SF, viitor postapocaliptic
Cu romanul lui Neal Stephenson, Seveneves – Șapte Eve, îți trebuie răbdare și perseverență. Sunt 951 de pagini de literatură științifico-fantastică extrem de elaborată, ermetică pe alocuri, care îți oferă totuși recompensa unei povești uimitoare despre cum s-ar putea desfășura sfârșitul lumii și cum ar arăta viitorul umanității (sau ce ar urma după ceea ce azi numim umanitate).
Am aflat, după ce am citit cartea, că scrierile lui Stephenson se înscriu în subgenul literar numit hard SF. Hard SF e acea literatură științifico-fantastică preocupată de logica științifică și acuratețea tehnică a detaliilor pe care le descrie. Fiu de savanți, absolvent de fizică și geografie și consultant la compania spațială a lui Jeff Bezos (Blue Origin), e logic că un autor ca Neal Stephenson nu putea decât să ne ofere piese uimitoare de literatură monumentală, așezată ferm pe cele mai noi (și controversate) teorii științifice. Dacă ți-a plăcut filmul Interstellar (Cristopher Nolan, 2014) sau Marțianul (cartea de debut a lui Andi Weir, ecranizată în 2015 de Ridley Scott, apărută la Ed. Paladin, 2016, în traducere de Iulia Anania), atunci vei aprecia Seveneves – Șapte Eve.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Un viitor probabil / posibil?
Evit cât pot să divulg detalii semnificative din cărțile pe care le citesc și le recomand, dar cu Șapte Eve trebuie să vă prezint contextul pe care stă temelia întregii povești. Cândva, în viitorul apropiat, ceva, un “agent” necunoscut, provoacă o implozie a Lunii, care se sfărâmă în șapte bucăți uriașe de rocă. Antrenate de legile fizice spațiale și de gravitație, cele șapte corpuri rezultate din incident vor fi antrenate într-o succesiune de coliziuni ce nasc o mulțime de reziduuri spațiale atrase de Pământ. Terra devine astfel scena unor căderi din ce în ce mai violente de meteoriți. Oamenii de știință calculează că procesul de fragmentare va deveni din ce în ce mai rapid, iar resturile se vor comasa într-o perdea de proiectile pe orbita Pământului.
Apogeul va consta într-un fenomen numit “ploaia solidă”: fragmentele nenumărate de rocă lunară vor începe să cadă ca o ploaie pe pământ, vor incendia – la propriu – atmosfera într-o furtună de foc care se va auto-întreține vreme de aproximativ 5.000 de ani. Fenomenul va ucide orice ființă vie de pe suprafaţa planetei, va topi aproape instantaneu ghețarii de la cei doi poli și va aduce oceanele la punctul de fierbere. Nu există nicio posibilitate de a evita fenomenul, iar omenirea e condamnată. Savanții au calculat că totul se va petrece peste aproximativ 700 de zile.
Cursa contra-cronometru
Cartea prezintă pe câteva sute de pagini deciziile grele pe care umanitatea trebuie să le ia în mai puțin de doi ani. Singura opțiune de supraviețuire pare a fi în spațiu – prin întemeierea unei colonii cu populație extrem de limitată pe structura Stației Spațiale Internaționale. Mai există voci care vorbesc despre ideea nebunească de a înființa comunități care să supraviețuiască în măruntaiele pământului sau pe fundul oceanului, dar ideile astea sunt atât de năstrușnice, atât de puțin realizabile, încât puțini cred în ele.
Asistăm la o furtună de emoții și de întrebări. Câți oameni pot fi, practic, salvați? Cine ar trebui să fie supraviețuitorii? Cum își trăiește umanitatea timpul rămas? Mai merită să mergi la muncă, la școală sau la biserică? Dacă simți un sentiment de revoltă, împotriva ce și a cui merită să te revolți? Dacă știm sigur că lumea se va sfârși, va dispărea cu totul – ce lăsăm în urmă și în ce formă?
Aici e unul dintre punctele nevralgice ale cărții lui Stephenson. Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre imensa dramă a umanității aflate în fața conștiinței teribile a propriei extincții (programate și măsurate). Am primit în schimb sute de pagini de știință și tehnică, descrieri ingenioase (și palpitante, e adevărat) ale cursei contra cronometru pentru a păstra și salva măcar ceva din specia umană. Sunt pagini de thriller ingineresc pentru care, cum spuneam și la începutul acestui text, îți trebuie răbdare și perseverență. Povestea e, pe alocuri, aridă și bolovănoasă precum pietroaiele selenare care aduc apocalipsa. Însă…
…dacă ai răbdare…
… vei afla de la autor ce se întâmplă după “ploaia solidă” și după ce lumea întreagă e cuprinsă de flăcări. Dacă te întrebi câți oameni vor fi salvați și ce s-ar întâmpla dacă într-o capsulă spațială, într-o peșteră adâncă, pe orbită sau în Groapa Marianelor a supraviețuit doar un număr mic de reprezentanți ai speciei umane – și toți ar fi de un singur sex – Neal Stephenson a pregătit răspunsul, undeva după primele cinci sute de pagini.
Am citit probabil în acest punct din Șapte Eve unul dintre cele mai explicite manifeste feministe din literatura lumii. Măcar pentru asta, pentru soluția dilemei dacă lumea poate exista fără bărbați (sau fără femei), merită să va străduiți să treceți de jumătatea cărții. Stephenson folosește știința, curiozitatea și talentul literar pentru o continuare post-apocaliptică la care puțini cititori s-ar aștepta.
Mai mult decât atât, povestea avansează suficient de mult încât să ne ducă înainte în timp cu cinci milenii. Adică fix perioada de timp în care focurile s-ar stinge și Pământul ar redeveni, teoretic, locuibil. Mai există oameni atunci? Mai e cineva care să reclame drepturile speciei umane asupra Terrei? Cum ar arăta un asemenea viitor?
Această a treia parte a cărții ascunde aventură, știință susținută de imaginație extremă și un teritoriu temporal atât de vast încât să citești despre el e aproape la fel de captivant cum trebuie să fi fost pentru autor să scrie. Este romanul cu temă post-apocaliptică ce m-a dus – cel puțin pe mine – cel mai departe în timp după preconizatul sfârșit al planetei și mi-a oferit o perspectivă originală și interesantă a viitorului nostru ca oameni. Când am închis cartea, nu am putut decât să mă gândesc – ce gând frapant – că scriitorii de SF au prezis adesea prefacerile tehnologice și sociale ale lumii, că literatura SF e întrucâtva vizionară, că avem imprimate în fibra genelor noastre sămânța vieții, celula fatidică a morții și taina a mii de viitoruri posibile.
Seveneves – Șapte Eve a lui Neal Stephenson a primit prestigiosul premiu de literatură SF Prometheus, în 2016. Cartea a apărut în limba română la Editura Paladin (2018), într-o traducere (magistrală, cred eu) din engleză de Ona Frantz.
Dă-i înainte cu Răsfoiala
TOP 30 Cele mai bune romane apocaliptice din secolul 21
HUGO & NEBULA Top cărți SF și fantasy premiate în ultimii ani
rasfoiala.com 