face cu evaluarea aptitudinilor elevilor în cadrul  testelor standardizate PISA.

Un mastodont cu picioare de lut

Ca cifră de actualitate, aparatul bugetar din România număra în octombrie 2023 aproape 1.3 milioane de angajați. Dintre aceștia, peste un sfert sunt angajații din sectorul educației. Paranteză: guvernul actual a implementat un amplu program de măsuri fiscale care presupune creșterea taxelor pentru cetățeni și ar trebui să presupună și reducerea cheltuielilor din sectorul public, inclusiv prin stoparea creșterii aparatului bugetar ca număr de salariați. Cu toate acestea, statul român angajează, în fiecare zi, 40 de posturi în plus față de aceeași perioadă a anului trecut. În ultimele luni, a crescut cu peste 10.000 numărul posturilor la stat.

Închidem paranteza și ne reîntoarcem la observația inițială. Ministerul Educației are cea mai numeroasă structură de angajați din întregul sistem public, ceea ce te face să te gândești că, teoretic, există un număr suficient de cadre didactice și personal auxiliar pentru realizarea unui act de educație decent.

A doua corelație pe care o putem astfel face este între numărul mare de angajați ai sistemului de educație și alocarea bugetară extrem de redusă.

Salariile profesorilor – două decenii la coada Europei

Graficul de mai sus prezintă salariile brute inițiale ale cadrelor didactice  în UE în două decenii diferite. Cifrele sunt în euro și raportate la salariul anual. Salariul brut inițial înseamnă, de fapt, câștigul unui profesor debutant – probabil acel “actor” din sistem de la care ne așteptăm la metode inovative de predare, la atragerea elevilor în procesul educativ prin creativitate, prin energie și – de ce nu – prin simpla apropiere ca vârstă, care generează mai ușor simpatie reciprocă. Observăm că în România salariile “băltesc”  – exact ca rezultatele PISA. (E adevărat că statistica nu are în vedere ultimele ajustări de venituri ale profesorilor – de anul acesta. Și nici bugetul pe 2024 nu îl avem încă.)

În loc de concluzii, două întrebări

Ar mai fi multe de spus și de corelat – despre indicatori precum rata abandonului școlar, migrația studenților către universități din străinătate sau migrația forței de muncă bine pregătite, doar ca să exemplificăm câteva repere importante. Însă, dincolo de analize complicate și documente cu strategii pompoase (da, la “România educată” mă refer), rămân două întrebări, mai mult sau mai puțin retorice:

1. Cum ar arăta rezultatele elevilor români (și, subsecvent, șansele lor în piața muncii secolului 21) cu un sistem de educație în care salariile profesorilor și cheltuielile guvernului cu educația ar fi măcar în media UE?
2. Dacă vom continua să procedăm la fel – să subfinanțăm cronic, să plătim prost, să nu schimbăm metodele care nu dau rezultate etc – chiar ne mai așteptăm la rezultate diferite în următorii zece, douăzeci de ani? Mai are cineva iluzia că la următoarele teste PISA elevii noștri vor avea scoruri mai bune?

Dă-i înainte cu Răsfoiala

RAPORT 1 din 5 copii englezi nu are cărți proprii. În România situația e și mai dramatică.

STUDIU PISA Elevii care citesc cărți pe hârtie au rezultate mai bune la testarea de literație

BREAKING Câți cititori a pierdut România în ultimii ani și care este situația actuală