Că tot scriam săptămâna trecută despre cărți cenzurate și focuri de carte ale naziștilor… Uite că există scriitori care n-au nevoie de cenzură și dictatură. Își distrug singuri propriile creații. Jeanette Winterson, probabil cea mai originală voce literară a Marii Britanii, a ars zilele trecute câteva noi exemplare ale cărților ei, revoltată de prezentările alese de editură pentru coperta din spate. A fotografiat momentul și a anunțat publicul că se simte vexată de frazele banale, casnice, incompatibile cu stilul ei.
Noile tiraje ale titlurilor premiate Scris pe trup (Written on the body), The PowerBook și The Passion, publicate recent de Penguin, întâmpină cititorii în culori fluorescente, provocatoare, însă copertele din spate sunt “din alt film”:
“Detest micile remarci comode și domestice de pe noile mele coperte”, a postat pe Twitter autoarea, care este membră a Societății Regale de Literatură. „M-au transformat în ficțiune pentru gospodine de cea mai joasă speță! Nimic jucăuș sau ieșit din tipar sau avangardist acolo. Așa că le-am dat foc.”
Privit în contextul vieții și literaturii lui Jeanette Winterson, gestul nu ar trebui să surprindă. Ficțiunea și memoriile scriitoarei sunt orice altceva decât cuminți, comune, comode. De la stilul narativ la temele abordate (Jeanette este lesbiană și o parte dintre scrierile ei își au originea în explorarea sexualității și relațiilor), autoarea multipremiată a făcut mereu alegeri creative, inedite, deranjante.
Contactați de presa britanică, reprezentanții editurii Penguin nu au oferit un punct de vedere. Tăcerea lor susține varianta marketingului de gherilă, vehiculată de unele publicație – “e o cascadorie publicistică menită să facă numele cărților să circule gratuit prin presă”.
Despre Jeanette Winterson
Născută în 1959, la Manchester, Jeanette Winterson, una dintre cei zece copii ai muncitoarei Constance Winterson, e adoptată de o familie de evangheliști din Lancashire. Singurele cărți din casa în care a crescut sunt cele religioase. La 15 ani, adolescenta, pe care părinții o visau misionară în Africa, pleacă de acasă. Lucrează ca vânzătoare de înghețată, îngrijitoare într-un ospiciu, asistentă a unui antreprenor de pompe funebre ca să-și plătească studiile. Este admisă la Colegiul St. Catherine din Oxford, unde absolvă cursurile de literatură engleză.
În 1985 publică prima carte, cu tentă autobiografică, Portocalele nu sunt singurele fructe, care îi aduce Whitbread First Novel Award. Romanul Pasiunea este distins în 1987 cu John Llewelyn Rhys Memorial Prize, iar Sexul cireșilor cu E.M. Forster Award. Următoarele romane – printre care Scris pe trup, The PowerBook, Lighthousekeeping, O paranteză în timp și Frankissstein. O poveste de iubire – confirmă extraordinara originalitate și forța literară ale autoarei.
A mai scris nuvele, cărți pentru copii și scenarii de film. În 2011 a publicat o carte de memorii, De ce să fii fericită când poți să fii normală, iar în decembrie 2017 i-a apărut volumul festiv Zile de Crăciun, carte de rețete și amintiri.
Răsfoiala 