În 1939, comunitatea evreiască din oraşul polonez Lublin număra aproape 40.000 de suflete şi găzduia una dintre cele mai importante biblioteci academice israelite din lume. Aproape toţi evreii din Lublin au pierit în lagărele Holocaustului, iar colecţia de cărţi rare a bibliotecii Chachmei Yeshiva a fost arsă de nazişti.
Vreme de decenii, un mister a însoţit destinul sumbru al comunităţii şi bibliotecii sale. Dar adevărul începe să iasă acum la iveală, relatează The Jerusalem Post. Un polonez pasionat de istoria locală a descoperit detalii revelatoare despre întreaga poveste.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Perseverenţa lui Piotr Nazaruk

Astăzi mai trăiesc aproximativ 40 de evrei în Lublin, oraşul care avea odată una dintre cele mai vibrante comunităţi evreieşti din Polonia. În 1930, rabinul Meir Shapiro a înfiinţat în cartierul evreiesc din oraş Chachmei Yeshiva (n.r. Yeshiva înseamnă colegiu sau academie, în limba ebraică), o instituţie destinată studiilor iudaice. Prin efortul comunităţii şi al donatorilor din diaspora, şcoala a fost dotată cu o bibliotecă impresionantă care adăpostea, conform diferitelor surse, între 15.000 şi 40.000 de volume, unele extrem de rare, publicate în secolul XVII. Era, la vremea aceea, una dintre cele mai bogate biblioteci academice de limbă ebraică din lume.
Şcoala, biblioteca şi comunitatea însăşi au dăinuit mai puţin de un deceniu. În 1939, naziştii au ocupat Polonia şi au exterminat 95% din comunitatea evreiască. Biblioteca a ars într-unul dintre episoadele barbare ale regimului nazist, iar elevii, profesorii şi majoritatea membrilor comunităţii au sfârşit în lagărele de la Majdanek, Treblinka sau Auschwitz.
Piotr Nazaruk, care locuieşte într-un orăşel la nord de Lublin, este pasionat de istoria evreilor din Polonia, deşi el însuşi nu are origini evreieşti. Acum zece ani, Nazaruk a găsit câteva ziare în limba idiş (o raritate) la biblioteca din oraşul său natal şi s-a apucat să studieze limba pentru a descifra tainele din presa evreiască de dinainte de război. Curiozitatea l-a împins să cerceteze mai departe şi să descopere o serie de lucruri uluitoare.
Fake news nazist
Vreme de zeci de ani, adevărul vehiculat despre soarta cărţilor bibliotecii evreieşti din Lublin era că acestea au fost arse în totalitate de nazişti. Mărturiile şi istoriografia locală citau o informaţie dintr-o revistă nazistă de tineret, Die Deutsche Jugend-Zeitung, conform căreia cărţile au fost distruse într-un incendiu care a durat 24 de ore în vreme ce o orchestra nazistă interpreta marşuri militare “pentru a acoperi vaietele evreilor”. Doar că nimeni nu a găsit respectiva revistă şi nu există nicio altă referinţă asupra evenimentului în presa de propagandă nazistă, care nu ar fi ezitat să trateze pompos subiectul.

Am văzut cu toţii imagini ale cărţilor incendiate de nazişti în timpul războiului. Dar dacă această yeshiva şi biblioteca sa au fost atât de faimoase, şi era o satisfacţie pentru nazişti să o distrugă, de ce nu există nicio dovadă, fotografii sau documente care să dovedească ce s-a întâmplat?
Piotr Nazaruk, declaraţie pentru Jewish Telegraphic Agency
Nazaruk a descoperit că autorităţile naziste au obligat un rabin local să catalogheze fondul bibliotecii, sarcină care a durat până în 1942, când rabinul a fost trimis, la rândul său, în lagăr. Acest fapt dovedeşte că, în loc să distrugă cărţile, regimul de ocupaţie era interesat să le strângă, să le ia în evidență şi apoi să le mute într-o altă loc. Există numeroase teorii despre faptul că naziştii planificau să organizeze, după război şi după exterminarea totală a evreilor, un muzeu pentru studiul “rasei” evreieşti, iar cărţile religioase ar fi servit pentru documentare.
Apoi Nazaruk a găsit indicii în relatările de presă din toamna lui 1944, când Armata Roşie alungase deja hitleriştii din oraş, relatări conform cărora biblioteca ar fi supravieţuit. Însă descoperirea care a confirmat că distrugerea cărţilor de către nazişti a fost “fake news” a venit când perseverentul cercetător amator căuta materiale în arhiva digitală a Institutului de Istorie Evreiască din Varşovia: a găsit 130 de cărţi care purtau ştampila de identificare a bibliotecii evreieşti din Lublin.
Piotr Nazaruk a început astfel o investigaţie la scală globală pentru a da de urma cărţilor presupus pierdute. În ultimii ani a localizat peste 850 de titluri răspândite pe tot globul, în arhive, biblioteci publice şi private. Nu se ştie clar ce s-a întâmplat cu biblioteca – sursele arată că şi sovieticii au furat şi au dus în URSS obiecte de artă şi peste 2 milioane de cărţi – dar pare tot mai plauzibil că volumele au fost mai degrabă sustrase şi împrăştiate prin lume, decât distruse.
Deşi a reuşit să repatrieze fizic numai zece volume din fondul iniţial, Nazaruk plănuieşte să organizeze o expoziţie în clădirea fostei biblioteci, într-un gest de “activism al memoriei”, şi să restaureze cât mai mult din fondul de carte al acesteia.
Acum câţiva ani, cei mai mulţi credeau că întreaga colecţie a fost distrusă. Opt sute de cărţi reprezintă poate 5% din fondul original, ceea ce nu pare prea mult, dar asta arată că mii de alte volume încă există.
Piotr Nazaruk a devenit educator, curator şi cercetător al culturii ebraice, la centrul “Grodzka Gate – NN Theater” din Lublin. El spune că vede periodic, la licitaţii de carte veche din întreaga lume, exemplare marcate cu ştampila bibliotecii evreieşti din oraşul său. Preţurile la care se adjudecă aceste cărţi, care se credeau pierdute, variază între 200 şi – uluitoarea sumă de – 11.000 de dolari.
Dă-i înainte cu Răsfoiala
HOLOCAUST 11 cărți care îți deschid mintea și inima
NECENZURAT Cărți interzise și de ce să le citești
ÎNAINTE DE JURNAL: Viața Annei Frank
Foto şi documentare articol: The Jerusalem Post, Jewish Telegraphic Agency.



