NECENZURAT Cărți interzise și de ce să le citești

De la arderea bibliotecii din Alexandria și până la mandatul de execuție a celebrului scriitor Salman Rushdie, istoria e plină de fanatici care au vrut să oblitereze cărți incomode și/sau pe cei care le-au scris. Naziștii au organizat un soi de festival de ardere a cărților interzise, imediat după preluarea puterii. Comuniștii români au avut celebrul “fond secret” (cărțile interzise erau marcate cu litera “S” și încuiate în depozite fără acces public în marile biblioteci din România). Biserica Catolică a întreținut peste patru sute de ani celebrul index de cărți interzise (Index librorum prohibitorum). Și exemplele pot continua.

Ai crede că am depășit etapa în care distrugând volume sau ascunzându-le credem că putem înlătura ideile din paginile lor, dar sunt și în vremurile noastre numeroase scandaluri legate de cărți interzise, unele chiar în “marile democrații” ale lumii.

Iată cele mai faimoase cărți care au fost interzise (pentru o vreme) și motivele pentru care ar trebui să le citești, dacă nu ai făcut-o până acum.

Sex, obscenitate, pornografie

Amantul Doamnei Chatterley, de D.H. Lawrence.

Romanul lui D.H. Lawrence a avut nevoie de peste trei decenii până să fie publicat în ediție completă, necenzurată. Și chiar și atunci, în 1960, editura Penguin Books a fost dată în judecată într-un proces răsunător pe care l-a câștigat și a vândut imediat 3 milioane de cópii ale cărții. Dincolo de tema adulterului sau de diferențele de clasă socială, una dintre ideile puternice ale cărții lui D.H. Lawrence este cea că dragostea are nevoie și de o dimensiune fizică, nu doar de cea spirituală. Amantul Doamnei Chatterley a aruncat la coș conceptul de iubire platonică și – susțin unii – a stat la baza mișcărilor de emancipare a generației 1968.

Ulise, de James Joyce

Ai spune că celebrul roman de James Joyce ar fi putut fi interzis pentru complexitatea narativă si nu pentru pornografie. Numai că o revistă literară a publicat un fragment în care se descrie cu subînțeles o scenă de masturbare, așa că tribunalele din SUA și Marea Britanie au interzis cartea aproape un deceniu. Teme precum remușcarea ori prăpastia între modern și tradițional sau tehnica literară a fluxului conștiinței sunt elementele care au făcut cartea să dăinuie.

Minunata lume nouă, de Aldous Huxley

Scrierea a fost acuzată că prezintă în termeni favorabili sexul recreativ de la o vârstă timpurie, că atacă religia și ideea de familie. În realitate, distopia lui Huxley prezintă o lume în care confortul și fericirea permanentă se obțin prin mici pastile colorate care îți anulează gândurile, spiritul, umanitatea. Un preț mare și totodată un avertisment pentru o societate în care suntem gata să ne sacrificăm până și conștiința pentru plăcerile imediate.

Tropicul Cancerului, de Henry Miller

A fost publicată în Franța în 1934 și interzisă imediat în SUA, unde s-a încercat republicarea ei abia la începutul anilor ’60. O altă apariție editorială marcată de procese pentru pornografie și obscenitate, Tropicul Cancerului a ajuns în atenția Curții Supreme de Justiție care a decis în 1964 că scrierea nu este pornografică. Să spunem că romanul debordează de scene mai mult sau mai puțin explicite, dar că valoarea sa este și aceea de frescă a boemei pariziene din perioada interbelică, reflecția asupra condiției artistului și a existenței umane.

Lolita, de Vladimir Nabokov

O narațiune ce pare să empatizeze cu pedofilia, Lolita lui Nabokov rămâne până azi extrem de controversată. Măiestria în limba engleză a autorului (rus la origini!), frumusețea textului și dramatismul poveștii fac ca romanul să se studieze în unele state din SUA, în vreme ce continuă să fie periodic interzis de către comitete de părinți din alte școli americane. Sincer, nu știu dacă valoarea estetică scuză o apologie sexului cu minori, dar Lolita rămâne una dintre cele mai faimoase scrieri ale secolului 20.

Litera stacojie, de Nathaniel Hawthorne

Deși nu conține nicio scenă de sex “pe bune”, a fost criticată și interzisă, pentru că povestește despre adulter și implicațiile sale. Și romanul lui Hawthorne este unul dintre titlurile din programa de limbă engleză a școlilor americane dar, asemeni Lolitei, continuă să șifoneze diverse sensibilități. Mă întreb câți dintre criticii lui Hawthorne chiar au citit cartea.

Politica, religie, ideologie

Versetele satanice, de Salman Rushdie

Probabil că volumul lui Rushdie este unul dintre cele mai cunoscute cazuri de fanatism la adresa unei cărți, de după Al Doilea Război Mondial. Cartea conține pasaje ireverențioase la adresa profetului Mohamed, de aceea ayatolah-ul Khomeini (liderul suprem musulman al Iranului) a emis o fatwa (un fel de bulă sau decret) în care cerea musulmanilor de pretutindeni să îl ucidă pe Rushdie pentru blasfemie. Autorul a fost nevoit să trăiască ascuns, iar traducătorul său japonez chiar a fost asasinat în circumstanțe ce par a fi corelate cu acest mandat de execuție. Exemplare ale cărții au fost arse în public în Marea Britanie și în lumea arabă. Chestia a durat cam un deceniu, până în 1998, când guvernul iranian a retras formal sprijinul pentru decretul religios, fără însă ca actul în sine să își piardă valabilitatea (în Iran deciziile ayatolah-ului au valoare de lege și prevalează deciziilor guvernului).

Pe frontul de vest nimic nou, de Erich Maria Remarque

Naziștii au ars cu patimă exemplarele cărții lui Remarque, o relatare profund umanistă a ororilor Primului Război Mondial. Rareori mi-a fost dat să citesc un roman “de război” atât de frumos, dar evident că povestea nu a fost pe placul descreieraților care au provocat a doua conflagrație mondială.

Ferma animalelor, de George Orwell

Dacă e relativ ușor de înțeles de ce cartea aceasta a fost interzisă în URSS, Cuba sau Coreea de Nord, mai sunt și țări unde fabula lui Orwell e pe lista neagră din (alte) motive stranii. În Kenya a fost interzisă pentru că Orwell critica practicile corupte, iar în Emiratele Arabe Unite pentru că portretizează porci vorbitori (în contradicție cu valorile morale islamice).

1984, de George Orwell

1984 este distopia fundamentală a literaturii secolului 20, un roman vizionar prin care Orwell disecă elementele regimurilor totalitare. Dacă Rusia lui Stalin l-a interzis imediat și a confiscat toate exemplarele intrate în țară (pentru că povestea nu era “suficient de” comunistă), cetățenii unui comitat din Florida au considerat cartea “prea” comunistă. Dacă au citit-o, probabil s-au oprit după primele capitole.

De veghe în lanul de secară, de J.D. Salinger

Cartea aceasta a reușit performanța de a fi simultan cea mai interzisă și cea mai intens studiată operă de literatură americană din toate timpurile. Salinger a fost acuzat că îndeamnă la violență, la sinucidere ori chiar la propagarea comunismului. În fapt, răzvrătirile adolescenței și nașterea noilor generații dau mereu idei de cenzură adulților de la “butoanele” din toată lumea.

Lista cărților celebre interzise sau cenzurate nu se oprește aici. Ceea ce nu au înțeles cenzorii care vor să dicteze fiecărei noi generații cum să gândească și cum să se poarte este că dacă interzici o carte, cititorii vor fi și mai atrași de ea. Dacă interzici o carte, s-ar putea să o ajuți să devină faimoasă pe toată planeta și să dăinuie, precum titlurile de mai sus și multe altele după ele.