AVAȘ sn Loc liber, curățat de arbuști și mărăcini.
STRIDÓR s. n. (Med.) Zgomot șuierător al respirației, specific în cazuri de spasm sau de a laringelui.
LUMÉȚ, -EÁȚĂ, lumeți, -e, adj. (Pop.) Căruia îi place viața, societatea; iubitor de lume, de petreceri; vesel. – Lume + suf. -eț.
TIMÍE s. f. (Psih.) Stare afectivă obișnuită a unui individ. – Din lat., engl. thymia.
ALEXITIMIE s. f. ◊ „Alexitimie. La o reuniune a Asociației medicilor din Ontario a fost luată în discuție o stare întrucâtva bizară întâlnită la unii pacienți, numită alexitimie, cuvânt ce provine din limba greacă și înseamnă «lipsă de cuvinte pentru sentimente». «Pacienții aceștia au dificultăți în a-și numi și exprima emoțiile.»”
FĂȚUITOÁRE ~óri f. Unealtă de zidărie folosită pentru netezirea tencuielii, a betonului etc.; drișcă
ZÉUGMĂ, zeugme, s. f. Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se referă decât la unul dintre cele două substantive. În anumite construcții, acesta se poate referi la ambele, însă având conotații diferite.
S-au acoperit cu praf și cu glorie. (Mark Twain)
CHEIROFOBIE cheiro – „mînă, palmă”. ◊ gr. kheir, os „mînă” > ~fobie (v. -fobie), sf., teamă patologică de a scrie;
PRODRÓM, prodromuri, s. n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei științe. 2. Simptom precoce care precedă sau anunță apariția unei boli.
SCÓRER, (1) scoreri, s. m., (2) scorere, s. n. 1. Persoană însărcinată cu evidența (și afișarea) scorului într-o întrecere sportivă. 2. S. n. Panou, tabel pe care se afișează scorul într-o întrecere sportivă. – Din engl. scorer.
(Definiții via dexonline.ro)
